en-USro-RO

| Login
11 aprilie 2021
 

Sfintii zilei

Sf. Coletta, fc.; Fer. Roza din Viterbo, fc.

 Liturghierul Roman

 Sâmbătă din Săptămâna a II-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Domnul este îndurător şi plin de milostivire,
el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.
Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată bunătatea faţă de orice făptură.          Ps 144,8-9 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne Dumnezeule, tu ne vindeci prin harul tău
şi, încă de pe pământ, ne faci părtaşi ai bunurilor cereşti;
te rugăm, să ne călăuzeşti în viaţa aceasta,
ca să ajungem la acea lumină în care locuieşti tu însuţi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, ca, prin aceste taine,
să primim roadele răscumpărării,
care să ne ferească necontenit de cădere
si să ne călăuzească la darurile tale cereşti.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Trebuie să te bucuri, fiule,
căci fratele tău era mort şi a revenit la viaţă,
era pierdut şi a fost găsit.                                                Lc 15,32       

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Taina dumnezeiască pe care am primit-o, Doamne,
să pătrundă străfundurile inimii noastre
şi să ne facă părtaşi de puterea ei.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Dumnezeu nu face deosebire între fiii săi. Cei care pleacă, cei care rămân, cei care se întorc, păcătoșii și sfinții, toți sunt fiii săi pe care-i iubește cu aceeași iubire. Dumnezeu nu-i judecă pe cei care se îndepărtează: așteaptă cu răbdare întoarcerea lor pentru a le fugi în întâmpinare. Își deschide brațele pentru toți. Nu există pedeapsă pentru cei care vin de departe: numai marea sărbătoare a iubirii

LECTURA I

Domnul va arunca în adâncul mării toate păcatele noastre.

Citire din cartea profetului Mihea 7,14-15.18-20

Profetul Mihea a înălţat către Domnul această rugăciune: 14 „Doamne, cu toiagul tău fii păstorul poporului tău, al turmei care îţi aparţine şi care locuieşte singură în pădurea din mijlocul Carmelului, ca să pască din nou în Basan şi Galaad, ca în zilele de altă dată. 15 Ca în zilele în care a ieşit din Egipt îi vei arăta lucruri minunate. 18 Oare mai există vreun dumnezeu ca tine? Tu ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei poporului tău. Tu nu ţii veşnic mânie, ci iubeşti îndurarea. 19 Întoarce-te şi îndură-te de noi, îndepărtează fărădelegile noastre şi aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre. 20 Arată-ţi fidelitatea faţă de Iacob, iar faţă de Abraham iubirea, după cum ai promis cu jurământ odinioară părinţilor noştri”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.3-4.9-10.11-12 (R.: 8a)

R.: Îndurător şi milostiv este Domnul.

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi toată fiinţa mea să laude numele său cel sfânt!

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

 

El îţi iartă toate păcatele

şi te vindecă de orice infirmitate.

El îţi scapă viaţa de la pierzare

şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.

 

El nu dojeneşte la nesfârşit,

nici nu poartă pe veci mânie.

10 El nu răsplăteşte după greşelile noastre,

nici nu pedepseşte după fărădelegile noastre. R.

 

11 Cât de mare este distanţa de la cer la pământ, tot aşa

de mare este mila sa faţă de cei care se tem de dânsul.

12 Cât de departe este răsăritul de apus,

atât de mult îndepărtează de la noi păcatele noastre. R.

 

VERS LA EVANGHELIE Lc 15,18

Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:

„Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta!”

 

EVANGHELIA

Acest frate al tău era mort şi a înviat.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32

În acel timp, văzând cum vameşii şi păcătoşii se apropie de Isus, ca să-l asculte, fariseii şi cărturarii cârteau împotriva lui spunând: „Acest om se arată prietenos cu cei păcătoşi şi stă la masă cu ei”. Atunci Isus le-a spus această parabolă: 11 „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine». Şi tatăl le-a împărţit averea. 13 După câteva zile, fiul cel mai tânăr a strâns tot ce avea şi a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o mare foamete în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis la ţarina sa, ca să-i păzească porcii. 16 Acum ar fi fost bucuros să-şi umple stomacul cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nici pe acestea nu i le dădea nimeni. 17 Venindu-şi în fire, şi-a zis: «Câţi argaţi ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; 19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii tăi». 20 S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila, i-a alergat în întâmpinare, s-a aruncat de gâtul lui şi l-a sărutat de nenumărate ori. 21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău...» 22 Dar tatăl a spus servitorilor săi: «Aduceţi repede haina cea mai frumoasă şi îmbrăcaţi-l; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare; 23 aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l, să mâncăm şi să ne veselim, 24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit». Şi au început să petreacă. 25 Fiul cel mai mare era la câmp. La întoarcere, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. 26 L-a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce se întâmplă. 27 Servitorul i-a răspuns: «Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a redobândit sănătos şi teafăr, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Atunci fiul mai mare, cuprins de mânie, nu voia să intre. Tatăl său a ieşit să-l înduplece. 29 El însă i-a răspuns tatălui: «Iată, eu de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, mie însă niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să petrec cu prietenii mei. 30 Dar când soseşte acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, îi tai viţelul cel îngrăşat!» 31 «Fiule, i-a zis, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce-i al meu este şi al tău. 32 Trebuia, aşadar, să petrecem şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit!»”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Mih 7,14-15.18-20; Ps 102; Lc 15,1-3.11-32

În această pagină de evanghelie există atâtea lucruri frumoase încât nu ar ajunge o zi întreagă pentru a le comenta.

O cunoaştem cu toţii foarte bine şi, de aceea, mă limitez la câteva consideraţii. Liturgia a avut grijă să includă în textul de astăzi şi introducerea de la capitolul 15, pentru a sublinia că această parabolă era adresată fariseilor şi cărturarilor, care îl criticau pe Isus pentru bunătatea sa faţă de cei păcătoşi. Intenţia principală se găseşte la sfârşitul naraţiunii, în reacţia fiului mai mare şi în cuvântul Tatălui: aici este nodul parabolei. Ea ne vizează şi pe noi, cei care ne considerăm mai sfinţi decât alţiiY pentru a ne invita să ieşim din micimea inimii noastre pentru a lua parte la bucuria Tatălui ceresc.

Foarte adesea, şi chiar fără să ne dăm seama, noi suntem de părerea fiului mai mare, care ţine cont de ceea ce i-a dat el tatălui şi de ceea ce el a primit şi confruntă, în schimb, cu ceea ce tatăl i-a dat fiului mai mic şi găseşte că aceasta este o evidentă nedreptate.

Dar aceasta este parabola milostivirii şi pe drept s-a spus că, mai mult decât „parabola fiului risipitor”, ar trebui să se numească „parabola Tatălui milostiv”, milostiv până la exces.

Pentru cel drept este anormal să manifeste atâta bunătate faţă de cel care a comis răul; dar Domnul Isus vrea să ne facă să înţelegem că pentru cei care au fost credincioşi lui Dumnezeu este rezervată o bucurie mult mai mare, nu bucuria de a primi, ci aceea de a da, de a deschide propria inimă faţă de iubirea activă a lui Dumnezeu, faţă de iubirea milostivă a lui Dumnezeu, de a fi cu el pentru a-i primi pe toţi ceilalţi; altfel spus, de a ne însuşi punctul de vedere al lui Dumnezeu, al Tatălui, care e foarte diferit de ceea ce înseamnă o dreptate rece. Când un fiu face răul, tatăl său nu alege calea dreptăţii, caută, în schimb, toate mijloacele pentru a-l face să se întoarcă la o viaţă frumoasă şi demnă. Iată, acesta este punctul de vedere al lui Dumnezeu şi noi suntem chemaţi să-l preluăm pentru a simţi în noi marea bucurie a tatălui care a putut să-şi salveze fiul.

Adeseori, noi aplicăm meschinul nostru punct de vedere nu numai marilor criminali, ci şi atunci când este vorba de lucruri mărunte, privim ceea ce primim noi şi ceea ce primesc alţii, şi dacă noi am dat mai mult, trebuie să primim pe măsurăY

În schimb, Domnul ne cheamă să participăm la bucuria Tatălui: „Trebuia să petrecem şi să ne veselim pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit”.