en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

VIZITA SF. FC. MARIA; Sf. Petronela, fc. m.

 Liturghierul Roman

 

31 mai

Vizita sfintei Fecioare Maria 

Ant. la intrare 
Veniţi şi ascultaţi,
voi, toţi care vă temeţi de Dumnezeu,
şi vă voi spune tot ce a făcutDomnul pentrumine (T.P. aleluia).         Cf. Ps 65,16

 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
tu ai inspirat-o pe fericita Fecioară Maria,
care-l purta pe Fiul tău,să o viziteze pe Elisabeta;
dă-ne, te rugăm, harul
să ascultăm întotdeauna de inspiraţiile Duhului Sfânt,
şi astfel, să te putem preamări împreună cu ea în veci.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.
 
   
ASUPRA DARURILOR
S
ă-i fie plăcută maiestăţii tale, Doamne,
această jertfă mântuitoare pe care ţi-o aducem,
după cum a fost bineprimită înaintea ta
iubirea de aproapele arătată de Maica Fiului tău unul-născut.
Prin Cristos, Domnul nostru.
 
   
Ant. la Împărtăşanie 
Toate poporele mă vor numi fericită,
căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic,
şi numele lui e sfânt (T.P. aleluia).         
Lc 1,48-49
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Să te preamărească Biserica ta, Dumnezeule,
căci le-ai făcut lucruri mari credincioşilor tăi;
şi, după cum sfântul Ioan a tresăltat de bucurie
simţind prezenţa ascunsă a lui Isus,
tot astfel, şi poporul tău să aibă fericirea
de a simţi că el este pururi viu în sfânta Împărtăşanie.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 Două femei se întâlnesc: ele vor fi mame; una e fecioară, iar cealaltă mult înaintată în vârstă. Prezenţa lui Cristos în sânul Fecioarei se manifestă deja prin bucuria pe care i-o aduce lui Ioan, precursorul lui Isus. Elisabeta proclamă că Domnul este prezent în sânul Mariei. Cât despre Maria, ea preamăreşte, plină de recunoştinţă, mântuirea pe care o va împlini Fiul ei. Aşadar, vizita transmite bucuria de a crede. Elisabeta înmulţeşte cuvintele de bucurie: “Fericită eşti tu care ai crezut!”... Şi Maria răspunde cu Magnificat, imnul său de bucurie. Luca ne arată care este originea acelei bucurii speciale: Duhul.

 

LECTURA I*
Domnul, regele lui Israel, este în mijlocul tău.
Citire din cartea profetului Sofonia 3,14-18

14 Bucură-te, fiică a Sionului!
Strigă de veselie, Israel!
Veseleşte-te şi jubilează din toată inima,
fiică a Ierusalimului!
15 Domnul a îndepărtat judecăţile tale,
l-a îndepărtat pe duşmanul tău.
Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău
şi nu te vei mai teme de rău.
16 În ziua aceea, se va zice în Ierusalim:
„Nu te teme!”, şi în Sion: „Să nu-ţi slăbească mâinile!”
17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău
ca un viteaz care salvează;
se va bucura cu veselie pentru tine
şi va tăcea în iubirea lui.
Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie.
18 Pe cei din tine care sunt mâhniţi
că sunt departe de sărbători îi voi aduna
şi va fi ridicată ocara de deasupra lor.
Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

LECTURA I
Luaţi parte la trebuinţele sfinţilor!
Practicaţi ospitalitatea!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Romani 12,9-16b

9 Fraţilor,
iubirea să fie fără ipocrizie,
urâţi răul, ataşaţi-vă de bine,
10 iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească,
întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii!
11 Neobosiţi în râvnă, înflăcăraţi de Duh,
slujiţi Domnului!
12 Plini de bucurie în speranţă, statornici în încercare,
stăruiţi în rugăciune!
13 Luaţi parte la trebuinţele sfinţilor!
Practicaţi ospitalitatea!
14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută:
binecuvântaţi şi nu blestemaţi!
15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură
şi plângeţi cu cei care plâng!
16b Să aveţi aceleaşi sentimente unii pentru alţii!
Nu râvniţi la funcţii înalte,
ci lăsaţi-vă atraşi de cele modeste!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Is 12,2-3.4bcd. 5-6(R.: cf. 6)

R
.: Mare este Sfântul lui Israel
în mijlocul vostru!

2 Iată, Dumnezeu este mântuirea mea,
sunt încrezător şi nu mă voi teme de nimic!
Căci puterea şi cântarea mea este Domnul,
el este mântuirea mea.
3 Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii. R.

4bcd Lăudaţi-l pe Domnul,
invocaţi al său nume,
faceţi cunoscute între popoare faptele sale,
amintiţi că preaînălţat este numele lui! R.

5 Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri minunate!
Să fie cunoscută aceasta pe tot pământul!
6 Strigă şi chiuie, tu, cea care locuieşti în Sion!
Căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 1,45
(Aleluia) Fericită eşti, Fecioară Marie,
tu, care ai crezut că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul.
(Aleluia)

EVANGHELIA
De unde îmi este dată mie aceasta,
ca să vină mama Domnului meu la mine?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 1,39-56

39 În zilele acelea,
ridicându-se,Maria s-a dus în grabă
către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
40 A intrat în casa lui Zaharia
şi a salutat-o pe Elisabeta.
41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei,
a tresăltat copilul în sânul ei,
iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt
42 şi a strigat cu glas puternic:
„Binecuvântată eşti tu între femei
şi binecuvântat este rodul sânului tău!
43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta,
ca să vină mama Domnului meu la mine?
44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele,
a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu!
45 Fericită aceea care a crezut
că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”
46 Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale.
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic
şi numele lui e sfânt!
50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
51 A arătat puterea braţului său:
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos de pe tron pe cei puternici
şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.
54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”.
56 Maria a rămas cu ea cam trei luni,
apoi s-a întors la casa ei.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Sof 3,14-18 (sau Rom 12,9-16); din Ct 2; Lc 1,39-56

Înainte de toate, Maria ne învaţă să-l primim pe Domnul. Ea spune: „Sufletul meu preamăreşte pe Domnul” şi cuvintele sale corespund cu ceea ce David, strămoşul ei, a făcut pentru a primi arca lui Dumnezeu, pentru a o stabili în cetatea sa, Ierusalimul. David a adunat tot poporul, a transportat arca din Gat până în locul pregătit în Sion, şi aceasta a fost una dintre acţiunile sale cele mai importante, pe care a împlinit-o cu mare bucurie, el şi poporul său, Israel.

Este vorba, deci, de a-l primi pe Dumnezeu, de a-l pune la loc de cinste în viaţa noastră. Noi suntem mici, meschini, şi totuşi am fost chemaţi să-l primim pe Dumnezeu. Aceasta este cea mai frumoasă vocaţie a noastră; cea mai frumoasă, dar nu şi cea mai uşoară, deoarece noi dorim mai degrabă să fim slujiţi de Dumnezeu decât să-l primim în viaţa noastră. Există multe moduri de a primi persoanele, şi în multe cazuri nici măcar nu putem vorbi despre o adevărată primire. Dacă un comerciant merge din casă în casă pentru a-şi prezenta produsele sale, nu se poate spune că el a fost primit: el merge până la uşă pentru a fi refuzat sau pentru a încheia o afacere şi pentru a-şi ridica plata. Iată, acesta este modul în care noi îl primim uneori pe Dumnezeu: îl lăsăm să ajungă la uşă, îl întrebăm ce ne-a adus bun, căutăm să ne punem de acord pentru a obţine ceea ce ne interesează în acel moment. A-l ruga pe Dumnezeu rămânând totuşi închişi în preocupările noastre, în interesele noastre mai mult sau mai puţin egoiste, este acesta un mod de a-l primi? A-l primi pe Dumnezeu înseamnă să-i dăm primul loc, primindu-l nu ca pe unul de care voim să ne servim, ci ca pe unul căruia voim să-i dăm toată onoarea, cinstea care i se cuvine; şi să-l primim cu bucurie, cu cântece de veselie, dansând, aşa cum a făcut-o David.

Este adevărat că, pentru a-l primi pe Dumnezeu, trebuie să ne deschidem inima, să trecem peste limitele şi blocajele noastre. Chiar şi aşa, întotdeauna este un lucru extraordinar să-l putem primi în noi pe creatorul universului, pe Dumnezeu cel Imens, şi dacă acest lucru este posibil, este posibil numai datorită harului său. Tocmai pentru acest motiv trebuie să ne deschidem larg întreaga noastră fiinţă în faţa celui care vine, în dorinţa de a-l sluji, de a-i aduce cinste şi preamărire.

Aşa l-a primit Maria pe Domnul, nu pentru a se folosi de el, ci pentru a se pune în slujba sa, ba chiar pentru a-i cânta şi a-l lăuda. Bucuria ei este semnul că primirea pe care ea i-a făcut-o a fost generoasă, completă, totală. A-l primi pe Dumnezeu pentru a-l sluji este deja un lucru foarte frumos, dar fără acea bucurie a sufletului care se revelează prin cântec, primirea nu ar fi încă vrednică de Dumnezeu. Maria îl primeşte, deci, pe Dumnezeu cântându-i laude: „Sufletul meu preamăreşte pe Domnul”.

În al doilea rând, Maria, şi împreună cu ea Elisabeta, ne învaţă să-i primim pe alţii.

Ca să poţi primi pe cineva, trebuie să ieşi din tine. Maria iese chiar şi fizic din casa ei, porneşte la drum, face o călătorie pentru a merge spre Elisabeta. Chiar şi Elisabeta iese din ea însăşi pentru a o primi pe Maria, pentru a o recunoaşte în această tânără femeie care vine în casa ei pe mama Domnului, pentru a recunoaşte că ea este plină de har: „Binecuvântat este rodul trupului tău! Fericită eşti tu, care ai crezut că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul”.

Maria simte că este cu adevărat primită de Elisabeta şi, la rândul ei, a primit cuvântul îngerului cu privire la verişoara sa şi merge la ea ca la o persoană care a fost binecuvântată, la rândul ei, de Dumnezeu. A-i primi pe ceilalţi înseamnă a recunoaşte ceea ce Dumnezeu operează în viaţa lor, a-i accepta cu vocaţia lor profundă. Chiar şi aceasta recere un efort pentru a ieşi din noi înşine şi pentru a ne deschide sufletul în aşa fel încât să nu-i privim pe ceilalţi în conformitate cu perspectivele noastre, ci cu planul pe care Dumnezeu îl are cu ei, un plan care poate avea pentru noi dimensiuni nebănuite.

Înţelegem, prin urmare, că a-l primi pe Dumnezeu şi a-i primi pe ceilalţi sunt două lucruri care se condiţionează reciproc. Îi primim pe alţii numai dacă îl primim pe Dumnezeu, cel care, la rândul său, ne deschide inima faţă de ceilalţi; îl primim cu adevărat pe Dumnezeu numai dacă suntem dispuşi să-l primim în ceilalţi, recunoscând planul lui Dumnezeu care se împlineşte în ei, recunoscând glasul său care ajunge la noi prin intermediul lor. Dacă rămânem închişi în noi înşine, putem chiar să ne facem iluzia că suntem în Dumnezeu, că l-am primit, în timp ce, în realitate, gândurile noastre, preocupările noastre ne împiedică să ne deschidem inima în faţa nevoilor celuilalt, ne împiedică să vedem în ceilalţi acţiunea lui Dumnezeu şi, în definitiv, a-l primi cu adevărat pe Domnul.

Să-i cerem sfintei Fecioare ca ea să ne deschidă larg inima pentru a-l putea primi cu adevărat în noi pe Dumnezeu.