en-USro-RO

| Login
Monday, March 08, 2021
 

Sfintii zilei

Sf. Prisca, m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A II-A DE PESTE AN


Ant. la intrare
Tot pământul să te adore şi să-ţi cânte ţie, Dumnezeule;
să cânte numelui tău, Dumnezeule Preaînalt! Ps 65,4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care stăpâneşti toate câte sunt pe pământ şi în cer,
ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău
şi dăruieşte timpurilor noastre pacea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul
să luăm parte cu vrednicie la aceste taine,
pentru că, ori de câte ori se celebrează
memorialul acestei jertfe,
se împlineşte lucrarea răscumpărării noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Ai pregătit masă înaintea mea
şi paharul meu mă îmbată de frumuseţe. Cf. Ps 22,5

sau:
Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea
pe care Dumnezeu o are faţă de noi. 
1In 4,16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Revarsă asupra noastră, Doamne,
Duhul tău de iubire,
pentru ca, hrăniţi din unica pâine cerească,
să fim o singură inimă şi un singur suflet în slujirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 De la 18 până la 25 ianuarie se celebrează săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor. În cursul acestei săptămâni, când este posibil, se va celebra Liturghia votivă pentru unitatea creștinilor, alegând formularul și lecturile biblice oportune. La celebrările zilnice se vor propune intenții de rugăciuni adaptate acestui timp.
 În Vechiul Testament, mirele este Dumnezeu. Dacă Isus este mirele, dacă el este revărsarea lui Dumnezeu în lumea noastră, cum să nu vedem în toate acestea o noutate? Pentru aceasta, dacă „mirele este aici”, nu putem să ne mulțumim cu vreo cârpeală sau să gustăm o specie de vin nou. Va trebui să abandonăm burdufurile vechi și să ne schimbăm cu adevărat inima. Într-adevăr, în fiecare dimineață trebuie să ne reînnoim pentru a trăi cu Isus. 

LECTURA I

Deşi era Fiul lui Dumnezeu a învăţat ascultarea din ceea ce a pătimit.

Citire din Scrisoarea către Evrei 5,1-10

Fraţilor, orice mare preot este luat dintre oameni şi pus să intervină în favoarea oamenilor, în relaţiile lor cu Dumnezeu; el trebuie să ofere daruri şi jertfe pentru păcate. El este în stare să-i înţeleagă pe cei care sunt în ignoranţă şi în rătăcire, căci şi el este cuprins de slăbiciune. Din cauza acestei slăbiciuni, el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele poporului, cât şi pentru ale sale. Nimeni nu-şi ia singur această onoare, dar numai acela o primeşte, care este chemat de Dumnezeu, ca Aron. Tot aşa şi cu Cristos; când a devenit mare preot, nu şi-a luat singur această demnitate, ci a primit-o de la Dumnezeu, care i-a spus: „Tu eşti fiul meu, eu astăzi te-am născut!”, şi care declară în alt loc: „Tu eşti preot în veci asemenea lui Melchisedec!” Cristos, în zilele vieţii sale pământeşti a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte şi a fost ascultat, pentru că a fost supus în toate. Deşi era fiu, a învăţat ce este ascultarea din cele ce a pătimit. Ajungând astfel desăvârşit, a devenit pentru toţi cei care ascultă de el, cauză de mântuire veşnică. 10 Căci Dumnezeu l-a proclamat mare preot, asemenea lui Melchisedec.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 109,1.2.3.4 (R.: 4b)

R.: Tu eşti preot în veci după rânduiala lui Melchisedec.

Aşa vorbeşte Domnul către stăpânul meu:

„Şezi la dreapta mea, până voi pune pe duşmanii tăi

aşternut picioarelor tale”. R.

 

Domnul întinde din Sion sceptrul puterii tale,

spunând: „Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.

 

În ziua puterii tale

tu domneşti strălucind de sfinţenie;

înainte de luceafărul dimineţii,

ca roua te-am născut. R.

 

Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:

„Tu eşti preot în veci

după rânduiala lui Melchisedec!” R.

ALELUIA Iac 1,18

(Aleluia) Tatăl ne-a dat viaţă prin cuvântul adevărului, ca să facă din noi, cei dintâi chemaţi dintre toate făpturile sale. (Aleluia)

EVANGHELIA

Mirele este cu ei.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,18-22

În acel timp, 18 ucenicii lui Ioan şi fariseii posteau, au venit unii la Isus şi l-au întrebat: „Pentru ce ucenicii tăi nu postesc, aşa cum fac ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor?” 19 Isus le-a răspuns: „Cei invitaţi la nuntă pot oare posti, câtă vreme mirele este cu ei? Cât timp îl au pe mire cu ei, nu pot posti. 20 Dar vor veni zile în care mirele nu va mai fi cu ei şi atunci vor posti. 21 Nimeni nu pune la o haină veche un petic din stofă nouă; altfel peticul nou trage din haina veche şi face o ruptură şi mai mare. 22 La fel nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi; altfel vinul nou, fermentând, sparge burdufurile şi aşa se pierd şi vinul şi burdufurile; deci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 5,1-10; Ps 109; Mc 2,18-22

 

Evanghelia de astăzi proclamă noutatea creştină, noutatea unei vieţi unite cu Cristos. Domnul însuşi inaugurează această noutate, oferindu-i lui Dumnezeu nu atât lucruri convenţionale, cât propria viaţă, cum citim în Scrisoarea către Evrei.

„Discipolii lui Ioan şi fariseii făceau posturi”: ei se preocupau de lucruri ataşate vieţii, ca penitenţe alese pentru a-l onora pe Dumnezeu şi se gândeau că acestea sunt cele mai importante. În viaţa lui Isus însă, lucrul cel mai important este însăşi existenţa sa, nu ceea ce i se suprapune ca o ceremonie sau o penitenţă suplimentară. Cristos este preotul şi nu oferă sacrificii convenţionale („daruri şi jertfe”), ci însăşi viaţa proprie: „În zilele vieţii sale pământeşti, a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi rugăciuni şi cereri către Dumnezeu”. Este drama vieţii sale transformată în ofrandă adusă lui Dumnezeu.

Această transformare cere intense rugăciuni, nu se împlineşte cu o simplă intenţie a spiritului, ci printr-o luptă, cum este descris în Scrisoarea către Evrei, care aminteşte lupta agoniei. Isus a luptat împotriva dificultăţilor vieţii, împotriva necesităţii pătimirii, a luptat în rugăciune pentru ca toate acestea să fie transformate într-o ofrandă plăcută şi demnă de Dumnezeu, plină de Duhul Sfânt.

E ceea ce Isus aşteaptă de la noi: transformarea vieţii în sacrificiu, nu lucruri care se suprapun vieţii. Desigur, este necesar să facem şi aceste lucruri, ca exerciţii de rugăciune şi de mortificare, care ne ajută să ne transformăm viaţa, dar lucrul cel mai important este această transformare, a face din viaţa noastră o ofrandă pentru Dumnezeu, cum spune sfântul Paul în Scrisoarea către Romani (cf. Rom 12).

Când participăm la Liturghie, trebuie să ne reamintim această necesitate şi să oferim viaţa noastră în unire cu sacrificiul şi victoria lui Cristos. Vorbesc de viaţa concretă, cu toate bucuriile, dificultăţile, cu ispitele, cu dorinţele şi speranţele ei. Aceasta este ofranda pe care o vrea Domnul: sacrificiul transformării vieţii noastre, pe care însuşi Duhul lui Isus o realizează în noi, dacă suntem ascultători faţă de acţiunea sa.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.