en-USro-RO

| Login
30 noiembrie 2020
 

Sfintii zilei

Sf. Evarist, pp. m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXX-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 

Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!
Alergaţi laDomnul şi veţi fi întăriţi, căutaţi întotdeauna faţa lui!             Cf. Ps 104,3-4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, te rugăm,
fă să crească în noi credinţa, speranţa şi iubirea
şi, ca să ne învrednicim a dobândi ceea ce ne făgăduieşti,
fă-ne să iubim ceea ce ne porunceşti.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte cu bunăvoinţă, Doamne,
la darurile pe care le aducem maiestăţii tale,
pentru ca ceea ce se săvârşeşte prin slujirea noastră
să fie, înainte de toate, spre mărirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Ne vom bucura de mântuirea ta
şi, în numele Dumnezeului nostru,
vom tresălta de bucurie!                                                                 Cf. Ps 19,6 
 
sau:
Cristos ne-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru noi,
jertfă lui Dumnezeu cu bună mireasmă.                                            Ef 5,2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne,
ca tainele tale să-şi împlinească în noi menirea sfântă,
pentru ca realităţile veşnice,
pe care le celebrăm acum în mod tainic,
să se dezvăluie odată privirilor noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 

LECTURA I

Acesta este un mare mister: o spun gândindu-mă la Cristos şi la Biserică.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,21-33

Fraţilor, 21 din respect faţă de Cristos, fiţi supuşi unii faţă de alţii. 22 Femeile să fie supuse bărbaţilor lor, ca Domnului, 23 căci bărbatul este capul femeii, aşa cum Cristos este capul Bisericii, trupul său, căruia el i-a adus mântuirea. 24 Aşadar, aşa cum Biserica este supusă lui Cristos, tot aşa femeile să fie supuse în toate bărbaţilor lor. 25 Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea; 26 a voit să o facă sfântă, curăţind-o prin baia botezului şi prin cuvântul vieţii. 27 A voit ca Biserica să apară în faţa lui strălucitoare, fără pată, fără riduri, fără nici un defect; a voit ca ea să fie sfântă şi neprihănită. 28 De aceea şi bărbaţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriul lor trup. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi. 29 Nimeni nu şi-a urât vreodată propriul său trup; dimpotrivă, îl hrăneşte şi-i poartă de grijă. Acelaşi lucru îl face Cristos pentru Biserică, 30 pentru că noi suntem mădularele trupului său. 31 Scriptura spune: „De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa şi amândoi vor fi un singur trup”. 32 Acesta este un mare mister: o spun gândindu-mă la Cristos şi la Biserică. 33 Aşadar, fiecare dintre voi să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar femeia să aibă respect faţă de soţul ei.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 127,1-2.3.4-5 (R.: cf. 1a)

R.: Fericiţi sunt cei care se tem de Domnul.

Fericiţi cei care se tem de Domnul

şi umblă pe căile sale.

Atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale,

eşti fericit şi toate îţi merg bine. R.

 

Soţia ta este ca o viţă roditoare

înăuntrul casei tale,

copiii tăi ca vlăstarele măslinului

împrejurul mesei tale. R.

 

Iată, aşa este binecuvântat omul

care se teme de Domnul!

Să te binecuvânteze Domnul din Sion,

ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale. R.

 

ALELUIA Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte,

stăpânul cerului şi al pământului,

pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Grăuntele a crescut şi a devenit un copac.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,18-21

În acel timp, 18 Isus spunea mulţimii: „Cu ce este asemănătoare împărăţia lui Dumnezeu? Cu ce s-o compar? 19 Ea se poate asemăna cu un grăunte de muştar pe care un om l-a luat şi l-a aruncat în grădina sa; grăuntele a crescut, a devenit un copac şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui”. 20 Şi a mai spus: „Cu ce să asemăn împărăţia lui Dumnezeu? 21 Ea se poate asemăna cu o bucată de drojdie pe care o femeie a amestecat-o în trei măsuri de făină, ca să dospească tot aluatul”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ef 5,21-33; Ps 127; Lc 13,18-21

Parabolele din evanghelia de astăzi ne dau un sentiment de încredere, dar şi de răbdare. Un sentiment de încredere pentru că Domnul ne descoperă că împărăţia lui Dumnezeu creşte în noi. Este vorba despre o mică sămânţă, dar care are o mare putere şi care produce ceva cu adevărat minunat, ceva ce se aseamănă cu o bucată de drojdie care face să dospească trei măsuri de făină: o cantitate mare de făină. Drojdia nu se vede, dar ea acţionează în secret, aşa cum sămânţa e ascunsă în pământ, dar e vie şi poate să ajungă o plantă care creşte până devine copac.

Domnul ne vorbeşte, astfel, despre forţa dinamică a împărăţiei lui Dumnezeu. Este o forţă, un dinamism prezent în noi pentru a transforma viaţa noastră, sufletul nostru. Pentru moment, nu vedem ceea ce lucrează: este ascuns, e în secret, dar cu siguranţă face lucruri mari.

Singura condiţie este de a frământa drojdia în toate măsurile de făină, aşa cum a făcut femeia pentru a face să fermenteze tot aluatul. Dincolo de metaforă: trebuie să păzim în noi această drojdie şi să o frământăm cu viaţa noastră în rugăciune, în meditaţie, cu o hotărâre fermă; să amestecăm întotdeauna sămânţa bună a evangheliei cu viaţa noastră, să nu separăm niciodată viaţa noastră de cuvântul lui Dumnezeu, să ne confruntăm în orice ocazie cu dorinţa lui Isus, cu prezenţa sa în noi.

Numai aşa putem să înaintăm cu o încredere şi cu o răbdare care elimină orice gând de disperare, deoarece suntem siguri că avem în noi toată forţa iubirii Domnului care poate să transforme lumea.