en-USro-RO

| Login
25 octombrie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Margareta M. Alacoque, călug. *; Hedviga, călug. *; Longin, m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
La tine, însă, este iertare, Dumnezeul lui Israel!                  Ps 129,3-4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
ca harul tău să ne întâmpine
şi să ne însoţească pururi,
ca să nu încetăm niciodată de a face binele.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, rugăciunile credincioşilor tăi
împreună cu darurile pe care ţi le oferim,
pentru ca, îndeplindu-ne cu iubire
aceste îndatoriri de fii ai tăi,
să putem ajunge în mărirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic.           Cf Ps 33,11

sau:
Când se va arăta Domnul, vom fi asemenea lui,
pentru că îl vom vedea aşa cum este.                                          Cf. 1In 3,2 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule, noi implorăm stăruitor maiestatea ta,
ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele preasfânt al Fiului tău,
să ne faci părtaşi de firea dumnezeiască.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Dumnezeu a voit ca prin speranţa în Cristos să primim pecetea Duhului.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,11-14

Fraţilor, 11 în Cristos, Dumnezeu ne-a predestinat ca să fim poporul său; şi el, care înfăptuieşte tot ceea ce a hotărât, a voit ca noi, prin speranţa în Cristos, 12 să fim ca nişte instrumente care cântă gloria sa. 13 În Cristos şi voi aţi ascultat cuvântul adevărului, vestea cea bună a mântuirii voastre; prin el, atunci când aţi îmbrăcat credinţa, voi aţi primit pecetea Duhului. 14 Iar Duhul, pe care Dumnezeu îl promisese, este garanţia că vom primi moştenirea, adică răscumpărarea, prin care Dumnezeu ne va lua în stăpânire spre lauda măreţiei sale.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,1-2.4-5.12-13 (R.: 12b)

R.: Fericit este poporul pe care Domnul şi l-a ales de moştenire.

Drepţilor, strigaţi de bucurie către Domnul;

cei fără de prihană se cuvine să-i înalţe cântarea de laudă.

Lăudaţi-l pe Domnul cu harpe;

lăudaţi-l cu alăuta cu zece coarde. R.

 

Drept este cuvântul Domnului

şi în toate lucrările sale se arată adevărul.

El iubeşte dreptatea şi adevărul,

pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

 

12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,

fericit este poporul pe care el şi l-a ales de moştenire.

13 Domnul priveşte din înălţimea cerului,

el îi vede pe toţi fiii oamenilor. R.

 

ALELUIA Ps 32,22

(Aleluia) Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,

pentru că şi speranţa noastră este în tine. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

La voi până şi firele de păr de pe cap toate sunt numărate.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,1-7

În acel timp, mulţimea se aduna în jurul lui Isus cu zecile de mii, astfel încât se striveau unii pe alţii, Isus a început să spună, adresându-se mai întâi ucenicilor: „Păziţi-vă de aluatul fariseilor, adică de făţărnicia lor. Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit, şi nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut. De aceea tot ce aţi spus în întuneric va fi auzit la lumină şi tot ce aţi şoptit la ureche îndărătul uşilor închise va fi vestit de pe acoperişurile caselor. Vă spun vouă, prietenii mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar după aceea nu vă mai pot face nimic. Vă voi arăta de cine trebuie să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheenă. Da, vă spun, de acesta trebuie să vă temeţi. Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani? Şi totuşi Dumnezeu nu uită pe nici una. La voi însă până şi firele de păr de pe cap toate sunt numărate. Deci nu vă temeţi! Voi sunteţi mai de preţ decât toate vrăbiile din lume”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ef 1,11-14; Ps 32; Lc 12,1-7

„Mulţimea se aduna în jurul lui Isus cu zecile de mii, astfel încât se striveau unii pe alţii. Isus a început să spună: *Păziţi-vă de aluatul fariseilor, adică de făţărnicia lor+„.

Ipocrizia, adică voinţa de a apărea diferit de modul în care suntem, conform evangheliei, are două motive: dorinţa de a fi crezuţi mai sfinţi, mai buni decât suntem în realitate, sau dorinţa de a ne ascunde pentru a evita pericolele. Aceasta este tactica celor slabi, lipsiţi de protecţie, sau a celor puternici care vor, în mod viclean, să-i oprime pe alţii.

Milostivirea lui Dumnezeu ne apără de acest rău prin iertarea ei generoasă. Dumnezeu ne iartă cu condiţia ca noi să mărturisim păcatele noastre aşa cum sunt, fără să vrem să părem mai buni decât suntem. Dacă suntem simpli (şi Isus, în evanghelie, ne cheamă tocmai la simplitate), mergem cu umilinţă în întâmpinarea Tatălui şi avem siguranţa că suntem iertaţi de iubirea sa. Ipocrizia, în schimb, derivând din orgoliu, devine un paravan între noi şi milostivirea divină şi ne împiedică să o primim.

În ce priveşte celălalt motiv a ipocriziei B ascunderea de teama pericolelor B Isus ne spune că nu trebuie să ne temem, deoarece Dumnezeu ne protejează de adevăratele pericole. Trebuie, deci, să fim încrezători, să nu ne ascundem, să nu avem decât o singură teamă: teama că nu avem destulă credinţă în el. „Nu vă temeţi B ne îndeamnă Domnul B voi sunteţi mai de preţ decât toate vrăbiile din lume”, şi Tatăl vostru ceresc este atât de bun că nu uită nici măcar pe una dintre ele. „Nu vă temeţi de oameni, care pot să ucidă trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic; temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheenă”.

Eliberaţi de ipocrizie, viaţa noastră poate să se deruleze în mod liber. În fond, ipocrizia este o mare sclavie: să trebuiască mereu să ne ascundem, să nu trăim cu naturaleţe este o mare alienare, spun filozofii. Şi de această alienare ne eliberează bunătatea şi milostivirea Tatălui, pe care o experimentăm prin Isus.