en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Anton de Padova, pr. înv. **

 Liturghierul Roman

 

13 iunie
Sf. Anton de Padova, pr. înv. **

Ant. la intrare
În mijlocul adunării, i-a deschis gura Domnul
şi l-a umplut de Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii;
cu veşmânt de slavă l-a îmbrăcat (T.P. aleluia).         Cf. Sir 15,5

sau: 

Gura celui drept exprimă înţelepciunea
şi limba lui rosteşte dreptatea;
legea Dumnezeului său este în inima lui (T.P. aleluia). Ps 36,30-31 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
tu i-ai dăruit poporului tău, în sfântul Anton,
un predicator de seamă al evangheliei
şi un mijlocitor puternic în necazuri;
dă-ne harul, ca, ajutaţi de el,
să urmăm învăţăturile vieţii creştine,
şi astfel, să simţim ocrotirea ta în toate încercările şi suferinţele.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 


ASUPRA DARURILOR

Să-ţi fie plăcută, Doamne,
jertfa pe care ţi-o înfăţişăm cu dragă inimă
în sărbătoarea sfântului Anton,
oferindu-ne pe noi înşine cu totul ţie,
după exemplul lui şi lăudându-te într-un glas.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Acesta este slujitorul credincios şi înţelept,
pe care Domnul l-a pus peste familia sa,
ca să le dea hrană la vreme potrivită (T.P. aleluia).  Cf. Lc 12,42
 
sau: 

Cel care cugetă zi şi noapte la legea Domnului
aduce rod la timpul potrivit (T.P. aleluia).                 Cf. Ps 1,2-3 
                                                                        

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, să-i lumineze Cristos învăţătorul
pe toţi aceia pe care i-a hrănit cu pâinea cea vie,
pentru ca, în sărbătoarea sfântului Anton,
ei să înveţe adevărul şi să-l înfăptuiască în iubire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Născut la Lisabona, Fernando (1195-1231) a fost mai întâi canonic regular al sfântului Augustin la Coimbra, unde a fost hirotonit preot. Papa Grigore al IX-lea l-a numit Chivotul Testamentului, fiind sigur că dacă s-ar fi pierdut toate exemplarele Bibliei, Anton ar fi scris-o din memorie. Şi-a luat numele de Anton când a intrat la franciscani cu dorinţa de a se dedica răspândirii credinţei la popoarele din Africa. I-a fost dat să şi împlinească misiunea de predicator în Franţa şi în Italia: a convertit mulţi eretici şi este primul din ordin care a predat fraţilor teologia. A scris predici străbătute de adâncă învăţătură şi de mare frumuseţe. A murit la Padova, la 36 de ani.

 

LECTURA I
Domnul m-a uns
şi m-a trimis să le aduc săracilor vestea cea bună.
Citire din cartea profetului Isaia 61,1-3a

1 Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea;
de aceea Domnul m-a uns şi m-a trimis
să aduc vestea cea bună săracilor,
să leg rănile celor cu inima zdrobită,
să vestesc eliberare celor captivi
şi deschidere a porţilor celor închişi;
2 să vestesc un an de bunătate a Domnului,
o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru,
ca să-i mângâi pe cei mâhniţi.
3a Să-i pun pe cei mâhniţi din Sion
să ia diademă în loc de cenuşă,
untdelemnul bucuriei în loc de jale,
veşmânt de laudă în locul duhului frânt.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)

R
.: Îndurările tale, Doamne,
în veci le voi cânta.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta! R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

21 L-am aflat pe David, slujitorul meu,
şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22 acestuia, mâna mea îi va da stabilitate
şi braţul meu îi va da putere. R.

25 Fidelitatea şi bunătatea mea vor fi cu el
şi prin numele meu va creşte puterea lui;
27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns; să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea. (Aleluia)

EVANGHELIA
Secerişul este mare,
însă lucrătorii sunt puţini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 10,1-9

1 În acel timp,
Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi
şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa
în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el
2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini.
Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului
să trimită lucrători în secerişul lui!
3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor!
4 Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte
şi nu salutaţi pe nimeni pe drum!
5 În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!»
6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii,
pacea voastră va rămâne peste el.
Dacă nu, se va întoarce la voi.
7 Rămâneţi în casa aceea;
mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea,
căci vrednic este lucrătorul de plata sa!
Nu vă mutaţi din casă în casă!
8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc,
mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră,
9 vindecaţi bolnavii din ea
şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»”
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Is 61,1-3; Ps 18; Lc 10,1-9

Este un mare privilegiu pentru un apostol al Domnului să-şi poată aplica sieşi magnificul text al lui Isaia, pe care Isus din Nazaret l-a aplicat pentru propria-i persoană: „Duhul Domnului este asupra mea, căci Domnul m-a uns şi m-a trimis să duc săracilor vestea cea bună...

Duhul lui Dumnezeu era cu adevărat peste Anton de Padova, care a dus vestea cea bună, evanghelia, săracilor cu un succes extraordinar. El a bandajat rănile inimilor frânte, a anunţat eliberarea prizonierilor, într-un mod atât de strălucit, atât de extraordinar, încât a fost canonizat la doar un singur an după moartea sa. E un lucru care astăzi ar fi imposibil, dar care spune foarte clar cât de profundă a fost veneraţia poporului creştin faţă de el.

În acest text al lui Isaia, în care vedem clar acţiunea Duhului mângâietor ce alină rănile inimii, care îi consolează pe cei întristaţi, aş vrea să subliniez vestea eliberării, care ne prezintă Duhul în acţiune ca creator, aşa cum îl invocă imnul Rusaliilor.

Toţi suntem prizonieri ai atâtor condiţionări, provenind din temperamentul nostru, din circumstanţe, din starea de sănătate, din raporturile cu ceilalţi, care nu sunt întotdeauna armonioaseY Şi căutăm eliberarea.

Dar adevărata eliberare vine într-un mod neaşteptat, într-un mod paradoxal, prin Duhul lui Dumnezeu, care nu rezolvă problemele, dar le depăşeşte, făcându-ne să trăim viaţa la un nivel superior.

În viaţa sfântului Anton putem constata această eliberare operată de Duhul Sfânt. Anton ar fi putut să fie foarte dezamăgit, trist, deoarece toate planurile sale au fost năruite. Voia să fie misionar, voia să fi murit chiar ca martir şi tocmai pentru aceasta s-a îmbarcat pentru a merge între musulmani. Dar călătoria sa nu-şi atinge scopul: în loc să debarce în ţările arabe, el a debarcat tot între creştini, în Sicilia, şi apoi a rămas în Italia.

Ar fi putut să-şi petreacă tot restul vieţii sale compătimindu-se pe sine: „N-am putut să-mi realizez vocaţia!” Şi, în schimb, viaţa sa a înflorit acolo unde Domnul l-a plantat fără să-şi dea seama: a început îndată să predice, să facă binele de care era capabil, şi şi-a dobândit o faimă extraordinară.

Asta înseamnă că Duhul Sfânt l-a eliberat de acele obstacole care ar fi putut să-şi aibă originea chiar în el însuşi şi, astfel, Anton şi-a descoperit darul, carisma sa adaptându-se la circumstanţele neprevăzute ale vieţi sale.

În acelaşi mod, Duhul vrea să ne elibereze şi pe noi şi să ne facă vestitori ai adevăratei libertăţi. Dacă suntem docili faţă de el, nu rămânem prizonieri ai temperamentului nostru, deoarece Duhul poate să-l domine, fără să-l suprime, dar să-i folosească potenţialităţile.

Duhul Sfânt ne eliberează chiar şi atunci când proiectele noastre sunt obstacole dintr-un motiv sau altul. Spre exemplu, dacă avem o sănătate şubredă, am putea să ne lamentăm într-una deoarece nu putem face ceea ce am vrea şi ceea ce ar trebui în serviciul Domnului. Dar dacă suntem docili faţă de Duhul Sfânt, el ne ajută să înaintăm în libertate ca şi cei trei tineri în cuptorul cu foc, adică ne ajută să ne folosim de toate obstacolele şi limitele noastre pentru a aduce slavă lui Dumnezeu şi chiar pentru a-i ajuta pe alţii, prin binele pe care li-l putem face.

Acelaşi lucru se întâmplă când dificultăţile vin din partea altora, din deciziile altora, decizii contrare cu cele pe care le aşteptam. Întotdeauna, dacă îl rugăm, Duhul Sfânt ne ajută să găsim nu soluţia umană, ci soluţia sa, divină, aducătoare de o mare fecunditate spirituală şi apostolică.

Dar pentru a obţine această eliberare şi să putem fi vestitorii ei, este absolut necesară rugăciunea, o rugăciune nu mecanică, nu maşinală, ci asiduă, perseverentă, încrezătoare, plină de dorinţe profunde, docilă faţă de Duhul Sfânt, care pregăteşte sufletul pentru soluţiile divine.

Dacă Duhul Sfânt oferă soluţia, întotdeauna ea este una eliberatoare, care nu ignoră circumstanţele concrete, dar trece dincolo de ele şi creează o realitate „spirituală”, o „nouă creaţie”. Cum spune sfântul Paul, cine trăieşte în Cristos este o creatură nouă, în Duhul Sfânt.