en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Nereu şi Ahile, m. *; Pancraţiu, m. *

 Liturghierul Roman

 

Joi din Săptămâna a VII-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului,
ca să primim îndurare şi să găsim, ca ajutor,
harul său, la timpul potrivit, aleluia.         Evr 4,16 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
ca Duhul tău să reverse cu putere asupra noastră darurile sale;
să ne dea cuget plăcut ţie şi supunere faţă de voinţa ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
     
ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule milostiv,
te rugăm, sfinţeşte aceste daruri
şi, primind jertfa spirituală pe care ţi-o aducem,
fă din noi ofrandă veşnică, bineplăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Vă spun adevărul:
este mai bine pentru voi ca eu să plec,
pentru că, dacă nu mă duc,
Mângâietorul nu va veni la voi, aleluia.         In 16,7 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne,
ca tainele pe care le-am primit
să ne lumineze prin învăţătura ta
şi să ne întărească prin împărtăşirea cu trupul tău,
ca să ne învrednicim a ne bucura de darurile Duhului Sfânt.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Să trăim între noi ceva din relaţiile divine? Pare atât de excepţional încât preferăm să ne mulţumim cu alte idei mai familiale: să fim drepţi, să fim buni! Nu! Trebuie să ne avântăm mai departe şi să acceptăm impactul acestei invitaţii nemaiauzite: “Ca ei să fie una, ca şi noi”.

 

LECTURA I
Trebuie să dai mărturie şi la Roma.
Citire din Faptele Apostolilor 22,30; 23,6-11

22,30 În zilele acelea,
voind să ştie cu exactitate
din ce cauză era acuzat Paul de iudei,
tribunul l-a dezlegat
şi a poruncit să se întrunească arhiereii şi tot Sinedriul.
Apoi l-a dus pe Paul şi l-a pus înaintea lor.
23,6 Ştiind că o parte dintre ei sunt saducei,
iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinedriu:
„Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei.
Eu sunt judecat pentru speranţa în învierea morţilor”.
7 Îndată ce a spus aceasta,
s-a iscat o neînţelegere între saducei şi farisei,
iar adunarea s-a dezbinat –
8 căci saduceii spun că nu este înviere,
nici înger şi nici duh,
pe când fariseii mărturisesc şi una, şi alta.
9 S-a făcut atunci mare zarvă,
iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat
şi au protestat cu vehemenţă, zicând:
„Nu găsim nimic rău în omul acesta.
Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?”
10 Fiindcă cearta se înteţea,
iar tribunul se temea că Paul ar putea fi sfâşiat de ei,
a dat ordin ca o grupă de soldaţi să coboare,
să-l ia din mijlocul lor şi să-l aducă în fortăreaţă.
11 În noaptea următoare, i-a apărut Domnul şi i-a zis:
„Curaj! Aşa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalim,
tot aşa trebuie să dai mărturie şi la Roma”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
(16),1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 1)

R
.: Păzeşte-mă, Dumnezeule,
pentru că în tine îmi caut refugiu!
sau:
Aleluia.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule,
pentru că îmi caut refugiu în tine!
2a I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu”.
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

9 De aceea, inima mea se bucură
şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,
10 deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău
să vadă putrezirea. R.

11 Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 17,21
(Aleluia) „Toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine,
pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis”, spune Domnul.
(Aleluia)

EVANGHELIA
Să fie desăvârşiţi în unire!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 17,20-26

20 În acel timp,
Isus, ridicându-şi ochii spre cer,
s-a rugat, zicând:
„Tată sfânt, nu mă rog numai pentru ei,
ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor,
21 ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine,
ca şi ei să fie una în noi,
pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis.
22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o,
ca ei să fie una, după cum noi suntem una:
23 eu în ei şi tu în mine, ca să fie desăvârşiţi în unire,
încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi i-ai iubit pe ei,
aşa cum m-ai iubit pe mine.
24 Tată, vreau ca acolo unde sunt eu
să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat,
ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o,
pentru că tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut,
iar aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis.
26 Eu le-am revelat numele tău şi-l voi revela
pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine
să fie în ei şi eu în ei”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Fap 22,30; 23,6-11; Ps 15; In 17,20-26

În această evanghelie, care ne deschide spre profunzimi extraordinare, aş vrea să subliniez aceste cuvinte: „Slava pe care mi-ai dat-o tu, eu le-am dat-o lor, ca să fie una precum noi una suntem”.

Domnul Isus ne spune că el ne-a dat gloria sa; trebuie, deci, să ne deschidem spre ea, să o primim. Şi pentru a o primi bine, este necesar să ştim despre ce glorie este vorba. În rugăciunea sa Isus afirmă că e o glorie care provine din iubirea Tatălui: „Slava pe care tu mi-ai dat-o pentru că m-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii”. Şi dacă motivul acestui dar este „ca toţi să fie una”, e tocmai pentru că este o glorie dată din iubire.

E clar că e o glorie foarte diferită de aceea care vine din orgoliu. Gloria pe care orgoliul o caută creează diviziune: vrei să fii superior altora, să te deosebeşti de ei, să te separi de ei, în special de cei umili, de cei săraci. Aceasta este o glorie umană. Gloria lui Isus, o ştim, este gloria celui care a venit pentru a sluji, care s-a înjosit pe sine până la nivelul nostru, care s-a identificat cu noi, care ne-a spălat picioarele.

Gloria cea mai curată este a aceluia care nu a căutat niciodată propria glorie, şi care tocmai pentru aceasta a fost glorificat de Tatăl.

Sfântul Paul, în minunatul imn din Scrisoarea către Filipeni, spune acelaşi lucru. Cristos, care ar fi putut revendica, deja din timpul vieţii sale pământeşti, gloria Fiului lui Dumnezeu, „s-a umilit pe sineY făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce. De aceea, Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dat un nume care este mai presus de orice alt numeY„: i-a dat o glorie care este mai presus de orice glorie, gloria „Domnului”. Isus nu şi-a atribuit-o, a primit-o de la Tatăl tocmai pentru că el renunţase la toate.

Iată cum putem să fim una: primind gloria pe care Domnul ne-o dă, o glorie care ne pune în serviciul altora, care ne deschide faţă de toţi, care ne face să ne simţim la acelaşi nivel cu cei săraci şi cu cei umili.

„Gloria pe care tu mi-ai dat-o, eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una... Eu în ei şi tu în mine...„. E gloria iubirii generoase: „Iubirea cu care tu m-ai iubit să fie în ei, şi eu în ei”.

Dacă vrem să ne pregătim pentru venirea Duhului Sfânt, să urmăm invitaţia sfântului Paul: „Să aveţi în voi aceleaşi sentimente care au fost în Cristos Isus”, să căutăm adevărata glorie în dăruirea totală de noi înşine, în fidelitate faţă de mişcarea care provine de la Tatăl în Duhul Sfânt.