en-USro-RO

| Login
30 noiembrie 2020
 

Sfintii zilei

Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXXIII-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 

Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire;

strigaţi către mine şi eu vă voi asculta

şi vă voi întoarce din robie de pretutindeni.                            Cf. Ier 29,11.12.14

RUGĂCIUNEA ZILEI

Doamne, Dumnezeul nostru,

dă-ne, te rugăm, harul

să te urmăm mereu cu bucurie,

căci numai slujindu-te necontenit pe tine, izvorul oricărui bine,

putem afla fericirea deplină şi nepieritoare.

Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR

Te rugăm, Doamne,

ca darul pe care îl aducem înaintea ochilor tăi

să ne dobândească harul de a te sluji cu credinţă

şi să ne călăuzească la veşnicia fericită.

Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Pentrumine, fericireamea e sămă apropii deDumnezeu,

să-mi pun în Domnul Dumnezeu speranţa mea.                                    Cf. Ps 72,28

sau: 
Adevăr vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune,
credeţi că aţi primit deja şi vi se va da.                                                         Mc 11,23-24

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Împărtăşindu-ne, Doamne, cu darul sfintelor taine

te rugăm cu umilinţă ca jertfa pe care Fiul tău

ne-a poruncit s-o aducem în amintirea lui

să mărească în inimile noastre iubirea.

Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 

LECTURA I

Am luat cărticica şi am mâncat-o.

Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 10,8-11

În timpul unei viziuni, glasul care venea din cer şi pe care îl mai auzisem, mi-a vorbit din nou, spunându-mi: „Du-te şi ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe uscat”. Am înaintat spre înger şi l-am rugat să-mi dea cărticica, iar el mi-a zis: „Ia-o şi mănânc-o! Ea va fi amară în trupul tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. 10 Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o. În gură îmi era dulce ca mierea, dar când am înghiţit-o am simţit un gust amar în măruntaiele mele. 11 Atunci mi s-a spus: „Tu trebuie să mergi încă o dată ca profet şi să vorbeşti unui mare număr de popoare, naţiuni, limbi şi multor regi!”

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,14.24.72.103.111.131 (R.: cf. 103a)

R.: Cuvintele tale, Doamne, sunt bucuria inimii mele!

14 Când urmez învăţăturile tale,

mă bucur ca de toate bogăţiile. R.

 

24 Dispoziţiile tale sunt desfătarea mea,

ele sunt sfătuitorii mei. R.

 

72 Pentru mine mai mult preţuieşte Legea ta,

decât mii de lucruri de aur şi argint. R.

 

103 Cât de plăcute sunt cuvintele tale,

ele sunt mai dulci decât mierea. R.

 

111 Învăţăturile tale sunt moştenirea mea de veci,

ele sunt bucuria inimii mele. R.

 

131 Îmi deschid larg gura, căci ard de sete,

sunt însetat de poruncile tale. R.

 

ALELUIA In 10,27

(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul;

eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Au făcut din casa lui Dumnezeu o peşteră de tâlhari.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,45-48

În acel timp, 45 intrând în templu, Isus a început să-i dea afară pe negustori. 46 Le-a zis: „Scriptura spune: «Casa mea să fie casă de rugăciune!». Voi însă aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!” 47 În fiecare zi era în templu şi învăţa. Arhiereii şi cărturarii, precum şi celelalte căpetenii ale poporului căutau să-l ucidă, 48 dar nu ştiau cum să procedeze, pentru că întreg poporul era cucerit de el şi îl asculta cu plăcere.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ap 10,8-11; Ps 118; Lc 19,45-48

În evanghelia de astăzi, Isus este prezentat ca fiind o personalitate bogată, complexă. Noi suntem tentaţi să o simplificăm, să ne construim un Isus după ideile noastre, dar evanghelia ne contrazice şi ne revelează în Isus aspecte diverse, care par uneori chiar în contrast unele cu altele.

„Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima”, a spus Isus, dar aici el se arată foarte violent: îi alungă prin forţă pe vânzătorii din templu. Trebuie să acceptăm această imagine a lui Isus; lucru care, concret, înseamnă a accepta ca evanghelia să fie vestită în mijlocul oamenilor, să fie trăită în moduri diferite, fără a pretinde ca toţi să avem aceleaşi atitudini, aceleaşi orientări spirituale; să acceptăm că prezentarea şi vestirea evanghelică variază după circumstanţe, în modurile dictate de Duhul Sfânt. Aici, Isus este impulsionat de zelul pentru casa lui Dumnezeu: „Scriptura spune: *Casa mea să fie casă de rugăciune!+ Voi, însă, aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari”. De câte ori citim în psalmi: „Doamne, nimiceşte-i pe duşmanii meiY Domnul va distruge în fiecare dimineaţă toţi nelegiuiţii din ţarăY„, şi în Benedictus mântuirea înseamnă a fi eliberaţi „de duşmanii noştri şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc”.

De ce să fim eliberaţi? Pentru ca, eliberaţi din mâna duşmanilor, să-i putem „sluji fără teamă, în sfinţenie şi dreptate”.

În acest episod al evangheliei, Isus realizează această dorinţă: el eliberează templul lui Dumnezeu pentru ca acolo să poată fi slujit Dumnezeu în sfinţenie şi dreptate şi pentru a face din casa lui Dumnezeu o casă de rugăciune.

Templul lui Dumnezeu nu este numai acela de la Ierusalim: este societatea, este fiecare persoană umană, care trebuie să fie eliberată de duşman pentru a-i putea sluji lui Dumnezeu în sfinţenie şi dreptate.

Intenţia lui Isus era pur religioasă, dar duşmanii săi se temeau de consecinţe politice şi, de aceea, s-au hotărât să-l omoare, din cauza influenţei pe care o avea asupra poporului.

Poporul simplu, care nu avea preocuparea puterii, ambiţia de a conduce, îl asculta cu plăcere pe Isus, „era cucerit de el”. De fapt, Isus, după ce a purificat templul, învăţa acolo în fiecare zi.

Şi astăzi se verifică situaţii similare, şi mulţi misionari sunt condamnaţi sau asasinaţi deoarece apără în mod energic, cu curaj, drepturile celor mai săraci. În aceste circumstanţe nu este uşor să faci o judecată, cu atât mai mult atunci când nu eşti în situaţie, dar e sigur că orice preot care vorbeşte despre lucrurile sociale înfruntă riscul de a fi acuzat că face politică. Este adevărat că uneori putem fi imprudenţi şi să nu vedem cu claritate limitele propriilor datorii, dar există, de asemenea, şi alt pericol: acela de a tăcea atunci când ar trebui să vorbim tare împotriva nedreptăţii şi a oprimării.

Chiar în viaţa lui Isus avem exemple că Duhul Sfânt inspiră cuvinte şi acţiuni în forţă cu intenţie pur religioasă, şi totuşi cu urmări politice inevitabile.

Să ne rugăm, de aceea, Domnului ca el să inspire creştinilor B preoţilor şi întregului popor al lui Dumnezeu B supunere faţă de glasul Duhului Sfânt şi să împlinească întotdeauna, cu putere, dar şi cu bunătate, lucrarea sa, ca toţi să poată să-l slujească pe Dumnezeu în sfinţenie şi dreptate.