en-USro-RO

| Login
25 octombrie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Tereza a Pruncului Isus, fc. înv. **; Roman Melodul, diacon

 Liturghierul Roman

1 octombrie
Sfânta Tereza a Pruncului Isus, fecioară înv. **


Ant. la intrare 
Domnul a înconjurat-o şi a învăţat-o,
şi a păzit-o ca pe lumina ochilor.
Ca un vultur şi-a întins aripile,
a ridicat-o şi a purtat-o pe umerii săi.
Domnul singur i-a fost călăuză.                             Cf. Dt 32,10-12

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care deschizi porţile împărăţiei tale celor mici şi smeriţi,
fă-ne să umblăm cu încredere pe calea sfintei Tereza,
pentru ca, prin mijlocirea ei,
să ni se dezvăluie slava ta veşnică.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Preamărind minunile
pe care le-ai înfăptuit în sfânta Tereza,
implorăm cu umilinţă, Doamne, maiestatea ta,
să primeşti cu bunăvoinţă faptele slujirii noastre,
după cum ţi-au fost bineplăcute meritele ei.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Dacă nu vă veţi întoarce
şi nu veţi deveni asemenea copiilor,
nu veţi intra în împărăţia cerurilor, spune Domnul.                 Mt 18,3

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Tainele pe care le-am primit, Doamne,
să aprindă în noi puterea acelei iubiri
prin care sfânta Tereza s-a dăruit ţie cu totul
şi a implorat fără preget, pentru toţi oamenii, îndurarea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Pe parcursul acestei luni se va recita, împreună cu credincioşii, Rozariul marian şi vor fi puse în lumină natura şi momentul acestuia. Se acordă indulgenţă plenară celor care recită o treime din Rozariu în biserică, în familie sau în comunitatea religioasă unde se recită cu pietate în comun (Enchiridion indulgentiarum, concessio 48)

LECTURA I

Eu voi îndrepta spre Ierusalim pacea ca un şuvoi.

Citire din cartea profetului Isaia 66,10-14c

10 Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el toţi cei care îl iubiţi. Împărţiţi bucuria cu el toţi cei care aţi plâns împreună cu el. 11 Astfel, vă veţi hrăni şi vă veţi sătura cu laptele mângâierilor sale; beţi cu bucurie din bogăţia măririi sale. 12 Căci iată ce spune Domnul: „Eu voi îndrepta spre el pacea ca un şuvoi şi bogăţia popoarelor ca un râu ieşit din albie. Ca nişte prunci veţi fi purtaţi în braţele lui şi dezmierdaţi pe genunchii lui. 13 Cum îşi mângâie o mamă copilul, aşa vă voi mângâia eu. În Ierusalim veţi afla mângâierea”. 14c Voi veţi vedea şi inima voastră se va bucura, şi veţi întineri ca iarba proaspătă. Domnul îşi va arăta puterea faţă de slujitorii săi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 130,1.2.3

R.: Te caut, Dumnezeul meu, în simplitatea inimii.

Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată,

nici nu privesc cu trufie;

nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari

şi prea înalte pentru mine. R.

 

Sufletul îmi este împăcat şi liniştit,

ca un copil la sânul mamei sale.

Da, sufletul meu este în mine,

ca un copil în braţele mamei sale. R.

 

Pune-ţi, Israele, nădejdea în Domnul,

de acum şi până-n veci! R.

ALELUIA Cf. Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte,

stăpânul cerului şi al pământului,

pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale.

(Aleluia)

EVANGHELIA

Dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,1-4

În ceasul acela, ucenicii s-au apropiat de Isus şi l-au întrebat: „Cine este mai mare în împărăţia cerurilor?” Atunci Isus a chemat la el un copil, l-a aşezat în mijlocul lor şi le-a zis: „Vă spun adevărul: De nu vă veţi converti şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va face mic ca acest copil, va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 66,10-14; Ps 130; Mt 18,1-4

O tânără moartă la douăzeci şi patru de ani devine, după nici cincizeci de ani, model pentru întreaga Biserică. Pius al XI-lea era foarte devotat sfintei Tereza a Pruncului Isus şi a numit-o patroana misiunilor, ea, a cărei viaţă atât de scurtă s-a derulat între Alençon şi Lisieux, şi care, după vârsta de unsprezece ani, nu a mai ieşit din mănăstire. Cât de mult insistă Isus asupra faptului că gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre, nici căile sale nu sunt căile noastre! Gândurile noastre se nasc din orgoliu, acelea ale lui Dumnezeu, din umilinţă; căile noastre sunt, în general, constituite din eforturile pe care le facem pentru a fi cât mai mari, acelea ale lui Dumnezeu se parcurg numai pentru a deveni cât mai mici. Aşa cum pentru a merge spre Nord este necesar să luăm direcţia opusă Sudului, la fel, pentru a merge pe căile lui Dumnezeu, trebuie să luăm direcţia opusă aceleia spre care ne împinge orgoliul nostru.

Tereza avea mari ambiţii, mari aspiraţii: voia să fie contemplativă şi activă, apostol, doctor, misionar şi martir, şi scrie că o singură formă de martiriu îi părea puţin lucru şi de aceea le dorea toate la un locY Domnul a ajutat-o să înţeleagă că există o singură cale pentru a-i fi pe plac: să devină umilă şi mică, iubind cu simplitatea, cu încrederea şi abandonarea unui copil faţă de tatăl de care se ştie iubit. „Nu caut lucrurile mari, care depăşesc puterile mele. Eu sunt liniştit şi senin ca un copil înţărcat în braţele mamei sale”. Minunatul psalm 130 poate să fie aplicat literă cu literă vieţii sfintei Tereza.

Astfel, ea a trăit în Biserică cel mai curat spirit evanghelic care aminteşte un adevăr esenţial: înainte de a-i da lui Dumnezeu ceva, trebuie mai întâi să primeşti. Noi avem tendinţa să privim întotdeauna la ceea ce dăm; Tereza a înţeles că Dumnezeu este iubirea întotdeauna gata să dea şi că tot ce avem şi tot ce suntem am primit de la el. Cel care vrea să-şi pună propria generozitate înaintea iubirii milostive a lui Dumnezeu este un om mândru; cel care primeşte ceea ce Dumnezeu îi dă cu simplitatea unui copil ajunge la sfinţenie: e mulţumit să ştie că nu face nimic şi că primeşte totul de la Dumnezeu. Aceasta este o atitudine spirituală, este un dar al lui Dumnezeu, ceva cu totul deosebit de ceea ce numim pasivitate. Tereza a făcut din sine o ofertă eroică şi a trăit boala şi încercările spiritului cu energia şi forţa unui gigant: forţa lui Dumnezeu se manifesta în slăbiciunea ei, cea care se abandona cu încredere în braţele divine. Ea a reuşit, astfel, într-un mod miraculos, să transforme crucea în iubire, o cruce grea, dacă ţinem cont de faptul că ea însăşi la sfârşitul vieţii va spune că nu credea că este posibil să sufere atât de mult.

Să învăţăm această mare lecţie de încredere, de umilinţă, de bucurie, şi să o rugăm pe Tereza să ne ajute să mergem înainte asemenea ei în duhul de sărăcie şi în umilinţa inimii. Atunci, vom fi inundaţi ca şi ea de un fluviu de pace.