en-USro-RO

| Login
25 septembrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Fc. Maria Îndurerată **

 Liturghierul Roman

 

15 septembrie

Sfânta Fecioară Maria Îndurerată **

Ant. la intrare

Simeon i-a spus Mariei:
„Iată, acesta este pus spre căderea
şi spre ridicarea multora în Israel
şi ca semn care va stârni împotrivire;
iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul”.                         Cf. Lc 2,34-35

 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care ai voit ca lângă Fiul tău înălţat pe cruce
să stea Maica sa, pătimind împreună cu el,
dă-i Bisericii tale harul,
ca, părtaşă fiind, alături de Maria, la pătimirea lui Cristos,
să se învrednicească a se bucura, împreună cu ea, de înviere.
El, care, fiind Dumnezeu.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Dumnezeule îndurător, spre lauda numelui tău,
rugăciunile şi jertfele pe care ţi le aducem
în cinstea sfintei Fecioare Maria,
pe care ne-ai dăruit-o cu bunătate ca mamă plină de iubire
pe când stătea lângă crucea lui Isus.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie

Întrucât participaţi la suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă,
ca să puteţi tresălta de bucurie şi la arătarea gloriei lui.             Cf. 1Pt 4,13

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
După ce am primit tainele răscumpărării veşnice,
te rugăm cu umilinţă, Doamne,
ca, meditând suferinţele Fecioarei Maria,
să împlinim în noi pentru Biserică cele ce lipsesc pătimirii lui Cristos.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

LECTURA I

Isus a învăţat ascultarea şi a devenit cauză de mântuire veşnică.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Evrei 5,7-9

Cristos, în zilele vieţii sale pământeşti, a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte şi a fost ascultat, pentru că a fost supus în toate. Deşi era fiu, a învăţat ce este ascultarea din cele ce a pătimit. Ajungând, astfel, desăvârşit, a devenit pentru toţi cei care ascultă de el cauză de mântuire veşnică.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 70,1-2.3-4a.5-6ab.15ab-17

R.: În durerea mea ajută-mă, Doamne!

La tine, Doamne, îmi aflu adăpostul,

nicicând nu voi fi dat de ruşine.

Eliberează-mă şi apără-mă în dreptatea ta,

pleacă-ţi urechea spre mine şi salvează-mă. R.

 

Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,

pentru că numai tu eşti stânca

şi cetatea mea de apărare.

4a Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege. R.

 

Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,

în tine mi-am pus încrederea din copilărie.

6ab În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,

de atunci tu ai fost ocrotitorul meu. R.

 

15ab Gura mea va vesti în toate zilele

dreptatea şi îndurarea ta.

16 Voi povesti puterea lui Dumnezeu,

Doamne, voi preamări dreptatea ta.

17 Dumnezeule, m-ai învăţat din copilărie,

iar eu povestesc şi astăzi minunile tale. R.

 

Secvenţa

Această secvenţă se citeşte, la alegere, în întregime sau în forma scurtă, de la cuvintele: „*Mamă, mă învredniceşte”.

STABAT MATER

Stătea Maica-ndurerată

lângă cruce-nlăcrimată

pe când Fiul suferea.

Inima-i adânc rănită,

sfâşiată, chinuită,

o pătrunse sabia.

Vai, ce tristă şi mâhnită

fu acea Neprihănită,

Născătoarea lui Cristos.

Maică sfântă, ce mâhnire

când vedeai în chinuire

pe-al tău Fiu prea glorios.

Cine nu ar plânge oare

când pe Sfânta Născătoare

ar vedea-o-n chinul greu?

Să nu simţi compătimire

lângă Maica-n grea mâhnire

suferind cu Fiul său?

Pentru-a lumii mari păcate,

Fiul ei e dat la moarte

şi sub bice sfâşiat.

 

Stabat Mater dolorósa

iuxta crucem lacrimósa,

dum pendébat Fílius.

Cuius ánimam geméntem,

contristátam et doléntem,

pertransívit gládius.

O quam tristis et afflícta

fuit illa benedícta

Mater unigéniti!

Quæ mærébat, et dolébat,

Pia Mater, dum vidébat

nati pœnas íncliti.

Quis est homo, qui non fleret,

Matrem Christi si vidéret

in tanto supplício?

Quis non posset contristári,

Christi Matrem contemplári

doléntem cum Fílio?

Pro peccátis suæ gentis

vidit Iesum in torméntis,

et flagéllis súbditum.

 

Vede-n chinuri cum se frânge,

cum îşi varsă al său sânge,

până sufletul şi-a dat.

Mamă plină de iubire,

dă-mi şi mie-a ta simţire,

cu-al tău chin să plâng şi eu.

 

Inima-mi în veci să ardă

de iubirea cea mai caldă

către Omul Dumnezeu.

*Mamă, mă învredniceşte,

rănile-mi întipăreşte

ale Celui Răstignit.

Eu l-am osândit la moarte

şi de chinuri să n-am parte

când pe cruce-l văd rănit?

Vreau să plâng şi eu cu tine,

cât trăiesc să fie-n mine

Răstignitul cu-al său chin.

Sufletu-mi te însoţeşte

şi cu tine el doreşte

să împartă-al tău suspin.

Tu Fecioară-ntre fecioare,

mă primeşte-ndurătoare

să plâng chinul tău nespus.

Mamă, dă-mi izvor de lacrimi,

ca să plâng aceste patimi,

răni şi moarte-a lui Isus.

Rănile-i să mă rănească,

sângele-i să mă-ncălzească,

crucea lui să o sărut.

 

Vidit suum dulcem natum

moriéndo desolátum,

dum emísit spíritum.

Eia Mater, fons amóris,

me sentíre vim dolóris

fac, ut tecum lúgeam.

Fac, ut árdeat cor meum

in amándo Christum Deum

ut sibi compláceam.

*Sancta Mater, istud agas

crucifíxi fige plagas

cordi meo válide.

Tui nati vulneráti,

tam dignáti pro me pati,

pœnas mecum dívide.

Fac me tecum pie flére,

Crucifíxo condolére,donec ego víxero.

Iuxta crucem tecum stare,

et me tibi sociáre

in planctu desídero.

Virgo vírginum præclára,

mihi iam non sis amára:

fac me tecum plángere.

Fac, ut portem Christi mortem,

passiónis fac consórtem,

et plagas recólere.

Fac me plagis vulnerári,

fac me cruce inebriári

et cruóre Fílii.

 

Iar când moartea stă la pândă,

Maică, scapă-mă de-osândă,

nu lăsa să fiu pierdut.

Doamne-n ceasul agoniei,

fă prin rugile Mariei

pe duşmani să-i biruiesc.

Iar când trupu-mi va fi rece,

fă ca sufletu-mi să plece

în triumful cel ceresc.

 

Flammis ne urar succénsus,

per te, Virgo, sim defénsus

in die iudícii.

Christe, cum sit hinc exíre,

da per Matrem me veníre

ad palmam victóriæ.

Quando corpus moriétur,

fac ut animæ donétur

paradísi glória.

 

ALELUIA

(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria,

căci suferind sub crucea Domnului,

deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)

EVANGHELIA

Maica îndurerată plânge contemplând rănile divinului său Fiu.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 19,25-27

În acel timp, lângă crucea lui Isus stăteau mama lui, sora mamei lui, Maria, soţia lui Cleofa, şi Maria Magdalena. 26 Isus, văzând-o pe mama sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, i-a zis mamei sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău”. 27 Apoi i-a spus ucenicului: „Iat-o pe mama ta”. Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

EVANGHELIA

Prin sufletul tău va trece o sabie.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,33-35

În acel timp, 33 tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire, 35 şi prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 5,7-9; Ps 30; In 19,25-27 (sau Lc 2,33-35)

Lumea are atâta nevoie de compasiune şi sărbătoarea de astăzi ne dă o lecţie de compasiune adevărată şi profundă. Maria suferă pentru Isus, dar suferă, de asemenea, împreună cu el, şi pătimirea lui Cristos este participare la întreaga durere a omului.

Liturgia ne cere să citim în Scrisoarea către Evrei sentimentele Domnului în pătimirea sa: „În zilele vieţii sale pământeşti, Cristos a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte”. Pătimirea lui Isus s-a întipărit în inima mamei, strigătele sale puternice şi lacrimile sale au făcut-o să sufere, dorinţa ca el să fie salvat de la moarte trebuie să fi fost în ea chiar mai puternică decât aceea a lui Isus, pentru că o mamă doreşte mai mult decât însuşi fiul ca el să fie salvat. Dar, în acelaşi timp, Maria s-a unit cu duhul lui Isus, a fost asemenea lui, supusă voinţei Tatălui.

Pentru aceasta, compătimirea Mariei este adevărată: ea a luat asupra ei durerea Fiului şi a acceptat împreună cu el voinţa Tatălui, într-o ascultare care asigură victoria asupra suferinţei.

Compătimirea noastră, adesea, mult mai superficială nu este plină de credinţă ca aceea a Mariei. Noi vedem foarte uşor, în suferinţa altuia, voinţa lui Dumnezeu, şi este drept, dar nu suferim împreună cu cei ce suferă.

Să-i cerem Mariei ca ea să unească în noi cele două sentimente care formează adevărata compasiune: dorinţa ca cei care suferă să-şi învingă propria suferinţă şi să fie eliberaţi de ea şi, în acelaşi timp, dorinţa de a se supune voinţei lui Dumnezeu, care este întotdeauna o voinţă de iubire.