en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Cezar, medic

 Liturghierul Roman

                                                   Joi din Săptămâna a II-a din Postul Mare


Ant. la intrare 
Priveşte-mă cu luare-aminte, Dumnezeule,
şi cunoaşte-mi gândurile;
vezi dacă nu merg pe o cale greşită şi condu-mă pe calea veşniciei.            Cf. Ps 138,23-24


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tu iubeşti nevinovăţia şi o redai păcătoşilor care se căiesc,
îndreaptă spre tine inimile slujitorilor tăi şi reînnoieşte-le râvna în Duhul Sfânt,
ca să fie statornici în credinţă şi bogaţi în fapte bune.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
sfinţeşte prin această jertfă
faptele noastre de pocăinţă,
pentru ca înfrânarea trupească din acest timp de post
să lucreze în noi spre reînnoire sufletească.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Fericiţi sunt cei neprihăniţi pe cale,
care umblă în legea Domnului!                 Ps 118,1

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Taina pe care am primit-o, Doamne,
să lucreze necontenit în noi,
iar roadele ei să sporească prin conlucrarea noastră.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Bogatul din parabolă nu-l “vedea” pe săracul Lazăr. Orbire teribilă. Evident, parabola este şi astăzi de mare actualitate. Ar fi o tragedie dacă nici noi nu am vedea atâtea milioane de Lazări care ne sunt prezentaţi de televiziune, de paginile ziarelor sau, pur şi simplu, vin la uşa casei.

 

LECTURA I
Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea în om;
binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul!
Citire din cartea profetului Ieremia 17,5-10

5
Aşa vorbeşte Domnul:
„Blestemat este bărbatul care-şi pune
încrederea în om şi-şi pune tăria într-un muritor
şi inima lui se îndepărtează de Domnul.
6 El este ca un ienupăr în Arabah, nu vede când vine binele.
Stă într-un loc uscat din pustiu,
în pământ sărac şi de nelocuit.
7 Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul
şi Domnul este cauza încrederii sale.
8 El este ca pomul plantat lângă apă,
care-şi întinde rădăcinile pe mal;
nu se teme când vine arşiţa,
frunzele lui sunt verzi,
în anul secetos nu se îngrijorează
şi nu încetează să facă fructe.
9 Mai înşelătoare decât toate este inima şi de nevindecat:
cine poate s-o cunoască?
10 Eu, Domnul, cercetez inima şi observ rărunchii,
ca să dau fiecăruia după căile sale,
după rodul faptelor sale”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39(40),5a)

R
.: Fericit este bărbatul
care şi-a pus încrederea în Domnul.

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi are succes în tot ceea ce face. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 8,15
Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu
într-o inimă bună
şi aduc rod întru răbdare.

EVANGHELIA
Ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele!
Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 16,19-31

19
În acel timp,
Isus le-a spus fariseilor:
„Era un om bogat
care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine
şi se bucura în fiecare zi cu mare fast;
20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui numere era Lazăr,
plin de bube:
21 el ar fi dorit să se sature
cu ceea ce cădea de pe masa bogatului.
Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele.
22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham.
A murit şi bogatul şi a fost îngropat.
23 Pe când se chinuia în iad,
şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham
şi pe Lazăr în sânul lui
24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine
şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă
şi să-mi răcorească limba,
căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!»
25 Însă Abraham i-a spus:
«Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune
în timpul vieţii tale,
după cum Lazăr, cele rele!
Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi.
26 Şi, pe lângă toate acestea,
între noi şi voi este o mare prăpastie,
încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi
să nu poată şi nici de acolo la noi».
27 El a zis: «Atunci te rog, părinte,
să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28 căci am cinci fraţi,
ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei
în acest loc de chin!»
29 Dar Abraham i-a spus:
«Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!»
30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham,
dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti».
31 I-a răspuns:
«Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi,
chiar dacă ar învia cineva din morţi,
nu se vor convinge»”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Ier 17,5-10; Ps 1; Lc 16,19-31

Cât realism în această evanghelie plină de contraste: pe de o parte, viaţa bogatului care trăieşte în plăceri şi, alături de el, existenţa mizeră a săracului! Nici un raport între cei doi. Şi această lipsă de raport va fi sancţionată mai târziu de Dumnezeu: nu a fost nici un raport în viaţa pământească şi nici dincolo nu va fi posibil vreun raport. Între unul şi altul s-a interpus un mare abis, şi nimeni nu-l poate trece.

Evanghelia de astăzi nu pare, la prima vedere, în relaţie cu prima lectură, dar liturgia Postului Mare pune în legătură cele două lecturi la nivelul intenţiilor. Într-adevăr, astăzi putem să ne servim de textul evanghelic pentru a comenta îndemnul lui Ieremia la încredere în Dumnezeu. „Blestemat să fie omul care-şi pune încrederea în om”, adică omul care îşi pune încrederea în mijloacele umane, în bunurile materiale. Acest „om bogat” e un exemplu pentru persoanele care-şi pun încrederea lor în om, care îşi organizează viaţa lor independent de Dumnezeu, înconjurându-se de toate posibilităţile pentru a fi fericiţi aici, pe pământ, bazându-se pe bogăţiile lor, punându-se la adăpost de orice posibilă suferinţă. Astfel de persoane nu au nici o idee despre ce înseamnă încrederea în Dumnezeu.

Asta înseamnă că una dintre condiţiile pentru a avea încredere în Dumnezeu este aceea de a fi solidar cu cei care se află în nevoie. Cu uşurinţă, citind din Cartea lui Isaia, putem considera că ne-am putea înşela gândindu-ne că am putea să avem tot ceea ce ne este de trebuinţă pentru a trăi liniştiţi şi, în plus, că am putea avea sentimentul de siguranţă bazându-ne pe puterea lui Dumnezeu. Dar adevărata încredere în Dumnezeu trebuie întotdeauna să fie însoţită de sărăcie şi solidaritatea cu cei săraci, altfel, este numai o iluzie încrederea în Dumnezeu.

În realitate, fără să se ştie, se mizează mult pe mijloacele umane: pe bogăţiile posedate, pe propria capacitate, pe sănătate. Adevărata încredere în Dumnezeu presupune însă renunţarea la aceste bogăţii. Evident, dacă suntem sănătoşi, nu trebuie să ne îmbolnăvim numai pentru a avea ocazia de a face acte de încredere în Dumnezeu! Dar trebuie să ştim să renunţăm la bucuria pe care o aduce cu sine sănătatea, în sensul că trebuie să ne punem în serviciul atâtor persoane care nu se bucură de acest dar. În acest caz, noi suntem în nevoie cu ei, împreună cu ei strigăm la Dumnezeu şi avem încredere în el.

Trebuie să fim profund solidari cu toţi cei care strigă la Dumnezeu în mizeria lor: sărăcia materială, sărăcia spirituală, lipsa sănătăţii, dificultăţile de orice fel În toate acestea, încrederea în Dumnezeu trebuie să fie reală, şi nu imaginară. În acest timp de post, să ne punem cu inima alături de cei săraci şi de cei păcătoşi. Evident, nu pentru a împărtăşi condiţia lor, nu pentru a deveni complici la păcat, ci pentru a simţi nevoia harului lui Dumnezeu, pentru a merge spre el, încrezători că vom fi eliberaţi de greşelile noastre.