en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, călug.

 Liturghierul Roman

                                            Sâmbătă din Săptămâna a II-a din Postul Mare 

Ant. la intrare 
Domnul este îndurător şi plin de milostivire,
el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.
Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată bunătatea faţă de orice făptură.          Ps 144,8-9 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne Dumnezeule, tu ne vindeci prin harul tău
şi, încă de pe pământ, ne faci părtaşi ai bunurilor cereşti;
te rugăm, să ne călăuzeşti în viaţa aceasta,
ca să ajungem la acea lumină în care locuieşti tu însuţi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, ca, prin aceste taine,
să primim roadele răscumpărării,
care să ne ferească necontenit de cădere
si să ne călăuzească la darurile tale cereşti.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Trebuie să te bucuri, fiule,
căci fratele tău era mort şi a revenit la viaţă,
era pierdut şi a fost găsit.                                                Lc 15,32       

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Taina dumnezeiască pe care am primit-o, Doamne,
să pătrundă străfundurile inimii noastre
şi să ne facă părtaşi de puterea ei.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Dumnezeu nu face deosebire între fiii săi. Cei care pleacă, cei care rămân, cei care se întorc, păcătoşii şi sfinţii, toţi sunt fiii săi pe care-i iubeşte cu aceeaşi iubire. Dumnezeu nu-i judecă pe cei care se îndepărtează: aşteaptă cu răbdare întoarcerea lor pentru a le fugi în întâmpinare. Îşi deschide braţele pentru toţi. Nu există pedeapsă pentru cei care vin de departe: numai marea sărbătoare a iubirii!

 

LECTURA I
Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.
Citire din cartea profetului Miheia 7,14-15.18-20

14
Păstoreşte-ţi cu toiagul tău poporul,
turma moştenirii tale, care locuieşte
singuratică
în pădurea din mijlocul Carmelului!
Să pască în Basan şi în Galaad ca în zilele de odinioară!
15 Ca în zilele ieşirii tale din ţara Egiptului,
fă-ne să vedem fapte minunate!
18 Care Dumnezeu este ca tine,
care suporţi nelegiuirea
şi treci peste răzvrătirea restului moştenirii tale?
Nu-şi ţine pe veci mânia,
pentru că iubeşte îndurarea.
19 Se va întoarce şi se va îndura de noi,
va şterge nelegiuirile noastre.
Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.
20 Vei arăta fidelitate faţă de Iacob
şi bunătate faţă de Abraham,
aşa cum le-ai jurat părinţilor noştri în zilele de demult.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.9-10.11-12 (R.: 8a)

R
.: Îndurător şi milostiv
este Domnul.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie.
10 El nu face după greşelile noastre,
nici nu răsplăteşte după fărădelegile noastre. R.

11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa
faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 15,18
Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu
şi-i voi spune:
„Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta”.

EVANGHELIA
Acest frate al tău era mort
şi a revenit la viaţă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 15,1-3.11-32

1
În acel timp,
toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus
ca să-l asculte.
2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând:
„Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”.
3 Atunci, le-a spus această parabolă:
11 „Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui:
«Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!»
Iar el le-a împărţit averea.
13 Şi, nu după multe zile,
fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate
şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată.
Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu.
14 După ce a cheltuit toate,
a venit o mare foamete în ţara aceea,
iar el a început să ducă lipsă.
15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări
care l-a trimis la câmp să păzească porcii.
16 Şi ar fi dorit să se sature
cu roşcovele pe care le mâncau porcii,
dar nimeni nu-i dădea.
17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus:
«Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug,
iar eu mor aici de foame!
18 Ridicându-mă,
mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;
19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău.
Ia-mă ca pe un zilier al tău!’»
20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său.
Pe când era încă departe,
tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă
şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.
21 Atunci, fiul i-a spus:
«Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;
nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău».
22 Însă tatăl a spus către servitorii săi:
«Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l!
Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare!
23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l:
să mâncăm şi să ne bucurăm,
24 căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă,
era pierdut, şi a fost găsit!»
Şi au început să se veselească.
25 Însă fiul lui mai mare era la câmp.
Când a venit şi s-a apropiat de casă,
a auzit cântece şi dansuri.
26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori,
l-a întrebat ce este aceasta.
27 El i-a spus: «Fratele tău a venit,
iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos,
a tăiat viţelul cel îngrăşat».
28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre.
Însă tatăl său a ieşit şi-l implora.
29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său:
«Iată, de atâţia ani te slujesc
şi niciodată n-am încălcat porunca ta!
Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied
ca să mă bucur cu prietenii mei.
30 Însă, când a venit acest fiu al tău
care şi-a devorat averea cu desfrânatele,
ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat».
31 Atunci, el i-a spus:
«Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna
şi toate ale mele sunt ale tale.
32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim,
pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă,
era pierdut, şi a fost găsit!»”
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Mih 7,14-15.18-20; Ps 102; Lc 15,1-3.11-32

În această pagină de evanghelie există atâtea lucruri frumoase încât nu ar ajunge o zi întreagă pentru a le comenta.

O cunoaştem cu toţii foarte bine şi, de aceea, mă limitez la câteva consideraţii. Liturgia a avut grijă să includă în textul de astăzi şi introducerea de la capitolul 15, pentru a sublinia că această parabolă era adresată fariseilor şi cărturarilor, care îl criticau pe Isus pentru bunătatea sa faţă de cei păcătoşi. Intenţia principală se găseşte la sfârşitul naraţiunii, în reacţia fiului mai mare şi în cuvântul Tatălui: aici este nodul parabolei. Ea ne vizează şi pe noi, cei care ne considerăm mai sfinţi decât alţiiY pentru a ne invita să ieşim din micimea inimii noastre pentru a lua parte la bucuria Tatălui ceresc.

Foarte adesea, şi chiar fără să ne dăm seama, noi suntem de părerea fiului mai mare, care ţine cont de ceea ce i-a dat el tatălui şi de ceea ce el a primit şi confruntă, în schimb, cu ceea ce tatăl i-a dat fiului mai mic şi găseşte că aceasta este o evidentă nedreptate.

Dar aceasta este parabola milostivirii şi pe drept s-a spus că, mai mult decât „parabola fiului risipitor”, ar trebui să se numească „parabola Tatălui milostiv”, milostiv până la exces.

Pentru cel drept este anormal să manifeste atâta bunătate faţă de cel care a comis răul; dar Domnul Isus vrea să ne facă să înţelegem că pentru cei care au fost credincioşi lui Dumnezeu este rezervată o bucurie mult mai mare, nu bucuria de a primi, ci aceea de a da, de a deschide propria inimă faţă de iubirea activă a lui Dumnezeu, faţă de iubirea milostivă a lui Dumnezeu, de a fi cu el pentru a-i primi pe toţi ceilalţi; altfel spus, de a ne însuşi punctul de vedere al lui Dumnezeu, al Tatălui, care e foarte diferit de ceea ce înseamnă o dreptate rece. Când un fiu face răul, tatăl său nu alege calea dreptăţii, caută, în schimb, toate mijloacele pentru a-l face să se întoarcă la o viaţă frumoasă şi demnă. Iată, acesta este punctul de vedere al lui Dumnezeu şi noi suntem chemaţi să-l preluăm pentru a simţi în noi marea bucurie a tatălui care a putut să-şi salveze fiul.

Adeseori, noi aplicăm meschinul nostru punct de vedere nu numai marilor criminali, ci şi atunci când este vorba de lucruri mărunte, privim ceea ce primim noi şi ceea ce primesc alţii, şi dacă noi am dat mai mult, trebuie să primim pe măsurăY

În schimb, Domnul ne cheamă să participăm la bucuria Tatălui: „Trebuia să petrecem şi să ne veselim pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit”.