en-USro-RO

| Login
11 aprilie 2021
 

Sfintii zilei

Fer. Ubald, călug.

 Liturghierul Roman

Vineri din Octava Pastelui

Ant. la intrare 
Domnul şi-a condus poporul, umplându-l de speranţă,
iar pe duşmanii lui i-a acoperit marea, aleluia!         Cf. Ps 77,53 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
tu ai rânduit misterul pascal
ca legământ de împăcare pentru oameni;
dă-ne, te rugăm, harul
de a ne conforma viaţa cu credinţa pe care o mărturisim.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
împlineşte cu bunătate în noi tainica transformare
arătată de acest schimb de daruri pascale
şi înalţă inimile noastre de la dorinţele pământeşti
la dorul după cele veşnice.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
    
Ant. la Împărtăşanie 
Isus le-a spus discipolilor săi: „Veniţi şi mâncaţi!"
Apoi a luat pâinea şi le-a dat-o lor, aleluia.         Cf. In 21,12-13 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne,
ocroteşte-i neîncetat cu iubire pe aceia pe care i-ai mântuit;
pătimirea Fiului tău ne-a adus răscumpărarea:
învierea lui să fie pururi bucuria noastră.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

Lectionar

 Petru și însoțitorii săi, în timp ce Isus înviat îi privește de pe malul lacului, pescuiesc exact 153 de pești. Suntem într-un simbolism deplin, dar, desigur, nu în irealitate! Aici realitatea este atât de bogată și misterioasă încât poate fi descrisă numai prin simboluri. Hrana oferită de Isus ne face să ne gândim în mod inevitabil la Euharistie, prin care fiecare creștin se apropie de Cel Înviat, îl recunoaște și intră în comuniune cu el

 

LECTURA I

În nimeni altul nu este mântuire.

Citire din Faptele Apostolilor 4,1-12

În zilele acelea, pe când Petru şi Ioan vorbeau poporului în templu, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, mai marele templului şi saduceii tulburaţi că învaţă poporul şi vestesc întru Isus învierea din morţi. Punând mâna pe ei i-au aruncat în temniţă până a doua zi, căci se înserase. Însă mulţi dintre cei care auziseră cuvântul au crezut şi dintre aceştia numai bărbaţi erau în număr de circa cinci mii. A doua zi s-au adunat mai marii poporului, bătrânii şi cărturarii din Ierusalim, mai marele preot Anna, Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi câţi erau din neamul arhieresc. Au poruncit să fie aduşi Petru şi Ioan şi i-au întrebat: „Cu ce putere, sau în numele cui aţi făcut voi această vindecare?” Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, a spus: „Voi, conducători ai poporului şi bătrâni, ascultaţi: Noi suntem astăzi traşi la răspundere pentru binele făcut unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat. 10 Să ştiţi cu toţii, voi şi tot poporul lui Israel, că în numele lui Isus din Nazaret, pe care voi l-aţi răstignit şi pe care Dumnezeu l-a înviat; numai în numele lui stă acest om sănătos înaintea voastră. 11 El este piatra pe care voi ziditorii aţi aruncat-o şi care a devenit piatra din capul unghiului, 12 căci nu există sub cer alt nume dat oamenilor, în care să ne putem mântui”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,1-2 şi 4.22-24.25-27a (R.: cf. 22)

R.: Cristos este piatra aruncată de zidari, dar aleasă de Dumnezeu.

sau

Aleluia.

Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun,

veşnică este îndurarea lui!

Să spună Israel că este bun,

veşnică este îndurarea lui!

Să spună toţi care se tem de Domnul,

veşnică este îndurarea lui! R.

 

22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii

a ajuns în capul unghiului.

23 Domnul a făcut acest lucru

şi este minunat în ochii noştri.

24 Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,

să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. R.

 

25 Doamne, ajută-mă! Doamne, dă-mi biruinţă!

26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului;

vă binecuvântăm din casa Domnului.

27a Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. R.

 

Secvenţa, la alegere, pag. 410.

ALELUIA Ps 117,24

(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:

să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. (Aleluia)

EVANGHELIA

A venit Isus, a luat pâine şi le-a dat-o ucenicilor, de asemenea şi peşte.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,1-14

În acel timp, Isus s-a arătat din nou ucenicilor săi la Marea Tiberiadei, şi iată cum: Erau împreună Simon Petru, Toma, adică Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre ucenicii lui. Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc”. I-au zis ceilalţi: „Mergem şi noi cu tine”. Au plecat şi s-au urcat în luntre. În noaptea aceea nu au prins nimic. Dimineaţă, Isus a apărut pe ţărm, dar ucenicii nu au ştiut că este Isus. Isus le-a zis: „Fiilor, aveţi de mâncare ceva peşte?” Ei au răspuns: „Nu!” Le-a zis el: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a luntrei şi veţi prinde”. Au aruncat mreaja şi de data aceasta nu puteau să o tragă de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: „E Domnul!” Petru, auzind că este Domnul şi-a pus haina, căci nu avea nimic pe el, şi a sărit în apă. Ceilalţi ucenici au venit cu luntrea, pentru că erau departe de ţărm, ca la o sută de metri, şi trăgeau mreaja cu peşti. Când au venit la ţărm, au văzut jar pus jos, peşte deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”. 11 Simon Petru a urcat în luntre şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei peşti mari şi cu toate că erau atâţia nu s-a rupt mreaja. 12 Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-l întrebe: „Cine eşti tu?”, ştiind că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o lor, de asemenea şi peştele. 14 Era pentru a treia oară că Isus se arăta ucenicilor săi, după ce înviase din morţi.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

 Fap 4,1-12; Ps 117; In 21,1-14

Evanghelia de astăzi este una care introduce un climat primăvăratic, plin de farmecul misterului. Apostolii sunt pe lacul Genezaret, în locurile unde au trăit cu Isus. Acum, prezenţa continuă a lui Isus s-a încheiat şi ei s-au întors la munca lor obişnuită de pescari, şi această noapte este una fără succes.

În zori, Isus apare, asemenea luminii blânde care se ridică, înaintea ochilor obosiţi ai acestor oameni. Ei nu-l aşteptau: au văzut, în lumina crescândă a zorilor, că pe ţărm era cineva, dar nu l-au recunoscut.

Isus se face recunoscut în gesturile sale, unul extraordinar B pescuirea minunată B altele mult mai simple şi familiare. A pregătit pâinea şi peştele şi îi invită cu iubire: „Veniţi şi mâncaţi”. Apoi ia pâinea şi, de asemenea, peştele, cum o făcuse de atâtea ori mai înainte.

Se pare că Isus, în loc să-şi manifeste toată gloria sa, a voit mai degrabă să-i pregătească pe discipoli pentru prezenţa sa misterioasă, care după înviere este prezenţă universală: acum Isus este prezent oriunde, într-o manieră divină, dar, de asemenea, cu umanitatea sa. Şi, pe de altă parte, i-a pregătit şi pentru a nu repeta eroarea capilor iudeilor, care nu au ştiut să-l recunoască pe Isus în umilinţa sa. Ei au dat la o parte această piatră, care în ochii lor era meschină, lipsită de orice valoare, în timp ce el era piatra aleasă de Dumnezeu.

Dacă creştinii ar fi fost impresionaţi de gloria vizibilă a Celui Înviat, ar fi fost tentaţi să caute întotdeauna această glorie externă, şi numai în ea să-l recunoască pe Isus. În schimb, ei au fost chemaţi să caute o glorie divină, care nu este exterioară; sunt chemaţi să-l recunoască pe Isus în fraţii lor: pentru aceasta, Isus se face asemenea lor, chiar şi după înviere. Sunt chemaţi să-l recunoască pe Isus care se face prezent în cei mai săraci, în cei mai umili, în cei mai nevoiaşi: acolo trebuie creştinii să recunoască gloria sa, gloria misterioasă a Domnului lor şi puterea acţiunii sale divine, care împlineşte minuni prin mijloacele cele mai simple şi umile.

Această scenă evanghelică este un mare dar al Domnului, care ne ajută să recunoaştem prezenţa sa adevărată şi eficace şi în viaţa noastră zilnică şi atât de simplă.