en-USro-RO

Inregistrare | Login
20 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Fabian, pp. m. *; Sebastian, m. *
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde (roşu). II
Lectionar
2Sam 1,1-4.11-12.19.23-27: Cum au cãzut aceşti eroi!
Ps 79: Fã sã strãluceascã faţa ta, Doamne, şi vom fi mântuiţi!
Mc 3,20-21: Ai sãi au venit sã punã mâna pe el, cãci spuneau cã şi-a ieşit din fire.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

SF. MATIA, ap.

 Liturghierul Roman

 

14 mai

SF. MATIA, ap

Ant. la intrare
 
Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi
şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod,
iar rodul vostru să rămână, spune Domnul (T.P. aleluia).         In 15,16


Se spune Mărire

RUGĂCIUNEA ZILEI

Dumnezeule, care l-ai ales pe sfântul Matia
pentru a întregi colegiul apostolic, dă-ne, te rugăm, harul, prin mijlocirea lui,
ca, având acum parte cu bucurie de iubirea ta,
să ne învrednicim a fi număraţi printre cei aleşi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, darurile pe care ţi le oferim cu evlavie
în sărbătoarea sfântului apostol Matia
şi, prin ele, întăreşte-ne cu puterea harului tău.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii
aşa cum v-am iubit eu pe voi, spune Domnul (T.P. aleluia).

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

N
u înceta, Doamne,
să-i copleşeşti cu dumnezeieştile daruri pe slujitorii tăi,
pentru ca, prin mijlocirea sfântului Matia,
să binevoiesti a ne face părtaşi de moştenirea sfinţilor în lumină.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Seara se celebrează Liturghia din ajunul Rusaliilor: Gen 11,1-9 (Ex 19,3-8a.16-20b; Ez 37,1-14; ;Ioel 2,28-32); Ps 103; Rom 8,22-27; In 7,37-39. Vezi “Note liturgice” la final.
După înălţarea lui Isus, Matia, al cărui nume înseamnă “darul Domnului”, a fost ales pentru a-l înlocui pe Iuda şi a completa astfel numărul celor 12 apostoli. Înainte de alegere, Petru aminteşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cel ales. Trebuie să dea mărturie că Isus cel răstignit a fost înviat de Dumnezeu şi acum se bucură de slava lui. Domnul înviat, în care trebuie să creadă pentru a fi mântuiţi, este deci Isus al istoriei. Astfel Matia a putut fi ales să dea această mărturie care pune baza credinţei în Biserică. Tradiţia că ar fi murit în urma tăierii capului cu o secure explică de ce este considerat patron al măcelarilor şi dulgherilor
.

 

LECTURA I
Sorţul a căzut pe Matia,
iar el a fost numărat cu cei unsprezece apostoli.
Citire din Faptele Apostolilor 1,15-17.20ac-26

15 În zilele acelea,
Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor
– mulţimea celor adunaţi în acel loc
era cam de o sută douăzeci de persoane – şi a spus:
16 „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura
pe care a spus-o dinainte Duhul Sfânt
prin gura lui David despre Iuda,
cel care a devenit călăuza celor care l-au prins pe Isus.
17 Căci el era din numărul nostru
şi fusese părtaş al aceleiaşi slujiri.
20ac Căci este scris în cartea Psalmilor:
«Misiunea lui să o ia altul!»
21 Aşadar, trebuie ca unul dintre aceşti bărbaţi,
care ne-au însoţit în tot timpul
cât a trăit printre noi Domnul Isus,
22 începând de la botezul lui Ioan
până în ziua în care a fost înălţat de la noi,
să devină martor al învierii lui împreună cu noi”.
23 Au propus doi:
pe Iosif, cel numit Barsaba, numit şi Iustus,
şi pe Matia.
24 Apoi s-au rugat astfel, spunând:
„Tu, Doamne, care cunoşti inimile tuturor,
arată-ne pe care dintre aceştia doi l-ai ales,
25 ca să ia locul în această slujire
şi în apostolatul din care a căzut Iuda,
ca să meargă la locul care i se cuvenea!”
26 Atunci au tras la sorţi pentru ei
şi sorţul a căzut pe Matia,
iar el a fost adăugat cu cei unsprezece apostoli.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 112(113),1-2.3-4.5-6.7-8 (R.: cf. 8)

R
.: L-a aşezat Domnul
printre conducătorii poporului său.
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi, slujitori ai Domnului,
lăudaţi numele Domnului!
2 Fie numele Domnului binecuvântat,
de acum şi până în veac! R.

3 De la răsăritul şi până la apusul soarelui,
fie numele Domnului lăudat!
4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate neamurile,
gloria lui este mai presus de ceruri. R.

5 Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru,
care locuieşte atât de sus,
6 care îşi pleacă privirea să vadă
ce se petrece în cer şi pe pământ? R.

7 El ridică pe cel sărac din ţărână,
înalţă din mizerie pe cel sărman,
8 pentru ca să-l aşeze alături de cei nobili,
de nobilii poporului său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,16
(Aleluia) „Eu v-am ales pe voi
şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod,
iar rodul vostru să rămână”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu voi m-aţi ales pe mine,
ci eu v-am ales pe voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 15,9-17

9 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine,
aşa v-am iubit şi eu pe voi.
Rămâneţi în iubirea mea!
10 Dacă păziţi poruncile mele,
rămâneţi în iubirea mea,
aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu
şi rămân în iubirea lui!
11 V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi
şi bucuria voastră să fie deplină.
12 Aceasta este porunca mea:
să vă iubiţi unii pe alţii
aşa cum v-am iubit eu!
13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta:
ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi.
14 Voi sunteţi prietenii mei
dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
15 Nu vă mai numesc servitori,
pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui.
Însă v-am numit pe voi prieteni,
pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl,
vi le-am făcut cunoscute.
16 Nu voi m-aţi ales pe mine,
ci eu v-am ales pe voi
şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod,
iar rodul vostru să rămână,
pentru ca orice îl veţi ruga pe Tatăl în numele meu
să vă dea.
17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Fap 1,15-17.20-26; Ps 112; In 15,9-17

Sfântul Matia a fost ales pentru a fi prietenul lui Isus, apostolul său, şi tocmai de aceea el îi spune, aşa cum a spus celorlalţi apostoli: „Tu eşti prietenul meu dacă faci ceea ce îţi poruncesc”. În evanghelia de astăzi se intersectează permanent două teme: tema poruncii şi aceea a iubirii. „Rămâneţi în dragostea mea B spune Isus B. Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea”. Şi mai apoi: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit pe voi”.

Poate părea ciudat că insist asupra fidelităţii cu privire la porunca iubirii. Îmi amintesc conversaţia pe care am avut-o cu un cuplu de logodnici, care erau miraţi de această insistenţă asupra adeziunii la porunca ce vizează creşterea în iubire. Ei concepeau iubirea ca o spontaneitate liberă, care se dezvoltă prin propria lege şi care nu are nevoie, prin urmare, de porunci, ba, mai mult, ei credeau că iubirea este mai degrabă împiedicată decât ajutată de gândul observării unei porunci.

Isus nu este de această părere. El ştie că iubirea, pentru a fi autentică, trebuie să împlinească voinţa celuilalt: „Eu am păzit poruncile Tatălui meu şi am rămas în iubirea lui”. Dinamica inimii lui Isus în a-l iubi pe Tatăl este constanta adeziune la voinţa lui. Şi, pe de altă parte, Tatăl vrea şi Isus vrea ca noi să iubim. Este ca un cerc, nu un cerc vicios, ci cercul progresului în iubire: pentru ca adeziunea la voinţa lui Dumnezeu să fie adevărată, profundă, este necesar ca ea să fie o adeziune la iubirea sa; pentru ca iubirea noastră să poată progresa în mod real, este necesar ca ea să fie o adeziune la voinţa divină. Aceasta este legea fundamentală a vieţii spirituale: deoarece iubim, căutăm voinţa lui Isus, voinţa Tatălui; deoarece căutăm această voinţă, progresăm în iubire, bine ştiind că ea ne cere să iubim. Sunt momente în care trebuie să insistăm asupra adeziunii în iubire, altele în care insistenţa trebuie să vizeze adeziunea la voinţa lui Dumnezeu pentru a progresa în iubire.

Isus, oferindu-ne modelul iubirii: să iubim aşa cum el ne-a iubit pe noi, precizează: „Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi”. Adeziunea la iubirea şi la voinţa lui Dumnezeu trebuie să ajungă până în acest punct, şi este bine să o ştim pentru noi înşine şi pentru a-i ajuta pe alţii în a înţelege că împlinirea voinţei lui Dumnezeu este calea pentru a creşte în iubire, cu atât mai mult cu cât această voinţă permite şi încercări dureroase.

Să-i mulţumim Domnului pentru lumina pe care ne-a dăruit-o astăzi şi să-i cerem să fim întotdeauna orientaţi spre iubirea sa, în recunoştinţă atunci când drumul nostru este neted, în ataşament plin de încredere faţă de voinţa sa, când el devine dificil şi aspru. Atunci vom trăi mereu în bucurie, sau cel puţin în pacea profundă care este semnul progresului în iubire, care asigură şi roadele spirituale de durată.