en-USro-RO

| Login
30 noiembrie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Dumitru, m.; Paul al VI-lea, pp.; Lucian şi Marcian, m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXX-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
Alergaţi laDomnul şi veţi fi întăriţi, căutaţi întotdeauna faţa lui!             Cf. Ps 104,3-4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, te rugăm,
fă să crească în noi credinţa, speranţa şi iubirea
şi, ca să ne învrednicim a dobândi ceea ce ne făgăduieşti,
fă-ne să iubim ceea ce ne porunceşti.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte cu bunăvoinţă, Doamne,
la darurile pe care le aducem maiestăţii tale,
pentru ca ceea ce se săvârşeşte prin slujirea noastră
să fie, înainte de toate, spre mărirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Ne vom bucura de mântuirea ta
şi, în numele Dumnezeului nostru,
vom tresălta de bucurie!                                                                 Cf. Ps 19,6 
 
sau:
Cristos ne-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru noi,
jertfă lui Dumnezeu cu bună mireasmă.                                            Ef 5,2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne,
ca tainele tale să-şi împlinească în noi menirea sfântă,
pentru ca realităţile veşnice,
pe care le celebrăm acum în mod tainic,
să se dezvăluie odată privirilor noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Trăiţi în dragoste asemenea lui Cristos.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,32 – 5,8

Fraţilor, 32 fiţi binevoitori unii faţă de alţii, generoşi, iertându-vă unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu v-a iertat prin Cristos. 5,1 Străduiţi-vă să deveniţi asemenea lui Dumnezeu, ca nişte copii preaiubiţi; trăiţi în dragoste, pentru că şi Cristos ne-a iubit şi s-a dăruit pe sine însuşi pentru noi ca ofrandă şi jertfă plăcută lui Dumnezeu. Cât despre desfrânare şi orice fel de necurăţie sau poftă de avere nici să nu se pomenească între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor. Să nu se audă nici cuvinte murdare, nici vorbe nechibzuite, nici glume necuviincioase, care toate sunt nelalocul lor; dimpotrivă să se aducă mulţumire. Să ştiţi bine că nici un desfrânat, nici un necurat, nici un lacom de avere, nici un idolatru n-are parte de moştenire în împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale; toate acestea atrag mânia lui Dumnezeu asupra celor neascultători. Să nu aveţi deci nimic comun cu aceşti oameni. Odinioară nu eraţi decât întuneric, dar acum în Domnul voi aţi devenit lumină; trăiţi ca fii ai luminii.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: cf. Ef 5,1)

R.: Să trăim în iubire, căci suntem copiii lui Dumnezeu.

Fericit omul care nu ia parte la sfatul celor răi,

nu urmează calea păcătoşilor

şi nu se aşază lângă cei care batjocorăsc,

dar îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului

şi la Legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

 

El este ca pomul sădit lângă un izvor de apă

şi aduce rod la timpul potrivit;

frunzele lui nu se veştejesc

şi tot ce începe duce la bun sfârşit. R.

 

Nu tot aşa este cu cei răi, nu tot aşa;

ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.

Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,

iar drumul urmat de cei răi duce la pieire. R.

 

ALELUIA In 17,17ba

(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevăr;

sfinţeşte-ne pe noi prin acest adevăr. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Această fiică a lui Abraham nu trebuia să fie vindecată în zi de sâmbătă?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,10-17

În acel timp, 10 Isus se afla într-o sinagogă şi învăţa. Era într-o zi de sâmbătă. 11 Acolo era o femeie stăpânită de diavol care de optsprezece ani o ţinea bolnavă. Avea spatele încovoiat şi nu putea nicidecum să şi-l îndrepte. 12 Când a văzut-o, Isus a chemat-o la sine şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!” 13 Apoi şi-a pus mâinile asupra ei şi în acelaşi moment ea s-a îndreptat şi a început să-l preamărească pe Dumnezeu. 14 Dar şeful sinagogii, cuprins de indignare, pentru că Isus a făcut această vindecare în zi de sâmbătă, a luat cuvântul şi a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care se poate lucra; veniţi deci în aceste zile ca să vă vindecaţi şi nu în zi de sâmbătă!” 15 Domnul i-a replicat: „Făţarnicilor, oare în zi de sâmbătă nu-şi dezleagă fiecare boul sau măgarul de la iesle şi-l duce la adăpat? 16 Dar această femeie, o fiică a lui Abraham, pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare eliberată de această legătură pentru că este zi de sâmbătă?” 17 La aceste cuvinte ale lui Isus toţi potrivnicii săi au rămas ruşinaţi, dar mulţimea se bucura din cauza tuturor lucrurilor minunate pe care el le săvârşea.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ef 4,32B5,8; Ps 1; Lc 13,10-17

Nu ştiu de ce parte ne-am situa noi în episodul pe care îl citim azi în evanghelie. Desigur, acum noi cunoaştem evanghelia şi în nod natural ne-am situa alături de Isus, dar foarte uşor în viaţa concretă gândim asemenea şefului sinagogii, deoarece corespunde mai mult mentalităţii noastre. Isus, în schimb, se grăbeşte să elibereze oamenii, se grăbeşte să elibereze acea sărmană femeie, care aştepta de optsprezece ani.

Noi ne-am obişnuit cu suferinţele altora şi, cu siguranţă, am fi gândit împreună cu şeful sinagogii: „A aşteptat optsprezece ani, putea să mai aştepte o zi în plus, şi nu să vină să tulbure serviciul de la sinagogă în zi de sabat!” Noi, ca şi el, am fi gândit că serviciul Domnului este mai important decât vindecarea unei femei în vârstă, mai mult sau mai puţin neglijată, mai mult mai puţin dispreţuită. Şi mulţi creştini gândesc astfel în situaţii similare. Când cineva face un lucru extraordinar, puţin ieşit din comun, pentru a ajuta pe altul, îndată există creştini, călugări, călugăriţe care se scandalizează şi se gândesc că nu se face aşa, că trebuie respectate regulile, comunitatea etc. Ei nu au grija de a-l elibera pe cel care se află în nevoie, se gândesc că slujirea lui Dumnezeu se face într-un alt mod.

Isus, însă, ne demonstrează că slujirea lui Dumnezeu se face ajutând aproapele, şi ajutându-l în grabă, fără să aşteptăm, dacă ne este posibil, să-l ajutăm imediat. Astfel, suntem „imitatori ai lui Dumnezeu, trăind în dragoste”. Persoanele sunt mai importante decât normele, ceea ce nu vrea să spună că pentru orice capriciu suntem autorizaţi să acţionăm împotriva lor. Isus ne-a învăţat că persoanele sunt mai importante decât normele, chiar mai importante decât sabatul, atât de important în Vechiul Testament.

Domnul trebuie să ne elibereze, el este Salvatorul şi Eliberatorul nostru. „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!”: această fiică a lui Abraham trebuia să fie eliberată chiar şi în zi de sâmbătă. Isus se arată liber, nu se preocupă nici de scandal, nici de normă, care totuşi a fost dată de Dumnezeu. Dar e cert că există o poruncă divină încă şi mai importantă: să eliberezi persoanele.

Avem multe de învăţat din această evanghelie, deoarece cădem adeseori în mentalitatea neutrală care blochează caritatea pentru un motiv sau altul. Să-i cerem Domnului să pună în noi dorinţa sa şi preocuparea sa de a-i elibera pe cei ce se află în necesitate atunci când este posibil.