en-USro-RO

| Login
Friday, November 27, 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Ianuariu, ep. m. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXIV-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Dăruieşte-le, Doamne, pacea ta celor
care nădăjduiesc în tine,
pentru ca profeţii tăi să fie aflaţi credincioşi;
ascultă rugăciunile slujitorului tău
şi ale poporului tău sfânt!                                                        Cf. Sir 36,18

RUGĂCIUNEA ZILEI
Priveşte la noi, Dumnezeule,
Creatorul şi Stăpânul universului,
şi, ca să simţim puterea îndurării tale,
dă-ne harul să-ţi slujim din toată inima.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Priveste cu bunăvoinţă, Doamne,
la rugăciunile noastre smerite şi, în bunătatea ta,
primeşte aceste daruri ale slujitorilor tăi,
pentru ca ceea ce îţi oferă fiecare
spre cinstea numelui tău sfânt
să fie spre mântuirea tuturor.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Cât de minunată este bunătatea ta, Dumnezeule!
Fiii oamenilor îşi găsesc adăpost la umbra aripilor tale.                      Ps 35,8 

sau:
Potirul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm,
este împărtăşire cu sângele lui Cristos
şi pâinea pe care o frângem
este împărtăşire cu trupul Domnului.                                                       Cf. 1Cor 10,16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne,
ca lucrarea acestui dar ceresc să pună stăpânire
pe sufletele şi trupurile noastre, pentru ca nu pornirile firii,
ci puterea lui să ne călăuzească viaţa.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Ceea ce se pune în pământ este supus putrezirii; ceea ce învie este nepieritor.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,35-37.42-49

Fraţilor, 35 ar putea să întrebe unii dintre voi: „Cum învie morţii? Ce fel de trup vor avea?” 36 O întrebare nechibzuită. Sămânţa pe care o semeni nu poate da viaţă dacă nu a murit mai întâi. 37 Tu nu semeni trupul plantei care va încolţi, ci un simplu bob, de exemplu de grâu sau de altceva. 42 Aşa este şi cu învierea morţilor: ceea ce se pune în pământ este supus putrezirii, ceea ce învie este nepieritor. 43 Ceea ce se pune în pământ este fără valoare, ceea ce învie este plin de mărire. 44 Ceea ce se pune în pământ este un trup material, ceea ce învie este un trup spiritual. Căci dacă există un trup material, există şi un trup spiritual. 45 De aceea spune Scriptura: „Primul Adam era o fiinţă umană care primise viaţa; al doilea Adam, Cristos, a devenit o fiinţă spirituală care dă viaţă. 46 Cel care a apărut întâi nu este fiinţa spirituală, ci fiinţa umană, şi numai după aceea cea spirituală. 47 Plămădit din pământ, cel dintâi om vine din pământ, cel de al doilea om vine din cer. 48 Deoarece Adam este plămădit din pământ, urmaşii lui aparţin pământului; deoarece Cristos a venit din cer, urmaşii lui aparţin cerului. 49 Aşa cum am purtat chipul celui plămădit din pământ, aşa vom purta şi chipul celui care a venit din cer.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 55,10.11-12.13-14 (R.: cf. 14b)

R.: Voi umbla înaintea Domnului, în lumina celor vii.

10 În ziua în care te voi chema

vor da înapoi duşmanii mei,

eu ştiu că Dumnezeu este de partea mea. R.

 

11 Eu laud cuvântul lui Dumnezeu,

preamăresc cuvântul Domnului.

12 Mă încred în Dumnezeu şi nu mi-e teamă de nimic,

ce-mi pot face oamenii? R.

 

13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini făgăduinţele pe care ţi le-am făcut,

îţi voi aduce jertfă de mulţumire.

14 Căci m-ai eliberat de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere,

ca să umblu înaintea Domnului în lumina celor vii. R.

 

ALELUIA Lc 8,15

(Aleluia) Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu

într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Sămânţa care a căzut în pământ bun sunt aceia care – după ce au ascultat cuvântul – îl reţin într-o inimă bună şi curată şi aduc roade prin statornicia lor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,4-15

În acel timp, Isus văzând că o mare mulţime se aduna în jurul lui şi din toate cetăţile lume multă alerga spre el, a spus această parabolă: „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut pe marginea drumului. Trecătorii au călcat-o în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o toată. O altă parte a căzut într-un loc pietros şi cum a răsărit s-a şi uscat, pentru că n-avea umezeală. O altă parte a căzut între spini şi spinii, crescând o dată cu ea, au înăbuşit-o. În sfârşit, o altă parte a căzut în pământ bun, unde a crescut şi a adus rod însutit”. După ce a spus acestea, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!” Ucenicii lui l-au întrebat, care este înţelesul acestei parabole. 10 El le-a răspuns: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi nu li se vorbeşte decât în parabole, pentru ca să se împlinească profeţia care zice: «Ei vor privi fără să vadă şi vor auzi fără să înţeleagă». 11 Iată înţelesul acestei parabole: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de pe marginea drumului sunt cei care ascultă cuvântul, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să se mântuiască. 13 Cei din locul pietros sunt cei care ascultă cuvântul şi-l primesc cu bucurie, dar n-au rădăcini şi cred până la o vreme, iar în ceasul încercării se leapădă. 14 Sămânţa căzută între spini sunt cei care, după ce au ascultat cuvântul, îşi văd de drumurile lor şi se lasă înăbuşiţi de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu aduc roade care să ajungă la coacere. 15 Sămânţa care a căzut în pământ bun sunt aceia care – după ce au ascultat cuvântul – îl reţin într-o inimă bună şi curată şi aduc roade prin statornicia lor”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Cor 15,35-37.42-49; Ps 55; Lc 8,4-15

Ca să reînnoim interesul nostru pentru această parabolă, este frumos să recurgem la Maria, „pământul bun” în care sămânţa cuvântului lui Dumnezeu a produs cele mai multe roade.

La Buna-Vestire, Maria ascultă, reflectează, întreabă şi îşi dă totala adeziune la cuvântul lui Dumnezeu: „Iată servitoarea Domnului”. Alte tinere, la cuvintele înălţătoare ale îngerului, ar fi putut să gândească în mod diferit: o „împărăţie” înseamnă bogăţie, onoruri, glorieY Fecioara s-a gândit numai la ascultare şi la slujire, şi umilinţa sa a permis cuvântului să-şi înfigă rădăcini adânci în inima sa şi să producă roade. La naşterea lui Isus, în condiţii de sărăcie umilitoare, în timpul vieţii publice, în care îl vede persecutat până la condamnarea ruşinoasă, până pe Calvar, cuvântul lui Dumnezeu a crescut în ea, a susţinut-o pe ea, pelerină a credinţei, în actualizarea perfectă a voinţei lui Dumnezeu.

Maria este cu adevărat modelul „acelora care, după ce au ascultat cuvântul, îl reţin într-o inimă bună şi curată şi aduc roade prin statornicia lor”. Un rod care se înmulţeşte, deoarece Maria este mama oricărui discipol al lui Isus şi formează în fiecare dintre noi atitudini de viaţă creştină, ajută pe fiecare dintre noi să producă roade de adeziune la voinţa lui Dumnezeu.

Să-i cerem ei darul de a primi întotdeauna în noi cuvântul cu bucurie, cu umilinţă, cu încredere: e cuvântul care trebuie să facă din noi fii ai lui Dumnezeu, fraţi şi surori ai Fiului ei Isus.