en-USro-RO

| Login
Friday, November 27, 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Cosma şi Damian, m. *; Ghedeon

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXV-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Mântuirea poporului sunt eu.
Din orice strâmtorare vor striga spre mine,
îi voi asculta şi voi fi Dumnezeul lor în veci.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care ai întemeiat toată legea sfântă
în iubirea faţă de tine şi faţă de aproapele,
dăruieşte-ne harul, ca, păzind poruncile tale,
să ne învrednicim a ajunge la viaţa veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
primeşte cu bunăvoinţă darurile poporului tău,
pentru ca, prin tainele tale cereşti,
să primim ceea ce mărturisim cu pietatea credinţei.
Prin Cristos, Domnul nostru

Ant. la Împărtăşanie 
Tu ai dat învăţăturile tale ca să fie păzite cu fidelitate.
O, de-ar fi căile mele statornice în a păzi orânduirile tale!                     Ps 118,4-5

sau:
Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul.
Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine.                                        In 10,14

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dăruieşte-ne mereu cu bunătate,
Doamne, ajutorul tău, nouă,
celor întăriţi cu sfintele sacramente,
ca să putem primi rodul răscumpărării
şi din tainele sfinte, şi prin întreaga noastră viaţă.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 

LECTURA I

Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca ţărâna să se întoarcă în pământ şi duhul la Dumnezeu.

Citire din cartea lui Qohelet 11,9–12,8

Bucură-te, tinere, în tinereţea ta şi fii cu inima veselă cât eşti tânăr; urmează căile inimii tale şi dorinţele ochilor tăi, dar să ştii că pentru toate acestea Dumnezeu te va chema la judecată. 10 Izgoneşte tristeţea din inima ta şi îndepărtează suferinţa din trupul tău; tinereţea şi primăvara vieţii sunt trecătoare. 12,1 Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, înainte de a veni zilele rele şi înainte de a se apropia anii în care va trebui să spui: „Nu găsesc nici o plăcere în ei”; înainte de a se întuneca soarele şi lumina, luna şi stelele şi înainte de vremea în care norii rămân şi după ploaie. Atunci este ceasul în care tremură paznicii casei şi se încovoaie bărbaţii cei tari, se opresc din lucru cele care macină, căci s-au rărit, se întunecă cele care se uită pe ferestre, se închide uşa cea cu două canaturi dinspre stradă; când huruitul morii se stinge, ciripitul păsărilor slăbeşte şi toate tonurile cântecelor amuţesc, atunci te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum, atunci migdalul înfloreşte, lăcusta abia se târăşte şi caperele îşi pierd gustul; atunci omul se îndreaptă spre casa lui cea veşnică, iar bocitoarele dau târcoale pe străzi. Gândeşte-te la aceasta până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă lampa de aur, până nu se sparge urciorul la izvor, până nu cade roata de la fântână, până nu se întoarce ţărâna în pământul căruia îi aparţine şi până ce duhul nu se întoarce la Dumnezeu care l-a dat. Deşertăciunea deşertăciunilor, spune Ecleziastul, toate sunt deşertăciune!

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 89,3-4.5-6.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 1)

R.: Tu ai rămas, Doamne, adăpostul nostru din neam în neam.

Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,

tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”

Înaintea ta o mie de ani sunt ca ziua de ieri

care a trecut ca o strajă de noapte. R.

 

Tu îi spulberi, ei sunt ca un vis,

sunt ca iarba trecătoare:

dimineaţa înverzeşte şi înfloreşte,

seara este cosită şi se usucă. R.

 

12 Învaţă-ne să nu uităm cât de puţine sunt zilele noastre,

ca să ajungem la gânduri înţelepte.

13 Întoarce-te, Doamne, spre noi, de ce întârzii?

Ai milă de slujitorii tăi! R.

 

14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu iubirea ta,

ca să ne bucurăm şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre.

17 Bunăvoinţa ta, Doamne Dumnezeul nostru, să coboare asupra noastră!

Fă rodnică lucrarea mâinilor noastre!

Da, fă rodnică lucrarea mâinilor noastre! R.

 

ALELUIA 2Tim 1,10b

(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea,

iar prin evanghelia sa a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Fiul Omului va fi dat pe mâinile oamenilor. Ucenicii nu îndrăzneau să-l întrebe pe Isus.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,43b-45

În acel timp, 43b pe când toată lumea se minuna de tot ce făcea Isus, el a zis ucenicilor săi: 44 „Întipăriţi-vă bine în minte ce vă spun: Fiul Omului va fi dat pe mâinile oamenilor”. 45 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvântul acesta, care pentru ei era aşa de ascuns, încât nu-l pricepeau, şi se temeau să-l întrebe ce a vrut să spună prin aceasta.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Qoh 11,9-12; Ps 89; Lc 9,44-45

În Exerciţii spirituale, sfântul Ignaţiu e scris că în timpul consolării trebuie să-l prevedem pe acela al dezolării care va veni în după. Este un sfat pe care-l vedem actualizat în lecturile liturgiei de astăzi. Qohelet îi vorbeşte unui tânăr şi îl ajută să se gândească deja la bătrâneţe, la moarte, la judecata lui Dumnezeu, într-o descriere poetică plină de melancolie. Isus, în cursul vieţii sale publice, a cunoscut un timp de consolare: „Toţi erau plini de admiraţie pentru lucrurile pe care le făcea”, spune evanghelia, deci este un timp al succesului; şi iată că Isus tocmai atunci se gândeşte la apropiata sa pătimire: „Fiul Omului va fi dat pe mâinile oamenilor”.

Sfatul sfântului Ignaţiu este preţios, dar poate să fie rău înţeles şi să zădărnicească orice elan şi orice bucurie: dacă atunci când lucrurile merg bine cineva se gândeşte că ele vor merge rău, melancolia şi tristeţea vor fi inevitabile.

Nu acesta este sensul cuvintelor sfântului Ignaţiu şi nici al celor spuse de Isus discipolilor săi. Ele vor să ne ajute să înţelegem unde se găseşte adevărata bucurie, să nu o căutăm acolo unde nu este, să nu o căutăm în bucuriile superficiale, bucuriile trecătoare, cum sunt bucuriile ce provin din orgoliu, din egoism, care vor dispărea atunci când va veni timpul dezolării.

Dacă, în schimb, în timpul consolării ne bucurăm gândindu-ne la progresul împărăţiei lui Dumnezeu, în persoanele care-l iubesc pe Domnul, în iubirea cu care el ne ajută să mergem spre plinătatea vieţii, atunci chiar şi în încercări nu vom fi prea trişti şi vom reuşi să trăim în acelaşi timp în bucurie, deoarece vom înţelege că ele sunt necesare pentru ca iubirea să crească.

Aceasta este perspectiva lui Isus. El ştie că succesul vieţii sale publice este numai prima etapă pentru împărăţia lui Dumnezeu, ştie că victoria lui Dumnezeu se va realiza pe deplin prin pătimirea sa şi în ministerul său care nu caută succesul, ci voinţa lui Dumnezeu, care astăzi vrea succesul şi mâine va voi suferinţele şi moartea sa. De aceea, atunci când va sosi „ceasul său”, el îl va înfrunta cu curaj, cu aceeaşi iubire: este voinţa Tatălui.

Să ne fixăm, deci, pe valorile fundamentale, nu pe cele superficiale şi efemere. Dacă vom căuta să observăm porunca iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui şi să progresăm în această iubire, nu vom fi niciodată dezamăgiţi.