en-USro-RO

| Login
11 aprilie 2021
 

Sfintii zilei

Ss. Francisca Romana, călug. *; Dominic Savio; 40 de soldați, m.

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna a III-a din Postul Mare

Ant. la intrare 
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi;
pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele.
Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor;
adăposteşte-mă la umbra aripilor tale!            
Cf. Ps 16,6.8

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne Dumnezeule, te rugăm,
ca harul tău să nu ne părăsească niciodată;
el să ne facă stăruitori în slujirea ta
şi să ne însoţească pururi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul,
ca această jertfă mântuitoare
să fie pentru noi curăţare de păcate
şi să ne îmbrace în puterea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Doamne, cine va locui în cortul tău?
Cine se va odihni în muntele tău sfânt?
Cel care umblă fără prihană şi face dreptatea.   Cf. Ps 14,1-2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, ca participarea sfântă la acest mister
să sporească în noi viaţa dumnezeiască
şi să ne dobândească iertarea şi ocrotirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Până unde poate să ajungă iertarea și milostivirea comunității? Cristos spune că nu există un maxim, nu trebuie puse limite. „De șaptezeci de ori câte șapte”, adică întotdeauna. Lucrul cel mai important în viață este „să se ierte din inimă fratelui”; pentru aceasta parabola datornicului iertat de datoria sa, care nu a voit la rândul său să ierte, orientează atenția noastră mai ales asupra comportamentului regelui, plin de milostivire, pe care noi ar trebui să-l imităm

LECTURA I

Primeşte-ne pe noi, cei care-ţi oferim un suflet zdrobit şi un duh umilit.

Citire din cartea profetului Daniel 3,25.34-43

25 Azaria, aruncat în cuptorul cu foc, se ruga astfel, stând în mijlocul flăcărilor: 34 „Te rugăm, Doamne, pentru numele tău, nu ne părăsi pentru totdeauna şi nu da uitării legământul tău; 35 nu-ţi îndepărta îndurarea de la noi, din iubire pentru Abraham, prietenul tău, pentru Isaac, slujitorul tău, şi pentru Israel, sfântul tău, 36 cărora le-ai făgăduit să le înmulţeşti urmaşii ca stelele cerului şi ca nisipul mării. 37 Doamne, am ajuns cel mai mic dintre toate popoarele şi suntem astăzi umiliţi pe tot pământul, din cauza păcatelor noastre. 38 Nu mai avem acum nici căpetenie, nici conducător, nici profet, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici ardere de tămâie, nici loc unde să oferim pârga roadelor ca să dobândim îndurarea ta. 39 Primeşte-ne totuşi pe noi, cei care îţi oferim un suflet zdrobit şi un duh umilit, ca şi cum ţi-am oferi o ardere de tot de berbeci şi de viţei, o jertfă de mii de miei graşi; 40 aceasta să fie astăzi jertfa noastră în faţa ta, ca să-ţi fie plăcută ţie, căci nu rămân dezamăgiţi cei care se încred în tine. 41 Şi acum te urmăm din toată inima, ne temem de tine şi căutăm faţa ta. Nu ne lăsa în înjosire, 42 ci fă cu noi după bunătatea ta şi după îndurarea ta cea mare; 43 eliberează-ne, Doamne, prin lucrările tale minunate şi fă ca numele tău să fie preamărit”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 24,4bc-5ab.6-7bc.8-9 (R.: cf. 10)

R.: Căile tale, Doamne, sunt adevăr şi îndurare.

4bc Arată-mi, Doamne, căile tale,

condu-mă pe cărările tale.

5ab Povăţuieşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,

căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

 

Aminteşte-ţi, Doamne, de bunătatea şi îndurarea ta,

pentru că ele sunt veşnice.

7bc Adu-ţi aminte de mine în îndurarea ta,

pentru bunătatea ta, Doamne! R.

Domnul este bun şi drept,

el arată păcătoşilor calea.

El conduce pe cei umili în dreptate

şi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

 

VERS LA EVANGHELIE Ioel 2,12-13

Acum, spune Domnul, întoarceţi-vă la mine din toată inima,

căci eu sunt milostiv şi îndurător.

 

EVANGHELIA

Dacă nu veţi ierta fraţilor voştri, nici Tatăl vostru nu vă va ierta.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35

În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, l-a întrebat: 21 „De câte ori va trebui să iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? Până la a şaptea oară?” 22 Isus i-a zis: „Nu-ţi spun până la a şaptea oară, ci până la şaptezeci de ori câte şapte! 23 De aceea împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a hotărât să se socotească cu slujitorii săi. 24 Şi începând să se socotească, i-au adus pe unul care-i datora zece mii de talanţi. 25 Şi fiindcă nu avea de unde să-i dea înapoi, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea şi să plătească datoria. 26 Atunci slujitorul s-a aruncat la picioarele lui şi l-a rugat zicând: «Îngăduie-mă şi-ţi voi restitui totul». 27 Cuprins de milă, stăpânul acelui slujitor i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. 28 Când a ieşit, slujitorul acela a întâlnit pe unul, care era slujitor ca şi el şi care îi era dator cu o sută de dinari. Aruncându-se asupra lui, îl strângea de gât, zicându-i: «Plăteşte-mi datoria!» 29 Atunci tovarăşul său i s-a aruncat la picioare şi l-a rugat: «Îngăduie-mă şi-ţi voi restitui totul!» 30 Dar el nu a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până ce va plăti datoria. 31 Când au văzut ceilalţi slujitori cele întâmplate, s-au întristat adânc şi s-au dus şi au povestit stăpânului lor toate cele petrecute. 32 Atunci stăpânul l-a chemat pe slujitorul acela şi i-a zis: «Slugă rea, eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33 Oare nu se cuvenea să ai şi tu la rândul tău milă de tovarăşul tău, aşa cum eu am avut milă de tine?» 34 Şi, mâniat, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor, până ce va plăti toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc, dacă nu va ierta fiecare din inimă fratelui său”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Dan 3,25.34-43; Ps 24; Mt 18,21-35

În prima lectură de astăzi găsim un exemplu de rugăciune în dezolare: nu mai este nimic de făcut şi Dumnezeu pare atât de departe, atât de inaccesibil! Atunci, conştiinţa nevoii de iertare din partea lui Dumnezeu devine acută şi rugăciunea devine insistentă şi umilă, inspirată dintr-un sentiment de căinţă. Această rugăciune a lui Azaria a inspirat rugăciunea preotului de la Liturghie, după oferirea pâinii şi a vinului: „În duhul smereniei şi cu sufletul căit să fim primiţi de tine, Doamne, iar jertfa aceasta aşa să se împlinească astăzi înaintea ta încât să-ţi placă ţie, Doamne Dumnezeule”.

Infinita milă cu care Dumnezeu ne primeşte trebuie să fie modelul modului nostru de a acţiona faţă de toţi, trebuie să facă din noi purtători ai milostivirii divine.

Parabola evanghelică ne ajută să vedem cu claritate scandalul care se iveşte atunci când, în contrast cu iertarea pe care o primim încontinuu de la Dumnezeu, inima noastră rămâne plină de duritate faţă de fraţii noştri. Găsim, în două locuri, cuvinte identice: „Slujitorul s-a aruncat la picioarele lui şi l-a rugat zicând: *Îngăduie-mi şi-ţi voi restitui totul+„. Şi stăpânul are milă de el. Şi acest servitor iertat, căruia i-a fost uitată o datorie enormă, „abia ieşit”, aude aceleaşi cuvinte adresate lui de un tovarăş al său, pentru o datorie infimă: „Atunci, tovarăşul său i s-a aruncat la picioare şi l-a rugat: *Îngăduie-mi şi-ţi voi restitui totul!+„ Dar această rugăciune, care abia i-a fost făcută, el n-o aude, nu vrea s-o asculte. „Dar el nu a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până îi va plăti toată datoria”.

Iată un contrast scandalos, care ne afectează profund. Şi totuşi, nu este niciodată şi cazul nostru? Nu ţinem cont de asta, ci atitudinea noastră e foarte diferită atunci când ne rugăm lui Dumnezeu faţă de momentul în care noi tratăm cu aproapele nostru. Îl implorăm pe Domnul pentru a obţine iertarea sa, şi apoi suntem fără milă faţă de alţii. Considerăm natural ca Dumnezeu să asculte şi să ne umple de darurile sale, şi când cineva vine să ceară ceva, prezentăm o sumedenie de motive pentru a-l refuza. Punem la încercare răbdarea lui Dumnezeu zi după zi, şi Dumnezeu are răbdare cu noi, ne suportă; dar noi nu suportăm de la alţii nici cel mai mic afront, nici cea mai mică întârziere. Nu ne gândim niciodată să confruntăm atitudinea lui Dumnezeu faţă de noi cu aceea a noastră faţă de aproapele şi, în acest mod, ne închidem în faţa darurilor Domnului. El vrea într-adevăr ca noi să ne facem părtaşi la mila sa, iubirea sa şi apoi, după ce le-am primit, să le transmitem, să le împărţim şi altora.

Şi aceasta este învăţătura serioasă pe care Domnul ne-o dă astăzi: „Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc, dacă nu va ierta fiecare din inimă fratelui său”.