en-USro-RO

| Login
19 ianuarie 2021
 

Sfintii zilei

SF. ANDREI, ap.

 Liturghierul Roman

30 noiembrie
SF. ANDREI, ap.
 

Ant. la intrare
Pe ţărmul mării Galileii,
Domnul a văzut doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei,
şi i-a chemat, zicând:
„Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”.                  Cf. Mt 4,18-19

Se spune Marire.

 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Rugăm cu umilinţă, Doamne, maiestatea ta
în sărbătoarea sfântului apostol Andrei;
el, care a fost vestitor al evangheliei
şi păstor al Bisericii tale,
să ne fie puternic mijlocitor în ceruri.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

 

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule atotputernic, te rugăm,
ca, prin jertfa pe care ţi-o aducem
în sărbătoarea sfântului apostol Andrei,
să fim plăcuţi înaintea ta;
binevoieşte a o primi şi a ne face părtaşi
de viaţa ta dumnezeiască.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Andrei i-a spus lui Simon, fratele său:
„L-am găsit pe Mesia, care înseamnă Cristos”.
Şi l-a adus la Isus.                                                         Cf. In 1,41-42


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Să ne întărească, Doamne,
împărtăşirea cu tainele tale,
pentru ca, după exemplul sfântului apostol Andrei,
purtând în noi moartea lui Cristos,
să ne învrednicim a trăi alături de el în slavă.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 

LECTURA I

Credinţa se naşte din cele auzite, iar cele auzite sunt cuvântul lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 10,9-18

Dacă mărturiseşti cu gura ta că Isus este Domn şi dacă în inima ta crezi că Dumnezeu l-a înviat din morţi, atunci vei fi mântuit. 10 Cel care crede din toată inima devine drept, iar cel care îşi mărturiseşte cu gura credinţa ajunge la mântuire. 11 Căci spune Scriptura: „Tot cel care crede în el nu va fi dat de ruşine”. 12 Astfel, între iudei şi păgâni nu este nici o deosebire. Toţi au un singur Domn, plin de îndurare faţă de cei care îl cheamă. După cum este scris: 13 Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit. 14 Dar cum să invoci pe Domnul, fără să crezi mai întâi în el? Şi cum să crezi în el, fără să auzi mai întâi cuvântul? Şi cum să auzi cuvântul, dacă nimeni nu l-a vestit? 15 Şi cum să-l vesteşti, fără a fi mai întâi trimis? De aceea spune Scriptura: „Cât de plăcut este să-i vezi alergând peste munţi pe crainicii care duc vestea cea bună!” 16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelie, căci Isaia întreabă: „Doamne, cine a ascultat cuvintele auzite de la noi?” 17 Aşadar, credinţa se naşte din cele auzite, iar cele auzite sunt vestirea cuvântului lui Cristos. 18 În acest caz pun şi eu o întrebare: „Oare ei nu au auzit?” Desigur că da, căci spune un psalm: „Glasul lor a răsunat în toată lumea. Cuvintele lor au ajuns până la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 18,2-3.4-5 (R.: 5a)

R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

Cerul vorbeşte despre slava lui Dumnezeu

şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.

Ziua dă de ştire acest lucru zilei următoare,

iar noaptea îl destăinuie nopţii următoare. R.

 

Nu e vorbire, nu sunt cuvinte,

nu e un glas care să se poată auzi,

şi totuşi este o solie care străbate tot pământul,

o veste care ajunge la marginile lumii. R.

ALELUIA Mt 4,19

(Aleluia) Veniţi după mine, spune Domnul,

şi vă voi face pescari de oameni. (Aleluia)

EVANGHELIA

Ei au lăsat numaidecât barca şi pe tatăl lor şi l-au urmat pe Isus.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,18-22

În acel timp, 18 pe când Isus mergea pe malul Mării Galileii a văzut doi fraţi: pe Simon, numit şi Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care îşi aruncau mrejele în mare, căci erau pescari. 19 Isus le-a zis: „Veniţi după mine şi eu vă voi face pescari de oameni”. 20 Aceştia, lăsându-şi mrejele, îndată au mers după el. 21 Mergând puţin mai departe, a văzut alţi doi fraţi. Pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, care erau în barcă împreună cu tatăl lor Zebedeu şi îşi pregăteau mrejele. 22 El i-a chemat, iar ei imediat au lăsat barca şi pe tatăl lor şi au mers după Isus.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Rom 10,9-18; Ps 18; Mt 4,18-22

Astăzi celebrăm sărbătoarea apostolului Andrei, fratele lui Simon Petru şi prietenul lui Ioan şi al lui Iacob. Evanghelia ne relatează cum a ascultat Andrei cuvântul lui Dumnezeu care i-a fost adresat: „*Veniţi după mine şi eu vă voi face pescari de oameni+. Aceştia, lăsându-şi mrejele, îndată au mers după el”. Această adeziune promptă le-a permis apostolilor să răspândească cuvântul, „vestea cea bună” a mântuirii. Credinţa vine din ascultare şi ceea ce se ascultă este însuşi cuvântul lui Cristos, care şi astăzi este răspândit de Biserică până la marginile pământului.

Suntem, deci, solicitaţi să ascultăm cuvântul, să-l primim în inimă. El este un remediu mântuitor. El este un cuvânt exigent, şi acesta este motivul pentru care, cu uşurinţă, am avea tentaţia să ne închidem urechile în faţa lui Dumnezeu care ne vorbeşte: se înţelege că ascultarea va avea consecinţe. Trebuie să ne gândim că cuvântul lui Dumnezeu este într-adevăr un remediu, că dacă uneori ne face să suferim, aceasta se întâmplă pentru binele nostru, pentru a ne pregăti în vederea primirii darurilor Domnului.

Dar cuvântul nu este numai un remediu, este o hrană, o hrană indispensabilă pentru suflet. Profeţii au spus că Dumnezeu va trimite în lume o foame, nu o foame de pâine, ci foame pentru ascultarea cuvântului său. De această foame avem nevoie, pentru că ea ne face să căutăm şi să primim mereu cuvântul lui Dumnezeu, bine ştiind că el ne hrăneşte întreaga viaţă. Nimic în viaţă nu poate avea consistenţă, nimic nu poate să ne satisfacă cu adevărat dacă nu este hrănit, pătruns, iluminat, călăuzit de cuvântul lui Dumnezeu.

În acelaşi timp, cuvântul lui Dumnezeu este o exigenţă. Isus ne vorbeşte despre el ca despre o sămânţă care trebuie să crească şi să se răspândească pretutindeni. De la acest cuvânt vine rodnicia apostolatului. Cei care spun cuvinte omeneşti nu sunt consideraţi apostoli, dar dacă au primit în ei cuvântul lui Dumnezeu, atunci ei sunt impulsionaţi să-l proclame, să-l răspândească pretutindeni, pentru a-i pune pe oameni în dialog cu Dumnezeu.

De la sfântul Ioan ştim că nu este uşor să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, că ascultarea cuvântului nu este o lucrare umană.

Isus îi dojeneşte pe farisei că nu sunt capabili să asculte cuvântul său, deoarece nu sunt docili faţă de Dumnezeu: „Oricine a auzit şi învăţat de la Tatăl, vine la mine” (In 6,45), spune Domnul: pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, este necesar să fim ascultători faţă de Tatăl.

În sfârşit, acest cuvânt asigură fericirea noastră, deoarece el este mijloc de comunicare. Cuvântul este întotdeauna mijloc de comunicare, este mijlocul prin excelenţă al comunicării umane. Fără el nu am putea comunica între noi, nu ne-am putea înţelege, nu am putea lucra împreună. Acum, cuvântul lui Dumnezeu este mijlocul comunicării cu Dumnezeu. Dacă vrem să fim în comuniune cu Dumnezeu, trebuie să primim în noi cuvântul său.

De altfel, trebuie să spunem că Dumnezeu, prin bunătatea şi generozitatea sa, ne dă cuvântul său, ne pune în dialog cu el, el e cel care ne vorbeşte primul, care ne deschide urechile ca să putem asculta, cum spune un psalm, şi ne dă bucuria de a putea dialoga cu el. Cuvântul lui Dumnezeu este şi mijlocul cel mai bun pentru a fi în comuniune între noi. Să nu ne facem iluzii: adevărata fraternitate este posibilă numai în cuvântul lui Dumnezeu. Dacă îl refuzăm, cele mai frumoase dorinţe, cele mai bune hotărâri de a fi în comuniune cu alţii sunt destinate falimentului, deoarece lipseşte adevăratul fundament, care este comuniunea cu Dumnezeu.

Să-i cerem sfântului Andrei să ne înveţe să ascultăm, să primim cuvântul lui Dumnezeu cu multă generozitate, cu simplitate, cu sentimente fraterne, pentru a putea fi în comuniune cu Dumnezeu şi cu ceilalţi.