en-USro-RO

| Login
19 ianuarie 2021
 

Sfintii zilei

Sf. Virgil, ep.

 Liturghierul Roman

† CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI

Ant. la intrare

Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat,
să primească puterea, bogăţia,
înţelepciunea, tăria şi cinstea.
Lui să-i fie gloria şi puterea în vecii vecilor. Ap 5,12; 1,6

RUGĂCIUNEA ZILEI

Dumnezeule atotputernic şi veşnic,

care ai voit să refaci totul

în Fiul tău preaiubit, Regele universului,

dă-ne, te rugăm, harul ca toată făptura,

eliberată din robie, să slujească maiestăţii tale

şi să te laude într-un glas, fără încetare.

Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR

Aducându-ţi, Doamne,

jertfa de împăcare a neamului omenesc,

te rugăm cu umilinţă

ca însuşi Fiul tău să le dăruiască tuturor popoarelor unitate şi pace.

El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Ant. la Împărtăşanie

Domnul stăpâneşte în veci ca rege,

Domnul va binecuvânta poporul său cu pace. Ps 28,10-11

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

După ce am primit hrana vieţii nepieritoare,

te rugăm, Doamne,

ca noi, care suntem mândri să ne supunem

poruncilor lui Cristos, Regele universului,

să ne învrednicim a trăi fără de sfârşit, alături de el,

în împărăţia cerească.

El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

LECTURA I

Morţii au fost judecaţi după faptele lor.

Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 20,1-4.11–21,2

Eu, Ioan, am văzut un înger coborându-se din cer: avea în mână cheia adâncului şi un lanţ enorm. El a pus mâna pe Balaur, pe Şarpele dintru început, adică pe diavol sau Satana, şi l-a legat în lanţuri pentru o mie de ani. El l-a aruncat în adânc, l-a închis acolo şi apoi l-a sigilat ca să-l împiedice de a duce naţiunile la rătăcire, până ce se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie eliberat pentru scurtă vreme. Apoi, am văzut nişte tronuri şi cei care s-au aşezat pe ele au primit puterea de a judeca. Am văzut de asemenea sufletele celor decapitaţi pentru că l-au mărturisit pe Isus şi cuvântul lui Dumnezeu, care nu au adorat Fiara şi chipul ei şi n-au primit pecetea ei pe frunte sau pe mână; ei au revenit la viaţă şi au domnit împreună cu Cristos timp de o mie de ani. 11 După aceea, am văzut un tron mare şi alb şi pe cel care şedea pe tron. Pământul şi cerul au dispărut dinaintea lui fără urmă. 12 Am văzut de asemenea morţi, mari şi mici, stând în picioare în faţa tronului; au fost deschise nişte cărţi, apoi încă o carte, care este cartea vieţii, şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, conform cu cele scrise în acele cărţi. 13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea, moartea şi locuinţa morţilor i-au dat de asemenea înapoi pe cei pe care îi aveau în stăpânire şi fiecare a fost judecat după faptele sale. 14 În cele din urmă, moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iezerul de foc. Acest iezer de foc este a doua moarte. 15 Toţi cei care n-au fost găsiţi scrişi în cartea vieţii, au fost aruncaţi în iezerul de foc. 21,1 Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul dintâi şi pământul dintâi au trecut şi marea nu mai este. Atunci am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, noul Ierusalim, cetatea sfântă, împodobită ca o mireasă pentru mirele ei.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 83,3.4.5-6a şi 8a (R.: cf. Ap 21,38)

R.: Iată, locuinţa Domnului este printre oameni!

Sufletul meu suspină şi se topeşte

de dorul casei Domnului,

inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie

când îmi aduc aminte de Dumnezeul cel viu. R.

 

Până şi pasărea îşi găseşte un adăpost

şi rândunica un cuib pentru puii săi:

altarele tale, stăpâne al universului,

împăratul meu şi Dumnezeul meu! R.

 

Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,

pentru că te pot lăuda mereu.

6a Fericit este omul care îşi află tăria în tine

8a Pe măsură ce se apropie de casa ta, le creşte înflăcărarea. R.

 

ALELUIA Lc 21,28

(Aleluia) Ridicaţi-vă privirea spre ceruri,

căci se apropie mântuirea voastră. (Aleluia)


EVANGHELIA

Când veţi vedea împlinindu-se toate acestea să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,29-33

În acel timp, 29 Isus le-a spus ucenicilor săi această asemănare: „Priviţi la smochin şi la toţi ceilalţi arbori: 30 când vedeţi că au dat mugurii vă daţi seama că vara este de acum aproape. 31 La fel şi voi, când veţi vedea împlinindu-se toate acestea, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32 Vă spun adevărul: Nu va trece această generaţie, până când nu se vor împlini toate. 33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece!”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ap 20,1-4.11B21,2; Ps 83; Lc 21,29-33

Cartea Apocalipsului vorbeşte astăzi despre judecata finală a noii creaţii pe care Dumnezeu o operează după disoluţia lumii actuale: „Am văzut un cer nou şi un pământ nou”. Sfântul Ioan descrie cu entuziasm „cetatea sfântă, noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei”. În capitolele următoare, descrierea se îmbogăţeşte cu multe detalii, dar liturgia nu ni le oferă spre lectură.

Această minunată viziune este speranţa noastră, ne dă curaj pentru viaţa prezentă, şi mai mult chiar, dacă ne gândim că ea nu se împlineşte decât în viitor. Judecata finală şi noul Ierusalim sunt o realitate prezentă. În Evanghelia după Ioan se spune: „Acum este judecata acestei lumi”, şi apostolul ne arată că realitatea definitivă se actualizează încă de pe acum.

Iudeii aşteptau un veac viitor, care trebuia să înceapă după zilele lui Mesia; creştinii ştiu că lumea viitoare a început deja cu moartea şi învierea lui Cristos. Acest nou Ierusalim este deja o realitate prezentă, chiar dacă deplina sa manifestare nu a avut deja loc şi o aşteptăm cu mare speranţă. Şi sfântul Ioan scrie că ceea ce noi suntem nu s-a arătat încă, dar suntem deja de pe acum în splendoarea noului Ierusalim. Dumnezeu ne dă acest har, îl dă Bisericii, care este, dincolo de toate slăbiciunile umane, o actualizare minunată a noului Ierusalim, prin darul lui Dumnezeu. Şi acest dar al lui Dumnezeu se poate actualiza şi în viaţa noastră. Orice creştin poate să fie, cu harul lui Dumnezeu, un nou Ierusalim. Harul este tocmai acesta: un dar al lui Dumnezeu care „coboară din cer” şi transformă persoana umană, în ciuda fragilităţii sale, într-o creatură nouă, frumoasă, împodobită ca o mireasă pentru mirele ei. Să trăim într-o bucurie şi o speranţă tot mai vie, mai frumoasă, mai puternică, pentru că tot ceea ce noi sperăm este deja o realitate care a început deja.