en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Felix I, pp.

 Liturghierul Roman

 

30 decembrie
ZIUA A VI-A DIN OCTAVA CRĂCIUNULUI

Ant. la intrare 
Când liniştea învăluia totul şi noaptea era la jumătatea căii sale,
Cuvântul tău atotputernic, Doamne,
a venit din ceruri, de pe tronul regesc.         Înţ 18,14-15
 
RUGĂCIUNEA ZILEI
Atotputernice Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul,
ca noua naştere, în trup omenesc,
a Fiului tău unul-născut
să ne elibereze de jugul cel vechi al robiei păcatului.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
    
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
primeşte cu bunăvoinţă darurile poporului tău,
pentru ca, prin tainele tale cereşti,
să primim ceea ce mărturisim cu pietatea credinţei.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har.         In 1,16
 
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Când primim sfânta Împărtăşanie,
tu ne vii în întâmpinare, Dumnezeule;
fă ca puterea ei să lucreze în inimile noastre,
pentru ca ceea ce am primit
să ne pregătească pentru a primi din nou darul tău.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Profetesa Ana, ca şi Simeon, era o “săracă a lui Iahve” care trăia speranţa mesianică. Văzându-l pe pruncul Isus, nu numai că-l recunoaşte ca eliberatorul aşteptat, ci reuşeşte să transmită credinţa sa şi altora. În afară de aceasta, Evanghelia semnalează că pruncul s-a întors cu Iosif şi Maria în satul nesemnificativ, Nazaret, în dispreţuita Galilee.

Când în octava Crăciunului nu cade nicio duminică, în această zi se celebrează sărbătoarea Sfintei Familii.

LECTURA I
Cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu
rămâne în veci.
Citire din Scrisoarea întâi
a sfântului apostol Ioan 2,12-17

12 Vă scriu vouă, copiilor,
pentru că păcatele voastre au fost iertate
datorită numelui său.
13 Vă scriu vouă, părinţilor,
pentru că l-aţi cunoscut pe cel care este de la început.
Vă scriu vouă, tinerilor,
pentru că l-aţi învins pe Cel Rău.
14 V-am scris vouă, copiilor,
pentru că l-aţi cunoscut pe Tatăl.
V-am scris vouă, părinţilor,
pentru că l-aţi cunoscut pe cel care este de la început.
V-am scris vouă, tinerilor,
pentru că sunteţi puternici
şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi
şi l-aţi învins pe Cel Rău.
15 Să nu iubiţi lumea şi nici cele ce sunt în lume.
Dacă cineva iubeşte lumea,
iubirea Tatălui nu este în el.
16 Pentru că tot ce este în lume
– pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii –
nu este de la Tatăl, ci de la lume.
17 Dar lumea şi pofta ei trec,
însă cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu
rămâne în veci.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),7-8a.8b-9.10 (R.: 11a)

R
.: Să se bucure cerurile
şi să se veselească pământul!

7 Daţi Domnului, voi, familiile popoarelor,
daţi Domnului mărire şi putere!
8a Daţi Domnului gloria numelui său! R.

8b Aduceţi ofrande de laudă şi intraţi în lăcaşurile lui!
9 Prosternaţi-vă înaintea Domnului
îmbrăcaţi în podoabe sfinte;
dansaţi înaintea lui, toţi locuitorii pământului! R.

10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El a stabilit pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine;
el va judeca popoarele cu dreptate. R.

ALELUIA
(Aleluia) Ne-a strălucit o zi sfântă.
Veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul!
Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vorbea despre copil
tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 2,36-40

36 În acel timp,
era acolo şi Ana, profetesa,
fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer.
Aceasta era mult înaintată în vârstă.
După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei,
37 era acum văduvă
şi ajunsese la optzeci şi patru de ani.
Ea nu părăsea templul,
slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni.
38 Fiind prezentă şi ea,
îl mărturisea pe Dumnezeu
şi vorbea despre copil
tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.
39 Când au împlinit toate după Legea Domnului,
s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune,
şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

 

1In 2,12-17; Ps 95; Lc 2,36-40

Figura Anei, profetesa care îl întâlneşte pe Domnul, îmi sugerează un paralelism cu anul care e pe sfârşite.

Ana e foarte în vârstă, e aproape la sfârşitul zilelor, (are 84 de ani, adică 12 X 7, un număr biblic, un număr perfect). După şapte ani de căsătorie, a rămas la templu „slujind lui Dumnezeu zi şi noapte în post şi rugăciune”. Pentru aceasta, primeşte harul de a fi prezentă atunci când Maria şi Iosif îl aduc pe prunc şi îl întâlneşte pe Mântuitorul, îi aduce laude lui Dumnezeu, cum o făcuse şi Maria, şi vorbeşte despre prunc tuturor celor care aşteptau eliberarea lui Israel.

Îmi permit o confruntare cu anul care e pe sfârşite, o confruntare care ia în seamă ceea ce mi se pare una dintre semnificaţiile importante de la Crăciun şi până acum. Şi anul nostru este îmbătrânit, şi el a ajuns la sfârşitul zilelor sale. Crăciunul este la începutul celei de-a cincizeci şi doua săptămâni a anului, adică ultima: anul se sfârşeşte întâlnindu-l pe Domnul. Şi această întâlnire e cu atât mai frumoasă cu cât ea a fost mai bine pregătită. În ciuda tuturor infidelităţilor noastre, a neglijenţelor noastre, noi gândim că Domnul, în infinita sa bunătate, se prezintă la noi cu mila sa şi se face recunoscut nouă, tuturor, ca adevăratul Mântuitor, pentru ca inima noastră să fie plină de bucurie şi acest sfârşit de an să fie pentru noi o împlinire.

Sfântul Ioan ne ajută să luăm în considerare toate aspectele acestei întâlniri cu Mântuitorul. Primul este iertarea păcatelor: „Copiilor, păcatele vă sunt iertate pentru numele lui Isus”. Să-i prezentăm, deci, Domnului toate păcatele noastre cu mare încredere, bine ştiind că el a venit pentru a ridica păcatele lumii. Păcatele noastre devin o ocazie pentru a-l întâlni pe Mântuitorul cu mai mult realism, într-un mod mai concret, pentru a-l recunoaşte cu adevărat ca fiind acela care ne eliberează, care de-a lungul întregului an ne-a eliberat de păcat.

Dar Mântuitorul nostru nu se limitează la această acţiune, care în ansamblul ei e percepută ca fiind negativă. El este Mântuitorul pentru că B în mod pozitiv B ne pune în relaţie cu Tatăl, pentru că restabileşte comuniunea. Sfântul Ioan se adresează celor mai în vârstă spunându-le: „Vă scriu vouă, părinţilor, pentru că voi l-aţi cunoscut pe cel care este de la început”. Toţi avem în noi dorinţa de a găsi acea realitate de bază, de a merge la originea lucrurilor, la rădăcina lor profundă, pentru a fi siguri că am aflat viaţa. Şi descoperirea pe care sfântul Ioan ne ajută să o facem e aceea pe care o găsim în exprimarea sa faţă de altă categorie de creştini: „Voi l-aţi cunoscut pe Tatăl”.

Isus a venit în mijlocul nostru pentru a ne revela că cel care este de la început este Tatăl. Nu e un Dumnezeu indiferent, un Dumnezeu dominator: e originea vieţii, izvorul iubirii. Acela care există de la început este Tatăl lui Isus. Şi Tatăl lui Isus a voit să fie şi Tatăl nostru, şi pentru aceasta ni l-a trimis nouă pe Fiul său. Contemplându-l pe Isus în presepiu, noi facem experienţa paternităţii lui Dumnezeu: Dumnezeu, care este Tatăl acestui prunc, este şi Tatăl nostru, pentru că acest prunc este fratele nostru. Aceasta este mântuirea: să-l cunoşti pe Tatăl, să fii în relaţie cu Tatăl, să ştii că Dumnezeu are pentru noi gânduri de bunătate şi de iubire, că el ne vrea într-o relaţie de fii iubiţi, preaiubiţi cu el.

Dacă noi primim această mântuire, care constă în a-l cunoaşte pe Tatăl care este de la început, nu trebuie să ne mai temem de nimic. Sfântul Ioan ne spune: „Voi sunteţi tari, cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi; voi l-aţi biruit pe cel rău”. Nu numai că suntem eliberaţi de păcatele trecute, ci primim puterea de a depăşi toate obstacolele. Cuvântul lui Dumnezeu, care atestă în noi că Dumnezeu este Tatăl nostru, este o forţă care rămâne în noi, care ne transformă, care ne permite să învingem mereu răul. Ne ajută să trecem de la o săracă înţelegere a iubirii, iubirea lumii, la adevărata iubire, care este iubirea Tatălui. Şi „lumea trece împreună cu poftele ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu va trăi în veci”. Adică, acela care rămâne în iubirea lui Dumnezeu e aşezat pe un fundament solid şi îl învinge pe cel rău.

La acest sfârşit de an suntem, deci, plini de recunoştinţă pentru acela care ne mântuieşte cu adevărat şi să-l primim cu toată credinţa de care suntem capabili, cu toată credinţa pe care el însuşi ne-o dă.