en-USro-RO

| Login
2 martie 2021
 

Sfintii zilei

Ss. Emerențiana, fc. m.; Ildefons, ep.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A II-A DE PESTE AN


Ant. la intrare
Tot pământul să te adore şi să-ţi cânte ţie, Dumnezeule;
să cânte numelui tău, Dumnezeule Preaînalt! Ps 65,4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care stăpâneşti toate câte sunt pe pământ şi în cer,
ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău
şi dăruieşte timpurilor noastre pacea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul
să luăm parte cu vrednicie la aceste taine,
pentru că, ori de câte ori se celebrează
memorialul acestei jertfe,
se împlineşte lucrarea răscumpărării noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Ai pregătit masă înaintea mea
şi paharul meu mă îmbată de frumuseţe. Cf. Ps 22,5

sau:
Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea
pe care Dumnezeu o are faţă de noi. 
1In 4,16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Revarsă asupra noastră, Doamne,
Duhul tău de iubire,
pentru ca, hrăniţi din unica pâine cerească,
să fim o singură inimă şi un singur suflet în slujirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Nici măcar rudele sale nu-l înțeleg pe Isus. Ei vor chiar să-l cuprindă din nou în clanul familial. El li se pare a fi nebun. De ce vorbește despre Dumnezeu într-un mod atât de diferit decât cărturarii și fariseii? Acesta este destinul profeților. Familia acceptă cu greutate riscul, nesiguranța și angajarea care merg prea mult dincolo de speranțele umane și de calculele raționaliste

LECTURA I

Isus a intrat în sanctuarul cerului, oferind propriul său sânge.

Citire din Scrisoarea către Evrei 9,2-3.11-14

Fraţilor, sanctuarul vechiului legământ, avea două corturi: în primul cort se afla candelabrul cu şapte braţe şi masa cu pâinile pentru ofrandă – el se numea „Locul cel sfânt”. Dincolo de perdeaua a doua se afla cortul numit „Sfânta Sfintelor”. 11 Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoare, trecând printr-un cort mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mână de om, adică nu este din această lume, 12 a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică. 13 Căci dacă sângele de ţapi şi de tauri şi cenuşa de juncă cu care sunt stropiţi cei întinaţi, îi sfinţeşte dându-le curăţia trupului, 14 cu atât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăţi conştiinţa voastră de faptele moarte pentru a sluji Dumnezeului celui viu.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 46,2-3.6-7.8-9 (R.: cf. 8b)

R.: Cântaţi-i Domnului imnuri de laudă.

Toate popoarele, bateţi din palme, aclamaţi-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie!

Căci Domnul cel Preaînalt şi vrednic de închinare

este împărat peste tot pământul. R.

 

Dumnezeu se înalţă în aclamaţiile mulţimii,

Domnul înaintează în sunete de trâmbiţă.

Cântaţi-i lui Dumnezeu, cântaţi-i!

Cântaţi-i regelui nostru, cântaţi-i! R.

 

Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul,

cântaţi-i cu măiestrie imnuri de laudă.

Dumnezeu stăpâneşte peste toate popoarele,

Dumnezeu stă pe tronul său cel sfânt. R.

 

ALELUIA cf. Fap 16,14b

(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Ai săi ziceau: „Şi-a ieşit din minţi!”

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,20-21

În acel timp, 20 Isus a intrat într-o casă, unde din nou s-au adunat atât de mulţi oameni, încât el şi ucenicii săi nu mai puteau nici măcar să mănânce. 21 Auzind ai săi, s-au dus să-l scoată de acolo căci îşi ziceau: „Şi-a ieşit din minţi”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 9,2-3.11-14; Ps 46; Mc 3,20-21

 

Dedicarea lui Isus ministerului său a fost impresionantă şi vedem acest lucru în evanghelia de astăzi. Poporul alerga la el, îl asalta, îi aducea bolnavii, îi asculta cuvinteleY „În timpul acela B spune evanghelistul B el şi ucenicii săi nu puteau nici măcar să mănânce”; nu puteau, literalmente, „să mănânce pâine”.

O situaţie anormală, iraţională. De aceea, familia sa era profund neliniştită: unii ziceau despre el: „Şi-a ieşit din minţi”. Şi, într-adevăr, Isus, într-un oarecare sens, „îşi ieşise din minţi”, pentru că nu se preocupa deloc pentru binele propriu, pentru interesele proprii, de faima sa şi nici măcar de sănătatea sa. Era „ieşit din minţi” pentru că nu căuta să facă propria voinţă, ci voinţa Tatălui, o voinţă plină de iubire, care cerea tocmai această dăruire extraordinară. Isus îşi „ieşise din minţi” fiindcă uita de sine pentru a urma inspiraţiile Duhului Sfânt, care îl îndrepta spre dăruirea de sine.

Şi astfel, se pregătea pentru oferirea completă despre care vorbea prima lectură, Scrisoarea către Evrei, care zice că Isus Cristos, „prin Duhul veşnic, s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu”. Cristos împlineşte oferirea perfectă de sine, o oferire foarte diferită de jertfele cultului vechi, aduse anterior. Isus „a intrat o dată pentru totdeauna în sfânta sfintelor nu cu sânge de ţap şi viţei, ci cu propriul său sânge”. Ca să oferi lucruri exterioare este ceva relativ uşor; ca să te oferi pe tine însuţi este mai dificil. Isus ne-a deschis acest drum nu să oferim ceva exterior, ci să ne oferim pe noi înşine. A ne oferi pe noi înşine, a ne pune la dispoziţia iubirii lui Dumnezeu, în slujirea fraţilor şi surorilor, până la a ne pune în pericol propria viaţă, atunci când este cazul.

Isus s-a arătat capabil de această dăruire personală perfectă deoarece era fără pată, imaculat, perfect integru. Pe de altă parte, a fost capabil să se ofere pe sine deoarece avea acea generozitate inspirată de Duhul Sfânt. „Prin Duhul veşnic s-a oferit pe sine”, spune Scrisoarea către Evrei. O dăruire care a transformat sângele său vărsat în sângele alianţei, în sângele care purifică şi sfinţeşte. Sângele lui Cristos, datorită acestei dăruiri, „va curăţa conştiinţa de faptele moarte” şi ne va face capabili „pentru a sluji Dumnezeului celui viu”.

Se poate spune că atunci, mai mult ca niciodată, Isus îşi „ieşise din minţi”. Sfântul Paul ne vorbeşte despre „nebunia crucii”, o nebunie a iubirii, o nebunie fecundă.

De câte ori, celui care vrea să-l urmeze pe Cristos cu seriozitate, părinţii, prietenii, cunoscuţii nu-i spun: „Nu eşti sănătosY ţi-ai ieşit din minţi!” Să ne gândim la cazul sfântului Francisc de Assisi şi la conflictul cu propriul tată. Francisc îşi „ieşise din minţi”, făcea lucruri iraţionale din punct de vedere uman, deoarece îl urma pe Cristos într-un mod prea serios. Nebunia lui Dumnezeu B spune sfântul Paul B este mai înţeleaptă decât înţelepciunea oamenilor, deoarece este o nebunie care vine din iubire şi care, prin urmare, salvează.

Să cerem harul de a ieşi din noi înşine cu generozitate, în docilitate faţă de Duhul Sfânt, zi după zi; astfel, vom putea contribui la progresul iubirii în lume. Adevăratul cult creştin constă tocmai în această punere la dispoziţia iubirii divine, pentru a fi în slujba fraţilor şi surorilor; în a ieşi din noi înşine pentru a intra în împărăţia iubirii. Aşa să fie.