en-USro-RO

| Login
11 aprilie 2021
 

Sfintii zilei

Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului

 Liturghierul Roman

Marţi din Octava Pastelui

Ant. la intrare 
Domnul i-a adăpat cu apa înţelepciunii;
el se va statornici în mijlocul lor şi nu se va îndepărta.
Le va da mărire veşnică, aleluia.         Cf. Sir 15,3-4 
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
tu ne-ai vindecat prin tainele pascale;
te rugăm, binecuvântează poporul tău cu darurile cereşti,
ca, dobândind libertatea deplină, să ajungă, în ceruri,
la bucuria pe care o gustă deja aici, pe pământ.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
primeşte cu îndurare darurile familiei tale
şi păstreaz-o sub ocrotirea ta,
ca să nu piardă harurile pe care i le-ai dat şi să ajungă la fericirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
   
Ant. la Împărtăşanie 
Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus,
unde Cristos sade la dreapta lui Dumnezeu;
cugetaţi la cele de sus, aleluia.         Col 3,1-2 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Ascultă-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic,
care ne-ai făcut părtaşi de darul desăvârşit al Botezului;
lucrează necontenit în inimile noastre,
ca să ne învrednicim de fericirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.
 

Lectionar

 Maria Magdalena inaugurează noua sa viață ca martor al Celui Înviat. Trebuie să meargă să anunțe fraților săi vestea cea mare. Nu poate să o țină numai pentru sine, trebuie să o împărtășească. „Spune-ne Marie, ce ai văzut în drumul tău? L-am văzut pe Domnul, am văzut mormântul gol, i-am văzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul și veșmintele: bucuria și speranța mea a înviat!”

LECTURA I

Faceţi pocăinţă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos.

Citire din Faptele Apostolilor 2,36-41

În ziua de Rusalii, Petru spunea iudeilor: 36 „Să ştie tot poporul lui Israel, că Dumnezeu l-a înălţat ca Domn şi Mesia, pe acest Isus, pe care voi l-aţi răstignit”. 37 Auzind ei acestea, au fost mişcaţi până în adâncul inimii şi l-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli: „Fraţilor, ce trebuie să facem?” 38 Petru le-a răspuns: „Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos, pentru a primi iertarea păcatelor voastre. Astfel veţi primi darul Duhului Sfânt. 39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe acum: pentru toţi aceia, pe care Domnul Dumnezeul nostru îi va chema, oricât de mare ar fi numărul lor”. 40 Şi cu multe alte cuvinte îi convingea şi-i îndemna, zicându-le: „Salvaţi-vă din mijlocul acestui popor rătăcit!” 41 Cei care au primit îndemnul lui Petru s-au botezat. În ziua aceea, comunitatea a crescut cu circa trei mii de suflete.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 5b)

R.: Pământul este plin de îndurarea Domnului!

sau

Aleluia!

Drept este cuvântul Domnului

şi în toate lucrările sale se arată adevărul.

El iubeşte dreptatea şi adevărul,

pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

 

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi

spre cei care se tem de dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila lui,

19 ca să-i scape de la moarte

şi să-i hrănească în timp de foamete. R.

 

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul,

pentru că este ajutorul şi apărătorul nostru.

22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,

precum şi speranţa noastră este în tine. R.

Secvenţa, la alegere, pag. 410.

 

ALELUIA Ps 117,24

(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:

să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus acestea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,11-18

În acel timp, 11 Maria stătea lângă mormânt şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat şi s-a uitat în mormânt. 12 Atunci a văzut doi îngeri, îmbrăcaţi în alb, şezând în locul unde fusese pus trupul lui Isus, unul la cap şi altul la picioare. 13 „Femeie, au întrebat-o ei, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Fiindcă l-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. 14 Spunând aceasta, s-a întors şi l-a văzut pe Isus, stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 „Femeie, a întrebat-o Isus, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a zis: „Domnule, dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi mă voi duce să-l iau”. 16 Isus i-a spus: „Marie!” Ea l-a recunoscut şi i-a spus în evreieşte: „Rabbuni!” – adică „Învăţătorule!” 17 Isus i-a zis: „Nu mă atinge, căci nu m-am urcat încă la Tatăl meu, dar mergi la fraţii mei şi spune-le că mă urc la Tatăl meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi la Dumnezeul vostru”. 18 Maria Magdalena a mers şi le-a spus ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceste lucruri!”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 2,36-41; Ps 32; In 20,11-18

Evanghelia de astăzi este impresionantă şi admirabilă în simplitatea ei.

Maria e cufundată în durere şi plânge alături de mormântul gol. Plânge din motivul care ar trebui s-o umple de bucurie, dar ea nu-l ştie, nu-l poate şti încă. Sfântul Grigore admiră această femeie atât de credincioasă, care rămâne lângă mormânt. Apostolii au venit şi apoi au plecat: Maria rămâne acolo, motivată de un afect profund, care pentru moment e numai uman, dar care o pregăteşte pentru întâlnirea cu Domnul înviat.

E necesar ca durerea să-i atingă inima pentru ca aceasta să poată fi umplută de bucuria supranaturală. Chiar şi pentru noi este aşa. Ne plângem în tristeţe şi, în schimb, am avea un profund motiv de bucurie, pentru bucuria pe care Domnul ne-o pregăteşte. Acea durere e necesară pentru a ne atinge inima pregătind-o pentru o bucurie desăvârşită.

Isus este acolo şi Maria nu-l recunoaşte, nu-şi dă seama că este el, pentru că ea este cufundată în închipuirea ei omenească: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. Este raţionamentul ei, este iluzia ei. Nu a greşit cu totul, pentru că în ea există o afecţiune profundă, dar trebuie să se convertească: ea caută un mort şi nu ştie că trebuie să caute pe cineva viu.

Numai Isus poate să opereze această convertire: e necesar ca el să-şi cheme pe nume oiţa: „Maria!” Şi atunci totul se schimbă. Şi cu noi Isus lucrează astfel. Noi nu putem face altceva decât să plângem când căutăm în noapte. Dar la momentul oportun, Isus atinge inima noastră, ne mişcă din interior şi atunci îl recunoaştem: „Rabboni! Învăţătorule!”

„Mergi la fraţii mei şi le spuneY„. Înainte de înviere, Isus nu li se mai adresase niciodată discipolilor săi cu acest cuvânt: „fraţi”; acum o face, căci pătimirea l-a apropiat de noi într-un mod cu totul excepţional.

După înviere ar putea părea mai îndepărtat de noi, pentru că este în glorie, dar, dimpotrivă, el ne arată că este mai aproape: el devine fratele nostru care ne conduce la Tatăl, Tatăl său şi al nostru, Dumnezeul său şi al nostru.

Dumnezeu să ne dea bucuria de a-l recunoaşte: „L-am văzut pe Domnul!” dincolo de iluziile noastre, de dorinţele noastre prea umane, pentru ca bucuria noastră să fie deplină şi nimeni să nu ne poată lipsi vreodată de ea.