en-USro-RO

| Login
11 aprilie 2021
 

Sfintii zilei

Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr.

 Liturghierul Roman

Miercuri din Octava Pastelui

Ant. la intrare 
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu,
moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi
de la crearea lumii, aleluia.         Cf. Mt 25,34 
 
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
tu ne dai bucuria
de a sărbători în fiecare an învierea Domnului;
te rugăm să ne dăruieşti cu bunătate harul, ca,
prin sărbătorile pe care le celebrăm în timp,
să ne învrednicim a ajunge la bucuriile veşnice.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
  
ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, te rugăm,
jertfa orânduită spre răscumpărarea omenirii
şi, împăcat prin ea,
înfăptuieşte în noi mântuirea trupului şi a sufletului.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
    
Ant. la Împărtăşanie 
Ucenicii l-au recunoscut pe Domnul Isus
la frângerea pâinii, aleluia.         Cf. Lc 24,35 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne,
ca primirea preasfântului trup şi sânge al Fiului tău
să ne cureţe de toată întinarea omului vechi
şi să ne transforme în făptură nouă.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 După mulți ani, Sfântul Luca povestește ce s-a întâmplat în seara de Paști. El scrie unor creștini care nu reușesc întotdeauna să-l descopere pe Isus în viața lor. Le arată că îl pot întâlni – ca și acei ucenici descurajați care se întorceau la Emaus – prin primirea celuilalt, prin dialog, ospitalitate, citirea Sfintei Scripturi, împărțirea pâinii și a Euharistiei

LECTURA I

Ceea ce am aceea îţi dau: în numele lui Isus, scoală-te şi umblă!

Citire din Faptele Apostolilor 3,1-10

În zilele acelea, Petru şi Ioan urcau la templu pentru rugăciunea de la ora trei după-amiază. Tocmai atunci era adus un olog din naştere, pe care-l aşezau în fiecare zi la uşa templului, numită Cea Frumoasă, ca să ceară pomană de la cei ce intrau în templu. Văzând pe Petru şi Ioan, care tocmai intrau, el le-a cerut ceva de pomană. Iar Petru şi Ioan, privindu-l în faţă i-au spus: „Uită-te la noi!” El şi-a aţintit privirea asupra lor, nădăjduind că va primi ceva de la ei. Dar Petru i-a zis: „N-am nici argint, nici aur; însă ceea ce am aceea îţi dau: În numele lui Isus Cristos, Nazarineanul, scoală-te şi umblă!” Şi luându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată i s-au întărit gleznele şi tălpile picioarelor. Dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să meargă. A intrat cu ei în templu, umblând, sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu. Tot poporul l-a văzut cum umbla şi-l lăuda pe Dumnezeu. 10 Îl recunoşteau: el era acela care şedea pentru pomană la poarta Cea Frumoasă a templului. Şi i-a cuprins uimirea şi nedumerirea pentru cele întâmplate.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 104,1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 3b)

R.: Să se bucure inima celor care-l caută pe Domnul!

sau

Aleluia.

Lăudaţi-l pe Domnul, preamăriţi numele lui!

Faceţi cunoscute printre popoare

faptele sale minunate!

Cântaţi, cântaţi în cinstea lui!

Vorbiţi despre toate minunile sale! R.

 

Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!

Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul!

Alergaţi la Domnul şi la ajutorul lui,

căutaţi întotdeauna faţa lui! R.

 

Voi, urmaşii lui Abraham, slujitorul Domnului,

voi, copiii lui Iacob, alesul Domnului,

Domnul este Dumnezeul nostru;

hotărârile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

 

El îşi aduce aminte totdeauna de legământul său,

de făgăduinţele făcute pentru o mie de generaţii,

de legământul pe care l-a încheiat cu Abraham

şi de jurământul făcut lui Isaac. R.

Secvenţa, la alegere, pag. 410.

 

ALELUIA Ps 117,24

(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:

să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35

13 A treia zi, după moartea lui Isus, doi ucenici mergeau către un sat numit Emaus, situat la două ore de mers din Ierusalim, 14 şi vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi discutau aprins, Isus însuşi s-a apropiat şi a început să meargă cu ei. Însă ochii lor erau ţinuţi să nu-l cunoască. 17 Isus le-a zis: „Despre ce vorbeaţi între voi pe drum?” Atunci ei, foarte trişti, s-au oprit. 18 Unul dintre ei, cu numele Cleofa, i-a răspuns: „Oare tu eşti singurul dintre toţi cei care au fost la Ierusalim, care nu cunoaşte cele petrecute acolo zilele acestea?” 19 El i-a întrebat: „Ce anume?” I-au răspuns: „Cele despre Isus din Nazaret, care era profet puternic prin faptele şi cuvintele sale în faţa lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20 arhiereii şi mai marii poporului l-au trădat, au cerut să fie condamnat la moarte şi să fie răstignit. 21 Noi speram că el va fi eliberatorul lui Israel şi iată, astăzi este deja a treia zi de când s-au petrecut toate acestea. 22 Ba mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au şi speriat; ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, 23 dar n-au găsit trupul lui; atunci au venit să ne spună că le-au apărut şi nişte îngeri, care le-au spus că el trăieşte. 24 Unii dintre ai noştri au mers la mormânt şi au găsit că cele spuse de femei erau adevărate, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci Isus le-a zis: „Aşadar, tot n-aţi înţeles! Cât de greoi sunteţi la inimă, ca să credeţi toate cele spuse de profeţi! 26 Nu trebuia oare ca Mesia să sufere toate acestea pentru a intra în slava sa?” 27 Şi, începând cu Moise şi continuând cu toţi profeţii, le-a dovedit din toată Scriptura cele care se refereau la el. 28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, Isus s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei s-au străduit să-l reţină: „Rămâi cu noi, că se lasă seara şi ziua e deja pe sfârşite”. A intrat deci şi a rămas cu ei. 30 Şi, pe când stătea cu ei la masă, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut din ochii lor. 32 Iar ei şi-au zis unul către altul: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi imediat s-au ridicat de la masă şi s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli, adunaţi cu ai lor, 34 care le-au zis: „E adevărat, Domnul a înviat şi i s-a arătat lui Simon Petru”. 35 La rândul lor, au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum l-au cunoscut la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 3,1-10; Ps 104; Lc 24,13-35

Reîntâlnim astăzi relatarea lucană a celor doi discipoli din Emaus care este preţioasă pentru noi, nu numai întrucât corespunde sentimentelor noastre, ci şi pentru motivul că este construită oarecum ca o Liturghie.

De atâtea ori în faţa misterului lui Cristos suntem debusolaţi, trişti, mergem înainte cu bunul-simţ, îndepărtându-ne de Ierusalim. Avem atunci nevoie de prezenţa lui Cristos care să ne lumineze, să ne încălzească şi să ne readucă la Ierusalim, adică spre viaţa noastră zilnică de mărturie, profund transformaţi.

Ajungem la Liturghia duminicală cu preocupările noastre, cu dificultăţile noastre, chiar dacă cu inima grea şi blocată, asemenea celor doi ucenici de la Emaus.

Şi ne întâmpină liturgia cuvântului: Isus ne explică Scripturile. Fără cuvântul său noi am rămâne orbi, nu am înţelege nimic. Dar dacă, începând cu Moise şi profeţii, ne explică, în toate, Scripturile referitoare la el, inimile noastre ard şi ochii noştri se luminează.

Apoi vine a doua parte a Liturghiei, liturgia euharistică, sacrificiul: Isus ia pâinea, o binecuvântează, o frânge şi o distribuie. „Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut”.

Luca ne povesteşte un fapt care s-a întâmplat, dar nu numai, el se adresează în acelaşi timp tuturor creştinilor şi îi invită să-l recunoască pe Cristos „frângând pâinea”, în Euharistie, care este cu adevărat prezenţa lui Cristos înviat în mijlocul nostru.

Liturghia este desigur memorialul sacrificiului, dar este în acelaşi timp prezenţa sa vie, prin care ne comunică viaţa sa nouă. Este Cristos cel înviat care ni se dăruieşte. A înviat pentru că a suferit şi a înnoit omul prin sacrificiul său: pentru aceasta el poate face ca noi să trăim împreună cu el noutatea vieţii. Tot misterul pascal se reînnoieşte la Liturghie.

Să cerem Domnului harul unei credinţe vii în prezenţa sa în Liturghie: el este în cuvântul său, el este în Euharistie, cu trupul său înviat care păstrează semnele glorioase ale pătimirii sale.