en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Marcelin şi Petru, m. *

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A IX-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Întoarce-te spre mine, Doamne,
şi arată-ţi îndurarea, căci sunt singur şi nefericit.
Priveşte la umilirea şi la truda mea
şi iartă-mi toate păcatele, Dumnezeul meu!              Cf. Ps 24,16.18

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, providenţa ta nu greşeşte nicicând în orânduirile sale.
Te rugăm cu umilinţă, să îndepărtezi de la noi
tot ce ne este spre rău şi să ne dăruieşti tot ce ne e spre bine.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Încrezători în bunătatea ta, Doamne, venim cu daruri la sfântul altar,
pentru ca, purificaţi de harul tău, să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi:
pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele.                           Cf. Ps 16,6

sau:
Adevăr vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune,
credeţi că aţi primit deja şi vi se va da, spune Domnul.         Mc 11,23.24

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, să ne călăuzeşti cu Duhul Sfânt pe noi,
cei hrăniţi cu trupul şi sângele Fiului tău, pentru ca,
dându-ţi mărturie nu numai cu vorba şi cu gura, ci şi cu fapta
şi cu adevărul, să ne învrednicim a intra în împărăţia cerurilor.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

Isus îi contrazice des pe cărturari, însă ştie să-i recunoască şi pe cei care sunt sinceri: “Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu” (Mc 12,34). Libertatea lui Isus în a judeca orice situaţie cu adevăr şi autoritate provoacă teamă în acei cărturari care ar voi să continue să-l întrebe în speranţa de a-l prinde în greşeală. Cărturarul nu este departe de împărăţia lui Dumnezeu. Dar numai cel care devine ucenic este în împărăţia lui Dumnezeu

 

LECTURA I
Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat.
Dacă am murit împreună cu Cristos, vom şi trăi împreună cu el.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Timotei 2,8-15

8 Preaiubitule,
adu-ţi aminte de Isus Cristos,
din seminţia lui David,
care a înviat din morţi, după evanghelia mea,
9 pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un răufăcător!
Dar cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat.
10 De aceea îndur cu răbdare toate pentru cei aleşi,
pentru ca şi ei să obţină mântuirea, care este în Cristos Isus,
odată cu gloria veşnică.
11 Vrednic de crezare este cuvântul:
„Dacă am murit împreună cu el, vom şi trăi împreună cu el.
12 Dacă îndurăm cu răbdare împreună cu el,
vom şi domni împreună cu el.
Dacă îl renegăm, şi el ne va renega.
13 Dacă suntem infideli, el rămâne fidel,
pentru că nu se poate renega pe sine”.
14 Aminteşte-le acestea
şi îndeamnă-i stăruitor înaintea lui Dumnezeu
să se ferească de cuvinte de ceartă, care nu aduc niciun folos,
ci duc la pieirea ascultătorilor!
15 Străduieşte-te să te prezinţi înaintea lui Dumnezeu
ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să se ruşineze,
ca un împărţitor corect al cuvântului adevărului!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.8-9.10 şi 14 (R.: 4a)

R
.: Fă-mi cunoscute, Doamne,
căile tale.

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale,
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

8 Domnul este bun şi drept,
de aceea îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

10 Toate căile Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc alianţa şi legile sale.
14 Domnul descoperă taina sa celor care se tem de el
şi le face cunoscută alianţa sa. R.

ALELUIA 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea
şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 12,28b-34

28b În acel timp,
unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus
şi l-a întrebat:
„Care este prima dintre toate poruncile?”
29 Isus i-a răspuns: „Prima este:
«Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
30 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta,
din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!»
31 A doua este aceasta:
«Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!»
Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”.
32 Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule,
adevărat ai spus că el este unul singur
şi că nu este altul în afară de el
33 şi a-l iubi pe el din toată inima,
din tot cugetul şi din toată puterea
şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi
este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”.
34 Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus:
„Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”.
Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

2Tim 2,8-15; Ps 24; Mc 12,28-34

 

Pentru rabini, întrebarea „care este cea dintâi dintre porunci?” rămânea o problemă teoretică, o problemă de ordin intelectual: pentru Isus însă, era viaţă. La întrebarea care i-a fost adresată, el răspunde prezentând esenţa voinţei lui Dumnezeu: să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Iar a doua este aceasta. Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” Mai mult, Isus unifică cele două porunci: „Altă poruncă mai mare decât acestea nu este”.

Numai Isus a trăit această unică poruncă într-un mod perfect: iubirea pentru Tatăl şi pentru noi l-a dus la moartea pe cruce, dându-şi viaţa până la ultimele picături de sânge ieşite din inima sa străpunsă. Iată Liturghia: nu sacrificarea unui animal, ci un act de iubire filială perfectă în care Isus este victimă şi preot; dar de iubire extremă pentru ai săi: „Iubindu-i pe ai săi, i-a iubit până la sfârşit”.
Noi să mulţumim, să adorăm, să ne hrănim din acest sacrificiu, din această dublă iubire, devenită unică iubire recunoscătoare faţă de Tatăl şi atât de generoasă faţă de noi. Dar asta nu este încă totul. Isus ne-a dat porunca sa: „Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit şi eu pe voi”. Avem în faţă o poruncă splendidă, care rămâne ca o continuă nostalgie înăuntrul nostru, dar cum s-o împlinim? Nu este un ideal de neatins? Pentru noi, care ne căutăm atât de mult pe noi înşine, atât de prinşi în egoism chiar şi atunci când încercăm să iubim, atât de des în afara iubirii lui Dumnezeu, nu există decât un mijloc: „Dacă murim cu el, vom trăi împreună cu el”, scrie sfântul Paul lui Timotei, dar putem încă să spunem: „Dacă trăim acum cu el, vom trăi, de asemenea, cu el”. Iată, Isus ne dă inima sa şi Euharistia ca să trăim cu el în unire mereu mai strânsă, pentru a putea iubi pe aproapele cu iubirea sa şi să împlinim, astfel, toată legea.