en-USro-RO

| Login
30 noiembrie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Margareta a Scoţiei, regină *; Gertruda, fc. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXXIII-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 

Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire;

strigaţi către mine şi eu vă voi asculta

şi vă voi întoarce din robie de pretutindeni.                            Cf. Ier 29,11.12.14

RUGĂCIUNEA ZILEI

Doamne, Dumnezeul nostru,

dă-ne, te rugăm, harul

să te urmăm mereu cu bucurie,

căci numai slujindu-te necontenit pe tine, izvorul oricărui bine,

putem afla fericirea deplină şi nepieritoare.

Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR

Te rugăm, Doamne,

ca darul pe care îl aducem înaintea ochilor tăi

să ne dobândească harul de a te sluji cu credinţă

şi să ne călăuzească la veşnicia fericită.

Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Pentrumine, fericireamea e sămă apropii deDumnezeu,

să-mi pun în Domnul Dumnezeu speranţa mea.                                    Cf. Ps 72,28

sau: 
Adevăr vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune,
credeţi că aţi primit deja şi vi se va da.                                                         Mc 11,23-24

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Împărtăşindu-ne, Doamne, cu darul sfintelor taine

te rugăm cu umilinţă ca jertfa pe care Fiul tău

ne-a poruncit s-o aducem în amintirea lui

să mărească în inimile noastre iubirea.

Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 

LECTURA I

Adu-ţi aminte de unde ai căzut şi converteşte-te.

Începutul cărţii Apocalipsului sfântului apostol Ioan 1,1-5a; 2,1-5a

Apocalipsul lui Isus Cristos, căruia Dumnezeu i-a încredinţat misiunea de a arăta slujitorilor săi ceea ce trebuie să se întâmple curând. Iar el a destăinuit-o slujitorului său, Ioan, trimiţându-l pe îngerul său. Ioan adevereşte ceea ce a văzut: Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos. Fericit este cel care citeşte şi fericiţi sunt cei care ascultă cuvintele acestei profeţii şi păzesc cu fidelitate cele scrise într-însa. Căci timpul este aproape! Eu, Ioan, mă adresez celor şapte Biserici care se află în Asia Mică: Har vouă şi pace de la cel care este, care era şi care vine, şi din partea celor şapte duhuri care sunt în faţa tronului său şi 5a de la Isus Cristos, martorul credincios, cel dintâi născut din morţi, rege peste toţi regii pământului. L-am auzit pe Domnul spunându-mi: 2,1 „Scrie îngerului Bisericii din Efes: Aşa vorbeşte cel care ţine cele şapte stele în mâna sa dreaptă, care păşeşte printre cele şapte candelabre de aur: Cunosc purtarea, munca şi statornicia ta; ştiu că nu îi poţi suporta pe cei răi; tu i-ai pus la încercare pe cei care se pretind apostoli şi nu sunt şi ai constatat că sunt mincinoşi. Ţie nu-ţi lipseşte statornicia, căci ai îndurat multe pentru numele meu şi nu te-ai dat înfrânt. Dar îţi reproşez faptul că nu mai ai iubirea cea dintâi. 5a Adu-ţi aminte, aşadar, de unde ai căzut şi converteşte-te, întoarce-te la purtarea ta cea dintâi”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: cf. Ap 2,7b)

R.: Cel care va învinge va mânca din pomul vieţii.

Fericit omul care nu ia parte la sfatul celor răi,

nu urmează calea păcătoşilor

şi nu se aşază lângă cei care batjocorăsc,

dar îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului

şi la Legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

 

El este ca pomul sădit lângă un izvor de apă

şi aduce rod la timpul potrivit;

frunzele lui nu se veştejesc

şi tot ce începe duce la bun sfârşit. R.

 

Nu tot aşa este cu cei răi, nu tot aşa;

ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.

Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,

iar drumul urmat de cei răi duce la pieire. R.

 

ALELUIA In 8,12

(Aleluia) Eu sunt lumina lumii, spune Domnul;

cine mă urmează va avea lumina vieţii. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Ce vrei să fac pentru tine? Doamne, să văd!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,35-43

În acel timp, 35 când Isus s-a apropiat de Ierihon, un orb şedea pe marginea drumului şi cerşea. 36 Auzind că trece o mare mulţime de oameni, el a întrebat ce se petrece. 37 I s-a spus că trece Isus din Nazaret. 38 Atunci el a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!” 39 Cei care mergeau în frunte îl certau să tacă, dar el mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Isus s-a oprit şi a poruncit ca orbul să fie adus la el. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat: 41 „Ce vrei să fac pentru tine?” El i-a răspuns: „Doamne, să văd!” 42 Isus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a salvat!” 43 În aceeaşi clipă omul a început să vadă şi îl urma pe Isus, preamărind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ap 1,1-4; 2,1-5; Ps 1; Lc 18,35-43

Astăzi, Domnul ne cheamă să cerem acelaşi har pe care îl cerea orbul aşezat să cerşească de-a lungul drumului: harul de a vedea, de a vedea voinţa lui Dumnezeu, iubirea sa, pentru a şti întotdeauna să alegem în funcţie de inspiraţiile Duhului Sfânt.

Începem lectura din Cartea Apocalipsului sfântului Ioan. „Apocalips” înseamnă „revelaţie”: tot revelaţie este şi harul de a vedea lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu.

Această carte a fost scrisă într-un timp de tulburări, de suferinţe, de persecuţii pentru creştinii, care erau neliniştiţi deoarece victoria lui Cristos promisă de evanghelie părea dezminţită de fapte: Biserica nu era victorioasă, ci persecutată. Şi tocmai în acest timp Ioan le-a reînsufleţit credinţa, încrederea şi le-a dat un mesaj de generozitate prin scrierea sa: Revelaţia.

Nu trebuie să ne fie teamă când lucrurile nu ne par atât de clare. În evanghelie, Isus spusese că în timpurile de încercare trebuie să ne ridicăm capul, să fim aproape mândri, deoarece mântuirea noastră este aproape; aparenţele par să fie împotriva noastră, dar, în realitate, Dumnezeu lucrează pentru noi: timpul dificultăţilor este timpul lui Dumnezeu.

Şi tocmai aceasta ne-o arată sfântul Ioan în Cartea Apocalipsului: toate situaţiile tulburi pe care el le descrie sunt numai o parte a luptei şi a victoriei lui Dumnezeu, victorie care este aproape.

Trebuie să credem cu tărie ca să fim martori curajoşi.

Pasajul de astăzi este începutul cărţii şi prima dintre cele şapte scrisori, este scrisoarea adresată Bisericii din Efes. Dumnezeu se bucură împreună cu ea de faptele din trecut, pentru generozitatea pe care a dovedit-o într-un anumit timp şi-i cere să-şi înnoiască elanul: „Îţi reproşez că nu mai ai iubirea cea dintâi. Adu-ţi aminte, aşadar, de unde ai căzut şi converteşte-te, întoarce-te la purtarea ta cea dintâi”.

E o chemare de a reînnoi iubirea, credinţa, fervoarea de altădată, de a nu se lăsa descurajată de evenimente, de oboseală, de încercări.

Să ascultăm acest cuvânt al Domnului şi să-i cerem să ne „înnoiască” în fiecare zi: în credinţă, în iubire, în speranţă, până când vom ajunge la ceruri noi şi la pământ nou şi vom fi pentru totdeauna cu el.