en-USro-RO

| Login
19 ianuarie 2021
 

Sfintii zilei

Ss. Arnold Janssen, pr.; Arsenie, pustnic

 Liturghierul Roman

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN

Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag. 202.

Ant. la intrare
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina. Ps 35,10

 

sau:
Eu am venit ca să aibă viaţă,
şi să o aibă din belşug. 
In 10,10

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,
să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 A nu iubi păcatul. Nu numai mânia este păcat, ci și indiferența în fața necesităților celuilalt. Egoismul și exploatarea celorlalți, atât la nivel individual, cât și colectiv, sunt păcate. Isus, care nu este un vindecător, ci dorește ca oamenii să trăiască, vindecă paralizia vizibilă, cea fizică, dar, în același timp, și pe cea invizibilă, care a paralizat iubirea. Iartă păcatele. Nu există viață fără iubire

LECTURA I

Să ne străduim să intrăm în această odihnă.

Citire din Scrisoarea către Evrei 4,1-5.11

Fraţilor, Dumnezeu a promis că vom intra în locul său de odihnă şi această promisiune rămâne în vigoare, însă trebuie să ne temem pentru unul sau altul dintre voi, să nu sosească prea târziu. Desigur, noi am primit vestea mântuirii, ca şi cei care au ieşit din Egipt; cu toate acestea, cuvântul pe care ei l-au auzit nu le-a slujit la nimic, pentru că l-au auzit, fără să-l primească în ei cu credinţă. Însă noi care avem credinţă, intrăm în acest loc de odihnă, căci Dumnezeu spune: „În mânia mea m-am jurat: Nu vor intra în odihna mea!” Desigur că lucrarea sa a fost terminată de la crearea lumii, cum spune Scriptura, referitor la ziua a şaptea: „Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea, după ce a terminat lucrările sale”. Or, în psalm, se spune: „Nu vor intra în odihna mea!” 11 Să ne străduim deci să intrăm în această odihnă, pentru ca nimeni să nu mai cadă în greşeală, urmând exemplul celor care n-au ascultat.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 77,3 şi 4bc.6c-7.8 (R.: cf. 7c)

R.: Nu uitaţi niciodată, faptele minunate ale Domnului.

Ceea ce am auzit şi ştim,

ceea ce ne-au povestit părinţii noştri,

4bc vom vesti generaţiei viitoare,

vom vesti faptele glorioase ale Domnului,

puterea lui şi minunile pe care le-a făcut. R.

 

6c Copiii, când se vor face mari,

să vorbească despre ele copiilor lor,

pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,

să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile sale. R.

 

Să nu fie ca părinţii lor,

o generaţie neascultătoare şi răzvrătită;

o generaţie care avea o inimă nestatornică

şi al cărei duh nu era credincios lui Dumnezeu. R.

 

ALELUIA Lc 7,16

(Aleluia) Un profet mare s-a ridicat între noi; Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,1-12

Isus era din nou în Cafarnaum. Răspândindu-se vestea că se afla într-o casă, s-a adunat acolo atâta lume, încât nu mai era loc nici în faţa uşii; Isus le vestea cuvântul lui Dumnezeu. Atunci au sosit patru oameni care i-au adus un paralitic. Cum nu-l puteau aduce până la Isus din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul deasupra locului unde se afla Isus, şi, prin deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paraliticul. Văzându-le credinţa, Isus a spus paraliticului: „Fiul meu, ţi se iartă păcatele”. Unii cărturari, care erau de faţă, se gândeau în sine: „Cum poate să vorbească astfel? Este o blasfemie! Cine altul poate ierta păcatele, afară de Dumnezeu?” Isus, în duhul său, a cunoscut imediat ce gândeau şi le-a spus: „De ce vă gândiţi astfel în inimile voastre? Ce este mai uşor: a spune celui paralizat «Ţi se iartă păcatele!», sau a spune «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? 10 Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat – 11 Îţi zic: Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!” 12 Omul s-a sculat imediat, a luat targa şi a plecat în văzul tuturor. Toţi au rămas uimiţi; îl preamăreau pe Dumnezeu şi spuneau: „Aşa ceva n-am mai văzut niciodată!”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 4,1-5.11; Ps 77; Mc 2,1-12

 

Vorbind despre intrarea în odihna lui Dumnezeu, Scrisoarea către Evrei spune că este o promisiune care rămâne în vigoare. O primă semnificaţie o putem avea imediat. Acum noi traversăm pustiul şi pământul făgăduit este înaintea noastră. N-am intrat încă, şi de aceea trebuie să ne străduim, să obosim, să suferim, să înfruntăm multe obstacole. Însă există această promisiune, şi dacă arătăm credinţă faţă de cuvântul lui Dumnezeu, suntem pe drumul cel drept şi suntem siguri că vom sosi într-o zi în paradisul său, în odihna sa.

Dar există şi o altă perspectivă, mai profundă. Autorul spune: „Putem intra în acea odihnă, noi, cei care am crezut”. Deja de acum intrăm în odihna lui Dumnezeu. Invitaţia lui Dumnezeu nu este doar pentru viitor, este deja pentru acum. Un alt pasaj spune: „Pe aceasta o avem ca pe o ancoră a sufletului, sigură şi puternică” (cf. 6,19), şi această ancoră este credinţa. Noi nu avem numai speranţa că vom primi o recompensă pentru străduinţele noastre, ci, în credinţă, vedem că deja acum Dumnezeu ne dă darurile sale. Aceasta este atitudinea creştină: a şti că în dificultăţile, preocupările, suferinţele vieţii, Dumnezeu deja acum ne invită să „intrăm în odihna sa”, să fim cu el în pace, în linişte, în bucurie.

Evanghelia ne dă un exemplu de eficacitate imediată a credinţei. „Isus, văzând credinţa lor, i-a spus paraliticului: Fiule, păcatele îţi sunt iertate”. Nu a spus: „Păcatele îţi vor fi iertate la judecata din urmă”, ci „îţi sunt iertate”; după ce văzuse credinţa lor: credinţa deja de pe acum obţine darul lui Dumnezeu, chiar şi atunci când circumstanţele ar spune contrariul. Credinţa este posedarea anticipată a lucrurilor sperate.

Suntem întotdeauna invitaţi să intrăm în odihna lui Dumnezeu, în special la Liturghie: „Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Domnului”. Cina Domnului este, într-un oarecare sens, în viitor, în plinătate, este banchetul ceresc. Dar într-un alt sens, participăm la fiecare Euharistie, în credinţă, la banchetul ceresc, suntem invitaţi să fim cu Dumnezeu: în bucuria lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu, în pacea lui Dumnezeu. Şi în fiecare moment din zi trebuie să auzim această invitaţie: „Intraţi acum în odihna mea”. În aparenţă, cei trei tineri nu erau, desigur, într-o situaţie liniştitoare, dar relatarea lui Daniel spune că sufla un vânt uşor şi că în martiriu erau ca în cer şi cântau: „Binecuvântaţi-l pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l, pentru că ne-a eliberat!” Şi noi suntem invitaţi la acelaşi cântec, chiar în mod paradoxal, căci e propriu credinţei ca, prin dificultăţi, la nivelul cel mai profund, să-l întâlnim pe Dumnezeu.

Am fost introduşi pentru totdeauna în iubirea lui Cristos, şi el ne repetă: „Rămâneţi în iubirea mea”.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.