en-USro-RO

| Login
11 aprilie 2021
 

Sfintii zilei

Ss. Iulia Billiart, călug.; Dionisie, ep.

 Liturghierul Roman

Joi din Octava Pastelui

Ant. la intrare 
Toţi preamăresc într-un cuget biruinţa ta, Doamne,
căci înţelepciunea a dezlegat limba celor muţi
şi pruncilor le-a dăruit vorbire curgătoare, aleluia.         Înţ 10,20 21 
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care ai adunat laolaltă mulţimea popoarelor,
pentru ca împreună să preamărească numele tău;
dă-le tuturor celor renăscuţi prin apa Botezului, harul
să poarte în cuget aceeaşi credinţă şi să arate în fapte aceeaşi iubire.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, cu bunătate
darurile pe care ţi le aducem ca mulţumire
pentru aceia pe care i-ai renăscut prin Botez;
te rugăm să ne dăruieşti şi nouă cât mai grabnic ajutorul tău ceresc.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
   
Ant. la Împărtăşanie 
Popor luat în stăpânire de Domnul,
vesteşte faptele măreţe ale aceluia care te-a chemat din întuneric
la minunata sa lumină, aleluia!         Cf. 1Pt 2,9 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
A
scultă-ne, Doamne, rugăciunile,
pentru ca acest schimb tainic,
prin care se săvârşeşte răscumpărarea noastră,
să ne dăruiască ajutor în viaţa de acum 

si să ne dobândească bucuriile veşnice.

Lectionar

 Odată cu înmormântarea lui Isus, ucenicii și au înmormântat și speranțele. Dar deodată, el este aici, „în mijlocul lor”. Cel mort, cel răstignit, cel înmormântat, este aici, e viu! „Pipăiți mă și vedeți: un duh nu are carne și oase cum vedeți că am eu” și, chiar dacă ei sunt nebuni de veselie, pentru a le mai da o dovadă, Isus „a mâncat înaintea ochilor lor”. Ochii lor sunt acum ochii credinței noastre

 

LECTURA I

Voi l-aţi omorât pe Creatorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi.

Citire din Faptele Apostolilor 3,11-26

În zilele acelea, 11 deoarece ologul vindecat se ţinea de Petru şi Ioan, tot poporul a alergat uimit la ei, în pridvorul lui Solomon. 12 Petru, văzând aceasta, s-a adresat poporului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de aceasta? Pentru ce vă uitaţi aşa la noi, ca şi cum noi, prin puterea sau prin cucernicia noastră, l-am fi făcut pe acest om să umble? 13 Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri l-a preamărit pe slujitorul său Isus, pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi de care v-aţi lepădat, deşi Pilat era hotărât să-l elibereze. 14 Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se graţieze un ucigaş. 15 L-aţi omorât pe Creatorul vieţii, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi; noi suntem martori ai acestui fapt. 16 Totul se întemeiază pe credinţa în numele lui Isus; acest nume l-a întărit pe omul pe care voi îl vedeţi şi îl cunoaşteţi; pentru că credinţa în Isus e aceea care i-a redat acestui om sănătatea deplină în faţa voastră a tuturor. 17 De altfel, fraţilor, eu ştiu bine, că din neştiinţă aţi făcut aceasta, ca şi mai marii voştri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce vestise dinainte prin glasul tuturor profeţilor, anume că Mesia avea să pătimească. 19 Deci convertiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să se şteargă păcatele voastre; 20 astfel Dumnezeu va face să vină vremuri de mângâiere şi vi-l va trimite pe cel vestit vouă de mai înainte, pe Isus Cristos, 21 care trebuie să rămână în cer până în vremea aşezării din nou a tuturor lucrurilor, după cum a vorbit chiar Dumnezeu, prin gura sfinţilor săi profeţi din vechime. 22 Moise a zis: „Domnul Dumnezeu va ridica pentru voi, dintre fraţii voştri, un profet ca şi mine. Pe el să-l ascultaţi în tot ce vă va spune. 23 Dacă cineva nu va asculta de profetul acela, va fi scos cu desăvârşire din mijlocul poporului. 24 De asemenea, toţi profeţii care au vorbit de la Samuel încoace au vestit aceste zile. 25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii voştri, atunci când i-a zis lui Abraham: „În seminţia ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului”. 26 Pentru voi mai întâi Dumnezeu l-a înviat pe slujitorul său şi l-a trimis să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la faptele sale rele”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 8,2a şi 5.6-7.8-9 (R.: 2ab)

R.: Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul!

sau

Aleluia!

2a Doamne Dumnezeul nostru,

ce este omul că te gândeşti la el,

sau fiul omului că îl iei în seamă? R.

 

Cu puţin l-ai făcut mai mic decât pe îngeri

şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.

I-ai dat în stăpânire lucrările mâinilor tale,

toate le-ai pus la picioarele lui. R.

 

I-ai dat în stăpânire oile şi boii laolaltă

precum şi fiarele câmpului,

păsările cerului şi peştii mării,

tot ce străbate căile apelor. R.

Secvenţa, la alegere, pag. 410.

 

ALELUIA Ps 117,24

(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:

să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Aşa trebuia să pătimească Cristos şi să învie din morţi a treia zi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,35-48

În acel timp, 35 ucenicii, care s-au întors de la Emaus, au povestit celor unsprezece, care se aflau împreună cu ai lor, cele petrecute pe drum şi cum l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei acestea, Isus a apărut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 37 Cuprinşi de uimire şi de spaimă, credeau că văd un duh. 38 Isus le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? 39 Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiţi-mă şi convingeţi-vă căci un duh nu are nici carne şi nici oase, precum mă vedeţi pe mine că am”. 40 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Fiindcă, de bucurie şi uimire nu le venea să creadă, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42 Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43 El a luat şi a mâncat înaintea lor. 44 Apoi le-a zis: „Amintiţi-vă de cuvintele pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi: Trebuia să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să pătimească, să învie din morţi a treia zi 47 şi să se propovăduiască în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim. 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 3,11-26; Ps 8; Lc 24,35-48

Apariţia lui Isus în „persoană” în mijlocul discipolilor săi este atât de neaşteptată încât ei nu pot să creadă: îl consideră o fantasmă. Dar Isus îi ajută să-l recunoască prin semne foarte reale: „Priviţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt!” Ceea ce ei văd este tocmai trupul care a fost răstignit, care a fost străpuns. Dumnezeu, în Cristos, a dat început noii creaţii: a luat trup omenesc şi a făcut din el un trup spiritual, dar care este o continuare a celui dintâi.

Aş vrea însă să mă opresc asupra unui alt cuvânt din această evanghelie: „Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile”. Este marea revelaţie a Noului Testament: învierea lui Isus dă un sens nou, un sens definitiv Scripturilor. Toate lucrurile care păreau enigmatice, obscure, devin luminoase, clare, ca profeţia învierii lui Isus.

În Scripturi într-adevăr, multe lucruri anunţă învierea lui Cristos, vorbesc despre ea, multe lucruri sunt figura patimii şi a învierii. Desigur că acestea nu puteau reprezenta tot misterul: erau doar o imagine anticipată şi deci imperfectă. Când Isus a înviat, atunci apare clar că toate Scripturile, acele naraţiuni, acei psalmi, erau profeţia misterului central: patima şi învierea lui Cristos.

Să dăm câteva exemple, ţinând cont că atunci când patima este reprezentată în mod real, învierea nu poate să fie la fel, pentru că, astfel, am avea tot misterul. Şi invers, când este mai bine reprezentată învierea, atunci nu este reprezentată la fel moartea.

Mă explic. În cazul lui Abel, Abel ucis de fratele său este figura lui Cristos în patima şi moartea sa. După moartea lui Abel, Dumnezeu spune lui Cain: „Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine”: Abel, mort, vorbeşte încă. Aici Noul Testament a văzut o figură a învierii, dar este o figură foarte palidă: e ceva din Abel care trăieşte şi vorbeşte încă după moartea sa, dar nu este Abel cel viu care se prezintă în faţa lui Cain.

Alt exemplu: sacrificiul lui Isaac. Aici învierea este reprezentată mai real, pentru că după sacrificiu Isaac este viu, Abraham are din nou propriul fiu. Moartea în schimb, adevărata moarte nu există: Abraham ridică braţul pentru a-l ucide, dar nu ucide, sacrificiul rămâne doar simbolic.

Chiar şi istoria lui Iosif este figura morţii şi învierii lui Cristos. Iosif, viu, îi primeşte pe fraţii săi care voiau să-l ucidă din invidie faţă de dânsul, aşa cum Cristos i-a primit pe toţi fraţii săi după pătimirea suferită pentru păcatele lor. Iosif deschide pentru fraţii săi bogăţiile unei lumi noi, aşa cum Cristos le deschide oamenilor bogăţiile împărăţiei lui Dumnezeu.

Şi în această relatare moartea nu este cu adevărat actualizată. Iosif a fost ucis în mod simbolic, a fost aruncat în fântână ca un mort în mormânt, tatăl său a primit hainele sale pline de sânge, dar în realitate el nu era mort.

Multe alte simboluri reprezintă într-un mod pregătitor marele mister al Paştelui, cum este şi istoria poporului lui Dumnezeu, a templului care a fost distrus şi reconstruit după exil.

După această milenară pregătire, în Cristos se împlineşte definitiv misterul şi sunt înţelese toate profeţiile şi prefigurările.

Să-i cerem lui Isus cel înviat să ne deschidă minţile pentru a înţelege Scripturile şi să putem admira cu recunoştinţă şi iubire marele mister care s-a împlinit în el pentru mântuirea noastră.