en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Ferdinand, rege; Ioana d’Arc, fc.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A IX-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Întoarce-te spre mine, Doamne,
şi arată-ţi îndurarea, căci sunt singur şi nefericit.
Priveşte la umilirea şi la truda mea
şi iartă-mi toate păcatele, Dumnezeul meu!              Cf. Ps 24,16.18

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, providenţa ta nu greşeşte nicicând în orânduirile sale.
Te rugăm cu umilinţă, să îndepărtezi de la noi
tot ce ne este spre rău şi să ne dăruieşti tot ce ne e spre bine.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Încrezători în bunătatea ta, Doamne, venim cu daruri la sfântul altar,
pentru ca, purificaţi de harul tău, să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi:
pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele.                           Cf. Ps 16,6

sau:
Adevăr vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune,
credeţi că aţi primit deja şi vi se va da, spune Domnul.         Mc 11,23.24

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, să ne călăuzeşti cu Duhul Sfânt pe noi,
cei hrăniţi cu trupul şi sângele Fiului tău, pentru ca,
dându-ţi mărturie nu numai cu vorba şi cu gura, ci şi cu fapta
şi cu adevărul, să ne învrednicim a intra în împărăţia cerurilor.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Isus nu este unul dintre atâţia trimişi ai lui Dumnezeu în decursul istoriei. El este ultimul trimis, Fiul iubit de Dumnezeu, piatra din capul unghiului a noului templu al lui Dumnezeu. Parabola întăreşte credinţa noastră în Domnul înviat, dar, ca administratori ai proprietăţii lui Dumnezeu, ai iubirii sale, noi trebuie să oferim şi roadele pe care el le aşteaptă.

 

LECTURA I
Dumnezeu ne-a dat promisiunile lui preţioase şi mari
pentru ca astfel să deveniţi părtaşi ai naturii sale dumnezeieşti.
Citire din Scrisoarea a doua
a sfântului apostol Petru 1,1-7

1 Simon Petru,
slujitor şi apostol al lui Isus Cristos,
celor care au primit
o credinţă tot aşa de preţioasă ca a noastră
prin dreptatea Dumnezeului nostru
şi a Mântuitorului Isus Cristos,
2 har vouă şi pace din belşug,
prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!
3 Puterea lui dumnezeiască ne-a dăruit
toate cele necesare spre viaţă şi evlavie
prin cunoaşterea celui care ne-a chemat
la propria lui glorie şi putere.
4 Prin acestea, ne-a dat promisiunile lui preţioase şi mari,
pentru ca astfel să deveniţi părtaşi ai naturii sale dumnezeieşti,
după ce v-aţi smuls din depravarea care este în poftele lumii.
5 Tocmai de aceea,
daţi-vă toată silinţa să adăugaţi la credinţa voastră virtutea;
la virtute, cunoaşterea;
6 la cunoaştere, stăpânirea de sine;
la stăpânirea de sine, statornicia;
la statornicie, evlavia;
7 la evlavie, iubirea de aproapele;
la iubirea de aproapele, dragostea!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 90(91),1-2.14-15ab.15c-16 (R.: cf. 2b)

R.
: Eu mă încred în tine,
Doamne, Dumnezeul meu!

1 Cel care locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
2 îi spune Domnului:
„Tu eşti locul meu de refugiu şi fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. R.

14 Îl voi salva, pentru că tânjeşte după mine,
îl voi ocroti, pentru că îmi cunoaşte numele.
15ab Când el mă va chema, eu îi voi răspunde,
voi fi alături de el în strâmtorare. R.

15c Îl voi elibera şi-l voi cinsti.
16 Îi voi dărui viaţă lungă
şi îi voi arăta mântuirea mea. R.

ALELUIA cf. Ap 1,5ab
(Aleluia) Isuse Cristoase, martor credincios,
întâiul născut din morţi;
tu ne iubeşti şi ne speli păcatele în al tău sânge. (Aleluia)

EVANGHELIA
Prinzându-l,
l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 12,1-12

1 În acel timp,
Isus a început să le vorbească în parabole:
„Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard,
a săpat un teasc şi a construit un turn.
Apoi a dat-o în arendă unor viticultori
şi a plecat într-o călătorie.
2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori
ca să primească de la viticultori din roadele viei.
3 Dar ei, prinzându-l,
l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale.
4 Din nou a trimis un alt servitor la ei,
dar ei i-au spart capul şi l-au necinstit.
5 A trimis un altul,
dar pe acela l-au ucis;
apoi mulţi alţii,
dar pe unii i-au bătut, pe alţii i-au ucis.
6 Mai avea încă unul, pe fiul său iubit;
în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-şi:
«De fiul meu se vor ruşina».
7 Însă viticultorii aceia şi-au spus între ei:
«Acesta este moştenitorul.
Haideţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră!»
8 Şi, prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie.
9 Ce va face oare stăpânul viei?
Va veni şi-i va ucide pe viticultori,
iar via o va da altora.
10 N-aţi citit niciodată textul acesta:
«Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii,
aceasta a devenit piatră unghiulară;
11 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri»?”
12 Însă ei căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţime.
De fapt, îşi dăduseră seama
că spusese parabola aceasta pentru ei.
Şi, lăsându-l, au plecat.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

2Pt 1,1-7; Ps 90; Mc 12,1-2

 

În a doua sa scrisoare, sfântul Petru insistă asupra cunoaşterii: „Puterea lui Dumnezeu ne-a dăruit tot ceea ce ne este necesar, căci ne-a făcut să-l cunoaştem pe acela care ne-a chemat”. Şi încă: „Daţi-vă toată silinţa ca să adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute cunoaşterea lui Dumnezeu, la cunoaşterea lui Dumnezeu stăpânirea de voi înşivăY„. Cunoaşterea este harul faţă de care trebuie să fim foarte deschişi şi care cere renunţarea la patimi, curăţia inimii, disponibilitate faţă de Dumnezeu, care „ne-a dăruit mari şi preţioase bogăţii, ca voi să deveniţi B spune apostolul B părtaşi ai naturii dumnezeieşti”.
Ce înseamnă „a fi părtaşi ai naturii dumnezeieşti”? Nu trebuie să înţelegem acest lucru în mod material; aceasta înseamnă „a fugi de corupţia care este în lume din cauza concupiscenţei”, adică a fi părtaşi ai iubirii divine, în opoziţie cu egoismul, cu dorinţa de a poseda, care aduce în lume corupţia. Natura divină este incoruptibilă şi veşnică deoarece este iubire curată.
În evanghelia de astăzi, vedem în acţiune această iubire divină şi, în acelaşi timp, concupiscenţa şi lipsa cunoaşterii umane. Viticultorii vor să posede via şi, de aceea, îi bat şi îi insultă pe servitorii care în mod repetat sunt trimişi de stăpân pentru a-i descuraja în hotărârea lor. Când văd apoi sosind „fiul preaiubit”, nu se dau înapoi chiar dacă este necesar să ucidă: „Haideţi să-l ucidem şi să punem mâna pe moştenirea lui”. În realitate, ei se exclud de la împărăţia iubirii.
Sfântul Marcu scrie: „Marii preoţi, cărturarii şi bătrânii voiau să-l arestezeY ei înţeleseseră bine, că pentru ei spusese această parabolă”. Cunoaşterea lor este incoerentă: ei ascultă, înţeleg, ar putea gândi că ei înşişi îşi pregătesc soarta pe care au avut-o acei viticultori şi că Isus caută să-i întoarcă de pe această cale pentru că îi iubeşte, pentru că vrea să evite pedepsirea lor. Dar invidia le întunecă mintea. Isus pune în pericol puterea lor asupra poporului şi ei au hotărât să-l ucidă.
Să-i cerem Domnului, pentru noi şi pentru lumea întreagă, harul de a învinge impulsurile concupiscenţei, ale iubirii posesive, ale invidiei şi darul de a şti să primim în mod corect lumina pe care el ne-o dă mereu, ca să putem să avem parte de moştenirea pe care ne-a dobândit-o prin sângele său.