en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

CATEDRA SF. AP. PETRU; Sf. Margareta din Cortona, călug.

 Liturghierul Roman

 

22 februarie
CATEDRA SF. AP. PETRU

Ant. la intrare
Domnul i-a spus lui Simon Petru:
„Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta;
iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi”.                    Lc 22,32     


Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Dumnezeule atotputernic,
ca nici o tulburare din lumea aceasta
să nu ne poată zdruncina, de vreme ce tu ne-ai întemeiat
pe stânca mărturisirii de credinţă a sfântului apostol Petru.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
să primeşti cu bunătate rugăciunile şi jertfele
pe care ţi le aduce Biserica ta, pentru ca ea,
păstrând neatinsă credinţa prin învăţătura sfântului Petru,
sub păstorirea lui, să ajungă să ia în stăpânire moştenirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Petru i-a zis lui Isus:
„Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu”.
Isus i-a răspuns:
„Tu eşti Petru şi pe această piatră, voi zidi Biserica mea”.    Cf. Mt 16,16.18
 
DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
D
umnezeule, în sărbătoarea sfântului apostol Petru,
tu ne-ai întărit prin împărtăşirea
cu trupul şi sângele lui Cristos;
dă-ne, te rugăm, harul, ca acest schimb minunat,
prin care se înfăptuieşte răscumpărarea noastră,
să fie pentru noi sacramentul unităţii şi al păcii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Pasajul evanghelic se sprijină pe trei simboluri: piatra, cheile şi a lega dezlega. Slujirea lui Petru are fundaţia de piatră pentru întreaga construcţie a aleşilor lui Dumnezeu. Cheile sunt simbolul puterii în acţiune atât la nivel administrativ cât şi la nivel juridic sau de învăţare. Petru, de acum înainte, va trebui să fie canal prin care cuvântul lui Cristos şi acţiunea sa mântuitoare să continue să se răspândească în comunitatea creştină. A lega şi a dezlega devine concretizarea puterii cheilor.

 

LECTURA I
Petru, martor al suferinţelor lui Cristos.
Citire din Scrisoarea întâi
a sfântului apostol Petru 5,1-4

1 Preaiubiţilor,
pe prezbiterii care sunt între voi,
eu, care sunt prezbiter ca şi ei
şi martor al suferinţelor lui Cristos
şi părtaş al gloriei care se va arăta, îi îndemn:
2 Păstoriţi turma lui Dumnezeu care v-a fost încredinţată,
supraveghind-o nu cu silă, ci de bunăvoie,
aşa cum vrea Dumnezeu,
nu pentru un câştig necinstit, ci cu bunăvoinţă;
3 nu ca şi cum aţi fi stăpâni
peste cei care v-au fost încredinţaţi,
ci făcându-vă modele pentru turmă.
4 Iar când va apărea păstorul suprem,
veţi primi cununa gloriei, care nu se veştejeşte.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)

R
.: Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic.

1 Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău,
căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 16,18b
(Aleluia) Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi porţile iadului nu o vor birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru;
ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 16,13-19

13 În acel timp,
venind în părţile Cezareii lui Filip,
Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând:
„Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”
14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul»,
alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”.
15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?”
16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis:
„Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”
17 Isus, luând cuvântul, a spus:
„Fericit eşti Simon, fiul lui Iona,
căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta,
ci Tatăl meu care este în ceruri.
18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru
şi pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi porţile iadului nu o vor birui.
19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor:
dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri,
iar dacă vei dezlega ceva pe pământ,
va fi dezlegat în ceruri”.
Cuvântul Domnului

Aceste lecturi pot fi folosite şi la Liturghia votivă în cinstea sfântului Petru.

 

 Meditatia zilei

1Pt 5,1-4; Ps 22; Mt 16,13-19

 

Liturgia de astăzi este pătrunsă de gândul paternităţii lui Dumnezeu. Isus însuşi afirmă că Petru a vorbit din inspiraţia Tatălui, recunoscând în el pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri”. Orice lucru bun vine de la Tatăl şi însăşi viaţa supranaturală vine de la Tatăl, viaţă al cărei început şi fundament este credinţa în Isus.

Chiar şi Isus este supus Tatălui. Nu-l alege din proprie iniţiativă pe cel care este întâiul între apostoli, ci aşteaptă ca Tatăl să-şi manifeste alegerea sa, şi numai după aceea, când recunoaşterea lui Petru indică alegerea Tatălui, îi spune lui Simon, lui Petru: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”. Există, deci, o recunoaştere reciprocă, bazată pe iniţiativa Tatălui. Simon îl recunoaşte în Isus pe Fiul lui Dumnezeu, Isus recunoaşte în Simon piatra fundamentală a Bisericii sale.

De asemenea, în admirabila sa scrisoare, Petru îşi arată docilitatea faţă de inspiraţia Tatălui şi recunoştinţa faţă de el.

În primele versete vorbeşte despre preştiinţa Tatălui: totul se împlineşte din iniţiativa lui Dumnezeu, care îi alege pe preferaţii săi „prin sfinţirea Duhului ca să asculte de Isus Cristos”. La lucru este însuşi Dumnezeu Treime.

Şi imediat după aceea trece la aclamaţia: „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos”, pentru binefacerile pe care deja le-a dat şi pentru acelea pe care ni le-a pregătit: „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. În marea sa îndurare, el ne-a dat renaşterea prin învierea din morţi a lui Isus Cristos”. Dumnezeu s-a manifestat din nou ca Tată faţă de noi; el ne-a dat viaţa, acum ne-a dat renaşterea, „prin învierea lui Isus Cristos din morţi”. Tatăl s-a revelat din nou dându-ne o viaţă dincolo de moarte, deci, o viaţă veşnică.

Această generozitate pe care Tatăl ne-a arătat-o în trecut este evident promisiunea unei mari generozităţi pentru viitor. În sensul acesta, Petru continuă: „În marea sa îndurare, el ne-a dat renaşterea prin învierea din morţi a lui Isus Cristos, în vederea unei speranţe vii”. Noi posedăm deja viaţa veşnică, dar în germen, un germen plin de speranţă, care tinde spre împlinirea deplină. Petru nu are cuvinte suficient de frumoase pentru a descrie ceea ce Dumnezeu ne va da: „O moştenire nepieritoare, neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruriY„.

E o perspectivă extrem de pozitivă. Petru vede marea bunătate a lui Dumnezeu în trecut, vede marea bunătate a lui Dumnezeu pentru viitor.

Şi între aceste două spaţii imense de bucurie există un mic moment de încercare: „De aceea, fiţi plini de bucurie, chiar dacă acum mai trebuie să suferiţi câtva timp felurite încercări”.

Petru vede toate dificultăţile şi încercările vieţii ca pe ceva aproape neglijabil, un scurt moment de suferinţă între două manifestări inexprimabile ale bunătăţii şi generozităţii divine.

Şi chiar aceste încercări sunt înţelese într-o manieră foarte pozitivă, ele sunt considerate necesare pentru purificarea credinţei noastre, după cum este necesar ca aurul să fie încercat în foc.

În ce ne priveşte, trebuie să spunem că este foarte mângâietoare această viziune de viaţă creştină, viaţă pe care o trăim zi de zi şi pe care sfântul Petru ne-o prezintă cu atâta entuziasm.

Să-i cerem lui să ne ajute să fim supuşi Tatălui şi plini de încredere faţă de iubirea sa.