en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Bernardin din Siena, pr. *; Lidia, ucenica sf. Paul

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A VII-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Doamne, eu am încredere în bunătatea ta.
Inima mea tresaltă de bucurie pentru mântuirea ta.
Ii voi cânta Domnului, pentru că m-a copleşit cu daruri!        Ps 12,6 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Atotputernice Dumnezeule,
dăruieşte-ne, te rugăm, harul să cugetăm pururi la cele spirituale,
ca să împlinim ceea ce e plăcut înaintea ta, şi prin cuvânt, şi prin faptă.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Împlinind slujirea ce ne-a fost încredinţată,
celebrăm tainele tale, Doamne, şi te rugăm cu umilinţă,
ca jertfa pe care o aducem spre lauda măririi tale, să ne fie spre mântuire.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
Voi vesti toate faptele tale minunate.
Mă voi bucura şi voi tresaltă de veselie în tine,
voi preamări numele tău, Dumnezeule preaînalt!       Ps 9,2-3

sau:
Doamne, eu am crezut că tu eşti Cristos,
Fiul Dumnezeului celui viu, care ai venit în lume.        In 11,27

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Dumnezeule atotputernic,
să ne faci parte pe deplin de roadele mântuirii,
a căror chezăşie am primit-o prin aceste taine.
Prin Cristos, Domnul nostru

 

Lectionar

 Fariseii aduc în discuţie tema delicată a căsătoriei şi a divorţului. Fără a intra în cazuistica diferitelor şcoli, Isus merge direct la rădăcina problemei: intenţia originară a Creatorului. În această perspectivă, căsătoria nu mai este un simplu contract legal, ci o alianţă stabilă, asemenea celei încheiate între Dumnezeu şi poporul său. Pentru aceasta, fidelitatea conjugală proclamată de Isus nu este bazată pe lege, ci pe iubire.

 

LECTURA I
Iată că judecătorul este la uşă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 5,9-12

9 Fraţilor,
nu vă plângeţi unii împotriva altora,
ca să nu fiţi judecaţi;
iată că judecătorul este la uşă!
10 Fraţilor, luaţi-i ca exemplu de suferinţă şi răbdare
pe profeţii care au vorbit în numele Domnului!
11 Iată, noi îi numim fericiţi pe cei care au fost perseverenţi!
Aţi auzit de răbdarea lui Iob
şi aţi văzut ce a făcut Domnul pentru el în cele din urmă,
pentru că Domnul este milostiv şi îndurător.
12 Înainte de toate, fraţii mei,
să nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ
şi nici vreun alt fel de jurământ să nu faceţi!
Pentru voi „da” să fie „da” şi „nu” să fie „nu”,
ca să nu cădeţi sub judecată!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.11-12 (R.: 8a)

R
.: Domnul este milostiv
şi plin de îndurare.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi scapă viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie. R.

11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa
faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

ALELUIA cf. In 17,17ba
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevărul.
Consacră-ne în adevăr! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 10,1-12

1 În acel timp,
Isus, ridicându-se de acolo,
a plecat în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan,
iar mulţimile au venit împreună din nou în jurul lui.
Şi iarăşi, după cum îi era obiceiul, le învăţa.
2 Atunci s-au apropiat fariseii şi, ca să-l pună la încercare,
îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia.
3 Isus, răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
4 I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărţire
şi s-o lase”.
5 Isus le-a spus:
„Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta.
6 Însă, de la începutul creaţiei,
Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie;
7 de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui
8 şi cei doi vor fi un singur trup»,
astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup.
9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!”
10 Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta.
11 El le-a spus: „Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta,
comite adulter cu ea.
12 Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul,
comite adulter”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Iac 5,9-12; Ps 102; Mc 10,1-12

 

Foarte uşor ne facem iluzia că a iubi este întotdeauna un lucru plăcut, aşa încât, atunci când ea devine dificilă, ni se pare că iubirea nu mai există. Isus, în schimb, în mod implicit ne învaţă că iubirea poartă cu sine sacrificiul, capacitatea de a-l suporta pe celălalt. Regula pe care o dă pentru căsătorie este foarte clară. Dumnezeu însuşi a stabilit că unirea în căsătorie este indisolubilă; numai din cauza „împietririi inimii” Moise a permis ca să se scrie act de despărţire.

Chiar şi discipolii săi găsesc prea dură exigenţa lui Isus şi, de acea, îi spun: „Dacă aceasta este condiţia bărbatului faţă de femeie, atunci nu face să te căsătoreşti” (Mt 19,10). Însă tăria vine de la el, dacă suntem ascultători faţă de voinţa sa, pentru a iubi în mod autentic şi fidel, cu răbdare şi cu bunătate. „Fericiţi cei care au suportat cu răbdare”, scrie sfântul Iacob, şi aceasta este aplicabilă nu numai căsătoriei, ci tuturor raporturilor dintre persoane.
Nouă ni se pare logic ca alţii să aibă răbdare cu noi, dar ni se pare adeseori intolerabil să suportăm defectele altora. „Nu vă plângeţi unii împotriva altora”, ne îndeamnă apostolul. Dumnezeu nu se plânge de noi: ne iubeşte, „căci Domnul este plin de bunătate şi îndurare”. Acum, dacă vrem să iubim aşa cum Dumnezeu ne iubeşte, nu avem altă cale decât aceea de a întări în noi sensul solidarităţii puternice şi generoase, care nu se descurajează în nici o situaţie pentru că este bazată pe Dumnezeu.
Scrie sfântul Petru în prima sa scrisoare: „Iubiţi-vă cu adevărat din inimă, deoarece aţi fost regeneraţi nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci din una nepieritoare: din cuvântul Dumnezeului celui viu şi veşnic”: acesta este fundamentul oricărei iubiri creştine autentice.