en-USro-RO

| Login
25 octombrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Gerard, ep. m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXV-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Mântuirea poporului sunt eu.
Din orice strâmtorare vor striga spre mine,
îi voi asculta şi voi fi Dumnezeul lor în veci.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care ai întemeiat toată legea sfântă
în iubirea faţă de tine şi faţă de aproapele,
dăruieşte-ne harul, ca, păzind poruncile tale,
să ne învrednicim a ajunge la viaţa veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
primeşte cu bunăvoinţă darurile poporului tău,
pentru ca, prin tainele tale cereşti,
să primim ceea ce mărturisim cu pietatea credinţei.
Prin Cristos, Domnul nostru

Ant. la Împărtăşanie 
Tu ai dat învăţăturile tale ca să fie păzite cu fidelitate.
O, de-ar fi căile mele statornice în a păzi orânduirile tale!                     Ps 118,4-5

sau:
Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul.
Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine.                                        In 10,14

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dăruieşte-ne mereu cu bunătate,
Doamne, ajutorul tău, nouă,
celor întăriţi cu sfintele sacramente,
ca să putem primi rodul răscumpărării
şi din tainele sfinte, şi prin întreaga noastră viaţă.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 

LECTURA I

Nimic nu e nou sub soare.

Citire din cartea lui Qohelet 1,2-11

Deşertăciunea deşertăciunilor, spune Qohelet; deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune. Cu ce se alege omul din toată agoniseala lui pentru care se trudeşte sub soare? O generaţie se duce, o generaţie vine, dar pământul rămâne de-a pururi acelaşi. Soarele răsare, soarele apune, grăbindu-se către lăcaşul său, ca să răsară iarăşi. Vântul se îndreaptă către miazăzi, apoi se întoarce către miazănoapte, se învârte şi se răsuceşte, întorcându-se mereu în ocolurile sale. Toate fluviile curg în mare şi marea nu se umple. Ele vin înapoi la locul de la care au plecat, ca să pornească din nou. Toate lucrurile se frământă şi graiul omenesc nu poate spune pentru ce. Ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple cu câte aude. Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a întâmplat se va mai întâmpla, nimic nu e nou sub soare. 10 Dacă este ceva despre care să se spună: „Iată, acesta este un lucru nou”, şi acesta a fost deja în vremurile dinaintea noastră. 11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de cei care au trăit în trecut şi tot aşa de cei care vor trăi în viitor, nu-şi va mai aduce aminte nimeni dintre cei care vor urma după ei.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 89,3-4.5-6.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 1)

R.: Tu ai rămas, Doamne, adăpostul nostru din neam în neam.

Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,

tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”

Înaintea ta o mie de ani sunt ca ziua de ieri

care a trecut ca o strajă de noapte. R.

 

Tu îi spulberi, ei sunt ca un vis,

sunt ca iarba trecătoare:

dimineaţa înverzeşte şi înfloreşte,

seara este cosită şi se usucă. R.

 

12 Învaţă-ne să nu uităm cât de puţine sunt zilele noastre,

ca să ajungem la gânduri înţelepte.

13 Întoarce-te, Doamne, spre noi, de ce întârzii?

Ai milă de slujitorii tăi! R.

 

14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu iubirea ta,

ca să ne bucurăm şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre.

17 Bunăvoinţa ta, Doamne Dumnezeul nostru, să coboare asupra noastră!

Fă rodnică lucrarea mâinilor noastre!

Da, fă rodnică lucrarea mâinilor noastre! R.

 

ALELUIA In 14,5

(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul;

nimeni nu vine la Tatăl, decât prin mine. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Lui Ioan i-am tăiat capul; dar cine este acest om despre care aud aceste lucruri?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,7-9

În acel timp, Irod tetrarhul a auzit vorbindu-se despre cele săvârşite de Isus şi nu ştia ce să creadă, deoarece unii spuneau că Ioan Botezătorul a înviat din morţi, alţii ziceau că s-a arătat profetul Ilie, iar alţii că a înviat un profet dintre cei din vechime. Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul. Dar cine este acest om despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-l vadă.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Qoh 1,2-11; Ps 89; Lc 9,7-9

„Toate sunt deşertăciune! B spune Cartea lui Qohelet B Nu este nimic nou sub soareY Orice lucru a fost deja făcut în vremurile dinaintea noastră”.

În timpul nostru nu se poate spune cu uşurinţă că nu există nimic nou: la un anumit nivel, lucrurile noi sunt cu adevărat foarte multe. Omul a mers în spaţiu, a ajuns pe Lună şi nu se mai poate spune că acest lucru a fost făcut în vremurile dinaintea noastră; multe descoperiri ştiinţifice au transformat viaţa noastră, au revoluţionat cunoştinţele noastre despre universY În acest sens, sunt multe lucruri noi.

Dar dacă privim lucrurile într-un mod mai puţin superficial, ne dăm seama că lucrurile noi nu sunt aşa de importante, deoarece fondul omului a rămas acelaşi şi el le foloseşte pentru scopuri care, într-adevăr, au rămas mereu aceleaşi. Sunt multe lucruri noi: la ce servesc? La comiterea de crime, ca în timpurile trecute. Avem noi arme, pentru a face război ca şi în antichitate. Avem noi mijloace, dar nevoile fundamentale pe care ele le satisfac au rămas aceleaşi, chiar şi viciile pentru care adeseori omul se slujeşte de acestea.

Am putea, deci, să încercăm acelaşi sens al teribilei inutilităţi exprimate de Qohelet: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!”

Am putea. Dar noi ştim că există o adevărată noutate: este „Noul” Testament, „noua” alianţă, este Cristos cel înviat, o noutate neaşteptată, inimaginabilă.

În evanghelia de astăzi vedem că prezenţa lui Cristos ridică multe întrebări, astfel că se vorbeşte până şi de înviere: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi”, „S-a arătat profetul Ilie”, „A înviat un profet dintre cei din vechime”.

Dar aceasta ar fi o înviere care ar da dreptate lui Qohelet: o întoarcere la lucrurile deja văzute. Un profet, după ce a trăit deja, s-ar întoarce pentru a trăi din nou în lumea noastră. Ioan, Ilie sau un altul ar fi, deci, cum spune Qohelet: „Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a făcut se va mai face”.

În schimb, învierea lui Cristos a revelat o realitate complet nouă, deoarece nu a fost o întoarcere la viaţa muritoare, ci o transformare a omului, o transformare spirituală, cum a explicat sfântul Paul. „Dacă unul este în Cristos, este o creatură nouă; lucrurile vechi au trecut, iată, au apărut alte lucruri noi” (2Cor 5,17).

Noi, deci, ştim unde este adevărata noutate şi unde poate fi descoperită: o noutate spirituală, care transformă în mod real lumea, chiar dacă în mod ascuns şi într-un mod aparent modest. Nu mai putem spune cu Qohelet că totul este deşertăciune, deoarece Cristos înviat este minunata noutate care dă un gust nou vieţii şi umple inima de optimism, de bucurie, de profundă încredere.