en-USro-RO

| Login
11 aprilie 2021
 

Sfintii zilei

Ss. Apoloniu, pr. m.; Macarie

 Liturghierul Roman

Sâmbătă din Octava Pastelui

Ant. la intrare 
Domnul a scos poporul său cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie, aleluia.         Ps 104,43 
  

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
prin revărsarea harului tău,
tu sporeşti numărul celor care cred în tine;
te rugăm să priveşti cu bunătate la aleşii tăi,
pentru ca ei, care au fost renăscuţi prin sacramentul Botezului,
să fie înveşmântaţi cu nemurirea fericită.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, dă-ne harul
să-ţi aducem necontenit mulţumiri prin aceste taine pascale,
pentru ca ele, continuând în noi lucrarea mântuirii,
să ne fie izvor de bucurie veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Toţi câţi ati fost botezaţi în Cristos 
v-aţi îmbrăcat în Cristos, aleluia.         Gal 3,27 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne,
priveşte cu bunătate la poporul
pe care ai binevoit să-l reînnoieşti prin tainele veşnice
şi călăuzeşte-l la învierea trupului, spre slava nepieritoare.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Relatările aparițiilor pe care le-am citit în această săptămână sunt mărturisiri de credință pascală. Această parte finală a Evangheliei după Marcu rezumă aparițiile relatate în celelalte Evanghelii. Consecința acestor întâlniri este misiunea: „Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit”

LECTURA I

Nu putem să nu vorbim ceea ce am văzut şi am auzit.

Citire din Faptele Apostolilor 4,13-21

În zilele acelea, 13 mai marii poporului israelit şi cărturarii, văzând îndrăzneala lui Petru şi Ioan, şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, au rămas surprinşi şi au recunoscut în ei pe aceia care fuseseră cu Isus. 14 Dar fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotriva lor. 15 După ce le-au poruncit să iasă din sala Sinedriului, vorbeau între ei, 16 zicând: „Ce ne facem cu aceşti oameni? Este cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune, iar noi nu o putem tăgădui. 17 Dar, ca faptul să nu se răspândească mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească în numele acesta”. 18 I-au chemat deci şi le-au hotărât ca nicidecum să nu mai vorbească, nici să nu mai înveţe în numele lui Isus. 19 Dar Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi înşivă, dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi, decât de Dumnezeu. 20 Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce le-am văzut şi le-am auzit”. 21 Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, pentru că toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,1 şi 14-15.16ab-18.19-21 (R.: 21a)

R.: Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai ascultat.

sau

Aleluia.

Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun,

veşnică este îndurarea lui!

14 Domnul este tăria şi lauda mea.

15 Strigăte de bucurie şi de biruinţă

se aud în corturile celor drepţi. R.

 

16ab Dreapta Domnului şi-a arătat puterea,

dreapta Domnului m-a înălţat.

17 Nu voi muri, ci voi trăi

şi voi vesti faptele Domnului. R.

 

18 Domnul m-a pedepsit, m-a pus la încercare,

dar nu m-a lăsat pradă morţii.

19 Deschideţi-mi poarta triumfului,

ca să intru şi să aduc mulţumire Domnului. R.

 

20 Aceasta este poarta Domnului;

cei drepţi să intre printr-însa.

21 Îţi mulţumesc pentru că m-ai ascultat

şi ai fost salvarea mea. R.

 

Secvenţa, la alegere, pag. 410.

ALELUIA Ps 117,24

(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:

să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Mergând în lumea întreagă, predicaţi evanghelia.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,9-15

După ce a înviat, dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, Isus s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care alungase şapte demoni. 10 Ea a plecat să ducă vestea celor care fuseseră cu el şi care erau abătuţi şi plângeau. 11 Când au auzit însă că este viu şi că a fost văzut de ea, ei nu i-au dat crezare. 12 După ce s-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la ţară, 13 aceştia s-au întors şi au dat de ştire celorlalţi, dar nici lor nu le-au dat crezare. 14 În cele din urmă li s-a arătat chiar celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu au dat crezare celor care îl văzuseră înviat. 15 Apoi le-a zis: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 4,13-21; Ps 117; Mc 16,9-15

Nu este foarte confortant refrenul pe care Marcu îl repetă în acest rezumat al apariţiilor.

Maria Magdalena vine şi anunţă discipolilor că l-a văzut pe Domnul înviat, „dar ei nu i-au dat crezare”.

Cei doi care se îndreptaseră spre Emaus şi care au mers cu Isus s-au întors şi au povestit, „dar ei nu au voit să creadă”. La sfârşit, Isus le apare celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă, „şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu au dat crezare celor care îl văzuseră înviat”.

Învierea este un mister al credinţei, şi în apostoli, ca şi în noi, exista o anumită rezistenţă faţă de credinţă. Pare straniu: învierea este misterul bucuriei, al marii bucurii, al bucuriei divine, pentru ce să nu credem? Şi totuşi, realmente există în noi o rezistenţă: în locul acestei bucurii divine, noi preferăm tristeţea umană.

Este straniu, repet, dar aşa este, pentru că această bucurie divină ne conduce la cele de sus, şi noi, dimpotrivă, preferăm să rămânem aici, jos, cu preocupările noastre, cu tristeţile noastre, cu interesele noastre umane. În fond, e tocmai iubirea aceea care ne face să acţionăm aşa, şi nu numai în lucrurile materiale, ci şi în viaţa spirituală. În loc de a primi cu inimă largă bucuria divină, preferăm să găsim mereu, în noi şi în cine ne este alături, motive de preocupare şi de tristeţe. Spunem că vrem fericirea, dar în realitate, din egoism, din cauza amorului propriu, suntem mai ataşaţi de tristeţea noastră.

„Leapădă-te de tine însuţi, renunţă la tristeţe, pentru că tristeţea este mama dubiului şi a erorii”, spune un autor creştin al secolului al doilea. Sub efectul tristeţii vedem lucrurile în obscuritatea iubirii de sine, a iubirii iluziilor noastre, în loc să le vedem în lumina divină, în lumina învierii.

Renunţă la tristeţe, primeşte bucuria divină, primeşte credinţa.

Chiar dacă sunt multe lucruri care nu merg tocmai bine, Isus a înviat şi el ne dă biruinţă. Să primim biruinţa pascală a lui Isus cu inimă largă şi plină de bucurie.