en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Alexandru, ep.

 Liturghierul Roman

 

 Vineri din Săptămâna a II-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Doamne, în tine mă încred,
să nu fiu dat nicicând de ruşine;
scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins,
căci tu eşti ocrotitorul meu!                                 Cf. Ps 30,2.5 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic,
purifică, te rugăm, sufletele noastre
în aceste zile de pocăinţă, ca să ajungem cu inimi curate,
la sărbătoarea Paştelui ce se apropie.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Dumnezeule,
ca îndurarea ta să-i întâmpine pe slujitorii tăi,
spre a celebra cum se cuvine aceste taine şi să-i călăuzească la o viată sfântă.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Dumnezeu ne-a iubit
şi l-a trimis pe Fiul său,
ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.      1In 4,10       

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Chezăşia moştenirii veşnice,
pe care ne-ai dat-o prin aceste taine,
să sporească în noi, Doamne, dorul după bunurile viitoare,
astfel încât să ajungem a le dobândi în împărăţia ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Noi suntem “arendaşii” în care Dumnezeu se încrede pentru a administra creaţia sa. Însă ne comportăm ca proprietarii care îşi arogă toate drepturile. Concentrăm în mâinile câtorva oameni ceea ce aparţine tuturor. Nu-l “ucidem pe fiul”, ci permitem să se prăbuşească în mizerie şi în foame milioane de “fii ai lui Dumnezeu”. Mai avem timp să schimbăm şi să trecem la acţiune. Postul Mare ne oferă această ocazie.

 

LECTURA I
Iată, vine visătorul!
Haideţi să-l ucidem!
Citire din cartea Genezei 37,3-4.12-13a.17b-28

3
În zilele acelea,
Israel îl iubea pe Iosif
mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi
pentru că era fiul bătrâneţilor sale
şi-i făcuse o tunică cu mâneci lungi.
4 Fraţii lui au văzut că tatăl lor
îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii şi îl urau.
Nu puteau să-i vorbească în pace.
12 Fraţii lui au mers la Sihem ca să pască turma tatălui lor.
13a Israel i-a zis lui Iosif:
„Oare fraţii tăi nu pasc oile la Sihem?
Vino, te voi trimite la ei!”
17b Iosif a mers după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.
18 Ei l-au văzut de departe şi,
înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.
19 Ei au zis unul către altul:
„Iată, vine visătorul acesta!
20 Acum, haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână
şi să zicem că l-a mâncat un animal rău!
Să vedem ce va fi cu visele lui!”
21 Ruben a auzit şi a voit să-l scape din mâna lor.
El a spus: „Să nu-l lovim, luându-i viaţa!”
22 Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge!
Aruncaţi-l în fântâna aceasta care este în pustiu,
dar nu întindeţi mâna asupra lui!”
Aceasta o zicea ca să-l scoată din mâna lor
şi să-l trimită înapoi la tatăl lui.
23 Când Iosif a sosit la fraţii săi,
ei l-au dezbrăcat pe Iosif de tunica sa,
de tunica aceea cu mâneci lungi, care era pe el,
24 l-au luat şi l-au aruncat în fântână;
fântâna era goală, nu avea apă.
25 După aceea s-au aşezat să mănânce pâine.
Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismaeliţi
venind dinspre Galaad;
cămilele lor cărau răşină, balsam şi mir;
ei mergeau coborând spre Egipt.
26 Atunci Iuda a zis către fraţii săi:
„Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru
şi vom acoperi sângele lui?
27 Haideţi mai degrabă să-l vindem ismaeliţilor
şi să nu fie mâna noastră asupra lui,
pentru că este fratele nostru şi carne din carnea noastră!”
Şi fraţii lui l-au ascultat.
28 Au trecut nişte negustori madianiţi.
Fraţii l-au tras pe Iosif şi l-au scos din fântână
şi l-au vândut pe Iosif ismaeliţilor
cu douăzeci de arginţi.
Iar ei l-au dus pe Iosif în Egipt.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),16-17.18-19.20-21 (R.: 5a)

R
.: Aduceţi-vă aminte
de faptele minunate ale Domnului!

16 Domnul a trimis foamete asupra ţării
şi i-a lăsat fără hrană.
17 A trimis înaintea lor un bărbat, pe Iosif,
care a fost vândut ca sclav. R.

18 I-au strâns picioarele în obezi,
i-au pus la gât lanţuri,
19 până când cuvâtnul lui s-a împlinit,
până când cuvântul Domnului i-a dat dreptate. R.

20 Atunci, regele a trimis să-l lase liber
şi stăpânitorul popoarelor l-a eliberat;
21 l-a pus stăpân peste casa lui
şi stăpânitor peste toată averea lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său, unul născut,
ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică.

EVANGHELIA
Acesta este moştenitorul.
Haideţi să-l ucidem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 21,33-43.45-46

33
În acel timp,
Isus le-a zis arhiereilor şi mai marilor-poporului:
„Ascultaţi o altă parabolă!
Era odată un stăpân care a plantat o vie,
a înconjurat-o cu un gard,
a săpat un teasc şi a construit un turn.
Apoi a dat-o în arendă unor viticultori
şi a plecat în călătorie.
34 Când s-a apropiat timpul culesului,
i-a trimis pe servitorii săi la viticultori
ca să primească roadele sale.
35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi,
pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis,
pe altul l-au bătut cu pietre.
36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii,
dar le-au făcut la fel.
37 În cele din urmă
l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi:
«De fiul meu le va fi ruşine».
38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu,
au zis între ei: «Acesta este moştenitorul.
Haideţi să-l ucidem ca să avem moştenirea lui!»
39 Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis.
40 Aşadar, când va veni stăpânul viei,
ce le va face acelor viticultori?”
41 I-au zis:
„Pe acei răi îi va ucide fără milă,
iar via o va da în arendă altor viticultori,
care îi vor da roadele la timpul cuvenit”.
42 Isus le-a zis:
„N-aţi citit niciodată în Scripturi:
«Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii,
aceasta a devenit piatră unghiulară;
Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri»?
43 De aceea vă spun:
Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi
şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”.
45 Arhiereii şi fariseii, auzind parabolele lui,
şi-au dat seama că vorbeşte despre ei
46 şi căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi,
pentru că ele îl considerau profet.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Gen 37,3-4.12-13.17-28; Ps 104; Mt 21,33-43.45

În amândouă lecturile de astăzi auzim acelaşi strigăt: „Răstigneşte-l!” Fraţii lui Iosif, când l-au văzut sosind, au spus: „Iată, vine visătorul. Haideţi să-l ucidem!” Viticultorii îl văd venind pe fiul stăpânului şi spun între ei: „Acesta este moştenitorul; haideţi să-l ucidem!”

Această parabolă teribilă ne face să ne gândim la suferinţa inimii lui Isus, care realmente a fost ucisă, ucisă din invidie, ne spune relatarea pătimirii. Invidia este şi motivul ostilităţii împotriva lui Iosif şi împotriva fiului din parabolă.

Visele lui Iosif erau o profeţie asupra viitorului, un viitor care ar fi adus binele nu numai lui, ci şi poporului său. Dar fraţii săi nu înţeleg şi vor face totul pentru a împiedica aceste vise, care, într-un oarecare sens, erau semne divine, să se realizeze. La fel acţionează capii sinagogii în confruntarea cu Isus, invidioşi din cauza influenţei asupra poporului, temători că îşi vor pierde puterea.

Invidia faţă de altul este unul dintre lucrurile care rănesc cel mai mult inima, mai ales atunci când nu există un motiv. Nu exista un motiv pentru a-l invidia pe Isus pentru că el făcea bine tuturor. Dar inima omului este atât de perfidă încât încearcă invidia pentru cei buni numai pentru faptul că sunt buni, cum o spune sfântul Ioan în scrisoarea sa atunci când vorbeşte despre Cain şi Abel: „Pentru care motiv l-a ucis? Pentru că faptele fratelui său erau bune” (cf. 1In 3,12).

În istoria lui Iosif, invidia a fost învinsă într-un mod minunat, în Egipt, el nu i-a pedepsit pe fraţii săi, ci i-a salvat. El a văzut, în exil, în încercări, pregătirea pe care Dumnezeu a voit-o ca să-i poată salva pe fraţi şi tot poporul de foamete.

Şi Isus a învins invidia, acceptând să fie ultimul dintre toţi. Într-adevăr, când îl privim pe Domnul pe cruce, nu putem spune că el ar trezi invidia cuiva! Punându-se pe ultimul loc, Isus a demonstrat că puterea sa, stăpânirea pe care i-a promis-o Tatăl, este iubirea în serviciul tuturor. Dar fiind ultimul, Isus ajunge să fie primul, piatra pe care au aruncat-o zidarii şi care a ajuns în capul unghiului, cum zice psalmul.

Aşa se realizează planul lui Dumnezeu, în ciuda răutăţii şi invidiei umane.

Să-i cerem Domnului astăzi să ne elibereze inima de orice sentiment de invidie şi de gelozie şi să ne statornicească în blândeţe şi umilinţă, ca să fim cu el în serviciul tuturor fraţilor.