en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI
Fer. Octavian, ep.

 Liturghierul Roman

 

6 august
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI

Ant. la intrare
În nor luminos s-a arătat Duhul Sfânt
şi glasul Tatălui s-a auzit:
„Acesta este Fiul meu cel iubit,
în care îmi aflu desfătarea: pe el să-l ascultaţi”.                 Cf. Mt 17,5

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care, prin slăvita Schimbare la faţă a Fiului tău unul-născut,
ai întărit misterele credinţei
cu mărturia legii şi a profeţilor
şi ai prevestit în chip minunat desăvârşirea tainei înfierii noastre,
dăruieşte-ne nouă, slujitorilor tăi, harul,
ca, ascultând glasul Fiului tău preaiubit,
să ne învrednicim a deveni împreună-moştenitori cu el.
El, care, fiind Dumnezeu.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
să sfinţeşti aceste daruri
prin glorioasa Schimbare la faţă a Fiului tău unul-născut,
iar pe noi să ne cureţi de prihana păcatului cu strălucirea măririi sale.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie

Când se va arăta Cristos,
vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este.         Cf. 1In 3,2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

H
rana cerească pe care am primit-o
să ne transforme, Doamne,
în chipul aceluia a cărui slavă
ai voit să ne-o dezvălui în glorioasa lui Schimbare la faţă.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 Aniversarul morţii papei Paul al VI -ea (1978).
Începe novena la solemnitatea Adormirea Maicii Domnului.
Despre Isus, trei ucenici au putut mărturisi: “În el strălucea slava lui Dumnezeu”. Miraculosul în schimbarea la faţă este că un om cu un trup ca al nostru răspândeşte o lumină divină. Această luare în stăpânire a lui Isus de către slava luminoasă a lui Dumnezeu Tatăl se va realiza la înviere, a cărei prevestire este schimbarea la faţă. Totuşi, evenimentul nu este un punct “terminus”, ci o etapă pe calea ce duce la angajarea absolută: aceea a crucii. Papa Calist al III-lea a ridicat Schimbarea la Faţă la rangul de mare sărbătoare în amintirea victoriei repurtate de armatele creştinilor împotriva turcilor la Belgrad, în anul 1456, fixând o la 6 august, data când vestea victoriei a ajuns la Roma
.

 

Când această sărbătoare cade în timpul săptămânii, înainte de Evanghelie se foloseşte una din următoarele lecturi; când cade în zi de duminică, sunt obligatorii toate trei lecturile.

LECTURA I
Îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada.
Citire din cartea profetului Daniel 7,9-10.13-14

9 Eu, Daniel,
am privit până când
au fost stabilite nişte tronuri
şi un Bătrân s-a aşezat.
Hainele lui erau ca zăpada
şi părul capului său, ca lâna curată.
Tronul lui era flăcări de foc
şi roţile lui, foc arzător.
10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea lui.
Mii de mii îi slujeau
şi zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea lui.
S-a aşezat la judecată şi cărţile au fost deschise.
13 Priveam în timpul viziunilor mele de noapte
şi, iată, cineva ca un Fiu al Omului
venea pe norii cerului!
S-a apropiat de Bătrân
şi a fost adus înaintea lui.
14 Lui i s-au dat stăpânirea, gloria şi domnia
şi toate popoarele, neamurile şi limbile îl slujesc.
Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, ce nu va trece,
şi domnia lui nu va fi distrusă.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.5-6.9 (R.: 1a şi 9a)

R
.: Domnul cel preaînalt
stăpâneşte peste tot pământul.

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia domniei sale. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd mărirea. R.

9 Căci tu, Doamne,
eşti Cel Preaînalt peste tot pământul
şi tu eşti cu mult mai presus decât toţi zeii! R.

LECTURA A II-A
Noi înşine am auzit acest glas venit din cer.
Citire din Scrisoarea a doua
a sfântului apostol Petru 1,16-19

16 Preaiubiţilor,
noi nu v-am făcut cunoscută
puterea Domnului nostru Isus Cristos
şi venirea lui pe baza unor basme bine ticluite,
ci pentru că am fost martori oculari ai măreţiei lui.
17 El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi mărire
atunci când din partea gloriei măreţe a venit acest cuvânt:
„Acesta este Fiul meu cel iubit,
în care mi-am găsit plăcerea”.
18 Noi înşine am auzit acest glas venit din cer
când eram cu el pe muntele cel sfânt.
19 Şi avem şi mai sigur cuvântul profetic
la care faceţi bine că luaţi aminte
ca la o candelă ce străluceşte în loc întunecos
până când se va lumina de ziuă
şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
Cuvântul Domnului

ANUL A
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 17,5c
(Aleluia) „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea;
de el să ascultaţi!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Faţa lui a strălucit ca soarele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 17,1b-9

1b În acel timp,
Isus i-a luat pe Petru,
pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui,
i-a dus deoparte pe un munte înalt
2 şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor:
faţa lui a strălicit ca soarele
şi hainele lui au devenit albe ca lumina.
3 Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie,
care vorbeau cu Isus!
4 Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus:
„Doamne, e bine că suntem aici!
Dacă vrei, voi face aici trei colibe:
una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”.
5 Pe când mai vorbea încă,
iată că i-a învăluit un nor luminos
şi iată că un glas din nor spunea:
„Acesta este Fiul meu cel iubit,
în care este mulţumirea mea;
ascultaţi de el!”
6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ
şi s-au înspăimântat foarte mult.
7 Dar, venind Isus şi atingându-i, le-a zis:
„Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!”
8 Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni,
decât pe Isus singur.
9 Pe când coborau de pe munte,
Isus le-a poruncit:
„Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut,
până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi!”
Cuvântul Domnului


ANUL B

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 17,5c
(Aleluia) „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea;
de el să ascultaţi!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Acesta este Fiul meu cel iubit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 9,2b-10

2b În acel timp,
Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan,
i-a dus deoparte, pe un munte înalt, numai pe ei,
şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor.
3 Hainele lui au devenit strălucitoare,
atât de albe cum niciun albitor de pe pământ
nu le putea albi.
4 Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise
şi vorbeau cu Isus.
5 Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus:
„Învăţătorule, e bine că suntem aici;
să facem trei colibe:
una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!”
6 De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica.
7 Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră
şi din nor a fost un glas:
„Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”
8 Dintr-o dată, privind în jurul lor,
n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte,
Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui
cele ce au văzut,
decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi.
10 Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei,
întrebându-se ce înseamnă „a învia din morţi”.
Cuvântul Domnului

ANUL C
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 17,5c
(Aleluia) „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea;
de el să ascultaţi!” (Aleluia)

EVANGHELIA
În timp ce se ruga,
înfăţişarea feţei lui s-a schimbat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 9,28b-36

28b În acel timp,
Isus i-a luat cu sine pe Petru,
pe Ioan şi pe Iacob
şi s-a urcat pe munte, ca să se roage.
29 Şi, în timp ce se ruga,
înfăţişarea feţei lui s-a schimbat,
iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare.
30 Şi, iată, doi bărbaţi vorbeau cu el:
aceştia erau Moise şi Ilie,
31 care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui,
ce avea să se împlinească în Ierusalim.
32 Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn;
când s-au trezit au văzut gloria lui
şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el.
33 Când aceştia s-au îndepărtat de el,
Petru i-a spus lui Isus:
„Învăţătorule, e bine că suntem aici;
să facem trei colibe, una pentru tine,
una pentru Moise şi una pentru Ilie!”,
neştiind, de fapt, ce zice.
34 Pe când spunea acestea,
a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră,
iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor.
35 Atunci a fost o voce din nor, spunând:
„Acesta este Fiul meu cel ales;
ascultaţi de el!”
36 Îndată ce a încetat vocea,
Isus se afla singur.
Iar ei au tăcut
şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Num 20,1-13; Ps 94; Mt 16,13-23

Luând în considerare începutul evangheliei de astăzi, care ne prezintă realitatea esenţială pentru viaţa noastră creştină, să medităm asupra celor două dimensiuni ale credinţei. Prima este aceasta: credinţa este darul lui Dumnezeu; iar a doua: credinţa ne uneşte cu fraţii pentru a forma împreună Biserica fondată pe Petru.

Credinţa este o virtute teologală care ne face să cunoaştem pe Dumnezeu prin darul său.

În timpul lui Isus, poporul îl privea, îl urma pentru a-l cunoaşte, dar nu-l cunoştea. „Cine spune lumea că este Fiul Omului?”, întreabă Isus. Ei au răspuns: „Unii zic că este Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii IeremiaY„. Doar Petru l-a recunoscut: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu”, şi Isus subliniază că Tatăl este cel care i l-a făcut cunoscut.

În altă parte, Isus îl binecuvântează pe Tatăl care revelează „aceste lucruri” nu celor înţelepţi şi pricepuţi, ci celor mici. Credinţa nu este o problemă de inteligenţă sau de cultură, ci un raport cu Dumnezeu: înseamnă a asculta cuvântul în inimă şi a adera la el. Este un dar extraordinar pe care nu-l putem înţelege pe deplin în valoarea sa, deoarece este lucrare divină în noi.

Să-i mulţumim Tatălui, cum a făcut Petru în prima sa scrisoare: „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus CristosY de puterea lui Dumnezeu sunteţi apăraţi prin intermediul credinţei, pentru mântuirea voastră”. Să-l iubim pe Cristos, să credem în el, „de aceea B continuă Petru B tresăltaţi de bucurie nespusă şi glorioasă”.

Al doilea aspect al credinţei este cel comunitar. Relaţia personală, adeziunea personală la Cristos, credinţa ne pune într-un raport cu Biserica şi nu este posibil fără acest raport, graţie căruia intrăm în construcţia întemeiată de Isus. „Apropiaţi-vă de el, piatra vieY Ba zidiţi-vă voi înşivă ca pietre vii ale casei spiritualeY ca să aduceţi jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos”. Suntem „neam ales, preoţie regală”, pentru că Dumnezeu ne-a chemat în mod gratuit la credinţă, pentru a forma templul său, Biserica.

Să ne alimentăm credinţa cu gândurile pe care Dumnezeu le-a inspirat autorului acestei scrisori; să venim la Cristos, să aderăm la el pentru a trăi iubirea lui Dumnezeu.