en-USro-RO

| Login
30 noiembrie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXIX-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi;
pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele!
Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor,
adăposteşte-mă la umbra aripilor tale!                     Cf. Ps 16,6.8

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
dă-ne, te rugăm, harul,
să voim întotdeauna ceea ce voieşti tu
şi să-i slujim măririi tale cu inimă neîmpărţită.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dă-ne, te rugăm, Doamne, bucuria,
să slujim cu suflet liber la sfântul altar,
pentru ca, purificaţi de harul tău,
să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se temde el, spre cei ce nădăjduiesc înmila lui,
ca să scape de la moarte sufletele lor
şi să-i hrănească în timp de foamete.                                             Cf. Ps 32,18-19 
 
sau:
Fiul Omului a venit ca să-şi dea viaţa
ca răscumpărare pentru mulţi.                                                         Mc 10,45

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-ne harul
să aflăm noi puteri în împărtăşirea cu tainele cereşti;
binecuvântează-ne cu bunurile acestei vieţi
şi adânceşte în noi cunoaşterea bucuriilor veşnice.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Cristos este capul şi prin el întregul trup creşte în armonie.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,7-16

Fraţilor, fiecare dintre noi a primit harul în măsura în care i l-a dăruit Cristos. De aceea Scriptura spune: „Înălţându-se la cer, a robit robia, a împărţit oamenilor daruri”. Ce înseamnă „s-a înălţat”? Înseamnă că el s-a coborât mai întâi până jos pe pământ. 10 Şi cel care s-a coborât este acelaşi care s-a înălţat deasupra tuturor cerurilor, ca să domnească peste întregul univers. 11 El a dat oamenilor felurite daruri: pe unii i-a făcut apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii vestitori ai evangheliei; pe unii păstori şi pe alţii învăţători. 12 Astfel poporul sfânt este organizat pentru a putea împlini misiunea de a sluji şi pentru a se forma trupul lui Cristos, 13 ca în cele din urmă să ajungem cu toţii la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea omului desăvârşit, la plinătatea staturii lui Cristos. 14 Aşadar, să nu mai fim ca nişte copii, jucăria valurilor, purtaţi încoace şi încolo de curenţii ideilor, după bunul plac al oamenilor care se folosesc de ascuţimea minţii lor pentru a ne duce în eroare. 15 Dimpotrivă, trăind în iubire şi rămânând credincioşi adevărului să creştem în toate, până vom ajunge la Cristos care este capul. 16 Prin el, întregul trup îşi continuă creşterea în armonie, datorită legăturilor interioare care îl menţin strâns unit, prin activitatea corespunzătoare fiecărui mădular, şi astfel trupul se formează în dragoste.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 121,1-2.3-4a.4b-5 (R.: cf. 1)

R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului!

M-am bucurat când mi s-a spus:

„Vom merge în casa Domnului”.

Iată, picioarele noastre păşesc

prin porţile tale, Ierusalime! R.

 

Ierusalime, tu eşti zidit

ca o cetate bine întărită.

4a Acolo se urcă seminţiile,

seminţiile Domnului. R.

 

4b După Legea lui Israel

să laude numele Domnului.

Căci acolo sunt scaunele de judecată,

tronurile casei lui David. R.

 

ALELUIA Ez 33,11

(Aleluia) Nu vreau moartea celui păcătos,

ci să se întoarcă de la calea lui şi să rămână viu. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,1-9

Într-o zi au venit unii şi i-au povestit lui Isus ce li se întâmplase unor galileeni, al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. „Credeţi voi, le-a răspuns Isus, că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au avut această soartă? Eu vă spun că nu; dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel! Sau cei optsprezece inşi peste care s-a prăbuşit turnul din Siloe şi i-a omorât, credeţi oare că erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi locuitori ai Ierusalimului? Eu vă spun că nu; dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel!” Şi le-a spus această asemănare: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi nu a găsit. Atunci a zis viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l! La ce să mai ocupe pământul degeaba?». «Stăpâne, i-a răspuns viticultorul, mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că va aduce rod în viitor; dacă nu, îl vei tăia»”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ef 4,7-16; Ps 121; Lc 13,1-9

Pentru a aduce roade, trebuie să fii o plantă ajunsă la maturitate: aici este legătura între evanghelia de astăzi şi prima lectură, în care Paul vorbeşte despre maturitate într-o perspectivă de convertire, „pentru ca noi să nu mai fim ca nişte copii, jucăria valurilor, purtaţi încoace şi încolo de curenţii ideilor”.

Apostolul ne doreşte această maturitate spirituală, care rezultă din statornicie şi din solidaritate. A fi adulţi presupune a avea sensul realităţii obiective şi, deci, a fi capabili de a nu renunţa la un principiu pentru orice „vânt”, oricum ar fi, plăcut sau neplăcut, de a ne conduce întotdeauna după adevăr, chiar renunţând la lucruri care ar fi plăcute şi acceptând, în acelaşi timp, consecinţele neplăcute ale acestei renunţări. Semnul maturităţii este această statornicie în fidelitate faţă de adevăr, adevărul care este misterul lui Cristos, al morţii şi învierii sale, fundamentul speranţei noastre.

Şi solidaritatea este semnul maturităţii. Adultul îşi află locul său în societate, face o muncă împreună cu ceilalţi, este solidar cu ceilalţi. Sfântul Paul vorbeşte despre „creşterea în armonie”, pentru ca tot trupul să primească forţa necesară cu scopul de a fi edificat în caritate, „în măsura ce corespunde plinătăţii staturii lui Cristos”. Aceasta este caracteristica adevăratei convertiri: a gândi la binele Bisericii şi al lumii, a ne pune pentru aceasta la dispoziţia lui Dumnezeu fiecare după darul primit, „unii ca apostoli, alţii ca profeţi, alţii ca evanghelişti, alţii ca păstori şi învăţători”, fără invidie şi fără a pune piedici, ci „trăind în iubire şi rămânând credincioşi adevărului”.