en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Efrem, diacon înv. *

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A X-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine mă voi teme
Domnul este apărătorul vieţii mele: de cine mă voi înfricoşa
Prigonitorii şi duşmanii mei se clatină şi cad.                           Cf. Ps 26,1-2

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, izvorul oricărui bine, ascultă-ne rugăciunea:
inspiră-ne să cugetăm la cele drepte şi călăuzeşte-ne ca să le împlinim.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, să priveşti cu bunăvoinţă la darul slujirii noastre:
el să fie pentru tine jertfă bineplăcută, iar nouă să ne sporească iubirea.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Doamne, tu eşti stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu,
Dumnezeul meu, ajutorul meu!                                    Ps 17,3 

sau:
Dumnezeu este iubire
şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu,
iar Dumnezeu rămâne în el.                                         1In 4,16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

P
uterea tămăduitoare a tainelor tale, Doamne, să ne elibereze cu blândeţe
de toate pornirile strâmbe şi să ne călăuzească pe calea cea dreaptă.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Isus ilustrează semnificaţia Legii prin intermediul unor exemple concrete scoase din viaţa zilnică a timpului. În templu sunt oferite jertfe lui Dumnezeu ca mulţumire sau pentru ispăşirea păcatelor... Şi totuşi, este mult mai importantă reconcilierea cu cel pe care l-am ofensat. Înainte de a ajunge la tribunal să facem tot posibilul pentru a ajunge la un acord.

 

LECTURA I
Ilie s-a rugat şi cerul a dat ploaie.
Citire din cartea întâi
a Regilor 18,41-46

41 În zilele acelea,
Ilie i-a zis lui Ahab:
„Mergi, mănâncă şi bea,
căci este un vuiet mare de ploaie!”
42 Ahab a mers să mănânce şi să bea.
Ilie însă a urcat pe vârful Carmelului,
s-a aplecat la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi.
43 I-a zis slujitorului său:
„Mergi şi priveşte spre mare!”
El s-a dus, a privit şi a zis: „Nu este nimic”.
Dar Ilie i-a zis: „Întoarce-te de şapte ori!”
44 A şaptea oară, slujitorul a zis:
„Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!”
Atunci Ilie a zis:
„Mergi şi spune-i lui Ahab:
«Înhamă şi coboară ca să nu te împiedice ploaia!»”
45 În câteva clipe cerul s-a întunecat de nori.
Şi a fost vânt şi ploaie mare.
Ahab a încălecat şi a plecat la Izreel.
46 Mâna Domnului a venit peste Ilie.
Şi-a încins coapsele şi a alergat înaintea lui Ahab
până la intrarea în Izreel.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 64(65),10abcd.10e-11.12-13 (R.: 2a)

R
.: Ţie ţi se cuvine, Dumnezeule,
cântare în Sion!

10abcd Tu vizitezi pământul,
tu îi potoleşti setea cu îmbelşugare;
tu îl copleşeşti cu bogăţii.
Râul lui Dumnezeu este plin cu apă. R.

10e Tu faci să crească grâul pentru oameni.
Astfel, pregăteşti pământul:
11 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaie şi răsadurile i le binecuvântezi. R.

12 Încununezi tot anul cu bunătăţile tale:
pe urmele tale curge belşugul.
13 Se ivesc păşuni în pustiu,
colinele sunt încinse cu veselie. R.

ALELUIA In 13,34
(Aleluia) „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii!
Aşa cum eu v-am iubit pe voi,
aşa să vă iubiţi unii pe alţii”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine se mânie pe fratele său
va fi condamnat la judecată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 5,20-26

20 În acel timp,
Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând:
„Vă spun: dacă dreptatea voastră
nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor,
nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
21 Aţi auzit că s-a spus celor din vechime:
«Să nu ucizi!»
Dacă cineva comite o crimă
va fi condamnat la judecată.
22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său
va fi condamnat la judecată.
Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!»,
va fi condamnat de Sinedriu.
Dacă cineva îi spune «nebunule!»,
va fi condamnat la focul Gheenei.
23 Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar
şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 lasă acolo darul tău , în faţa altarului,
du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău
şi apoi, venind, oferă-ţi darul!
25 Pune-te de acord cu duşmanul tău repede,
cât timp mai eşti cu el pe drum,
ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului,
iar judecătorul gardianului
şi să fii aruncat în închisoare!
26 Adevăr îţi spun,
nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

1Rg 18,41-46; Ps 64; Mt 5,20-26

Evanghelia de astăzi ne ajută să reflectăm asupra unicei porunci a iubirii: iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele.
Isus ne avertizează: „Dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe aceea a cărturarilor şi fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”. Fariseii se gândeau aproape exclusiv la raportul cu Dumnezeu (dimensiunea verticală a iubirii), negând justul raport cu aproapele (dimensiunea orizontală). Isus, în schimb, consideră iubirea fraternă o exigenţă riguroasă, în aşa fel încât, în acest pasaj al evangheliei, pare să-l pună chiar deasupra ofertei făcute lui Dumnezeu: „Dacă îţi aduci darul tău la altar, iar acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău, apoi vino şi adu-ţi darul”. Darul cel mai preţios este tocmai această ofertă de caritate fraternă, dacă ea lipseşte, tot restul nu mai valorează nimic. Aparentei preferinţe îi putem găsi un răspuns foarte simplu. Isus vrea să trăiască în noi, de aceea, vrea o caritate perfectă şi ne cere să nu sufocăm în noi viaţa sa cu judecăţi, atitudini, cuvinte contrare carităţii.
Ofranda noastră adusă la altar înseamnă, de fapt, viaţa noastră pusă la dispoziţia lui şi lui îi este plăcută dacă ea permite ca el să trăiască în noi. Altfel, ne spune: „Dacă darul tău nu este expresia unei iubiri disponibile faţă de fratele tău, mergi mai întâi şi te împacă cu el, apoi vino la mine”.
Nu este posibilă separarea celor două iubiri, deoarece Isus se găseşte în punctul de întâlnire al celor două dimensiuni: el iubeşte fraţii pentru că îl iubeşte pe Tatăl, şi îl iubeşte pe Tatăl iubind fraţii.
Să-i cerem lui Isus ca acest mesaj al său să devină tot mai mult însăşi viaţa noastră.