en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Amos, profet; Abraham, călug.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XI-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem;
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge,
nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele!            Cf. Ps 26,7.9

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tăria celor ce nădăjduiesc în tine,
ascultă cu bunătate rugăciunile noastre:
noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine:
dăruieşte-ne pururi ajutorul harului tău,
pentru ca, împlinindu-ţi poruncile,
să-ţi fim plăcuţi în gânduri şi în fapte.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, tu ai rânduit pâinea şi vinul să-i fie omului
şi hrană pentru viaţa aceasta şi sacrament de viaţă nouă.
Noi ţi le aducem acum pe altar şi te rugăm ca trupurile
şi sufletele noastre să nu fie niciodată lipsite de ajutorul lor.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele.       Ps 26,4 
 
sau:
Tată sfânt, păstrează-i în numele tău
pe cei pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi.               In 17,11

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu sfintele taine, care este semn
al unirii credincioşilor întru tine, să înfăptuiască unitatea în Biserica ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Creştinii comunităţii lui Matei continuau să practice faptele bune tradiţionale: pomana, rugăciunea şi postul. Cu acest discurs, sfântul Matei vrea să-i încurajeze să continue, dar cu o intenţie nouă: să-i placă lui Dumnezeu şi numai lui Dumnezeu. Motivaţia nu trebuie să fie lăudăroşenia, ci totul trebuie să rămână în “secretul lui Dumnezeu”.

 

LECTURA I
Ilie s-a urcat spre cer într-un vârtej de vânt.
Citire din cartea a doua
a Regilor 2,1.6-14

1 În zilele acelea,
când Domnul a voit să îl înalţe pe Ilie
într-o vijelie la cer,
Ilie şi Elizeu au plecat de la Ghilgal.
6 Ilie i-a zis:
„Rămâi aici, te rog,
căci Domnul mă trimite la Iordan!”
El a răspuns:
„Viu este Domnul şi viu este sufletul tău:
nu te voi părăsi!”
Şi au plecat amândoi.
7 Cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor
au mers şi au stat în faţă, departe,
iar ei amândoi erau lângă Iordan.
8 Ilie şi-a luat mantaua,
a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele
care s-au despărţit într-o parte şi alta
şi au trecut amândoi pe uscat.
9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elizeu:
,,Cere ceva şi voi face pentru tine
înainte de a fi luat de la tine!”
Elizeu a zis:
„Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”
10 Ilie a zis: „Este grea cererea ta.
Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine,
se va împlini;
dacă nu, nu se va împlini”.
11 Pe când mergeau ei şi vorbeau,
iată, un car de foc cu cai de foc
i-a despărţit pe amândoi,
iar Ilie a urcat într-o vijelie la cer!
12 Elizeu privea şi striga:
„Părintele meu! Părintele meu!
Carul lui Israel şi cavaleria lui!”
Când nu l-a mai văzut,
a apucat hainele lui şi le-a sfâşiat în două bucăţi.
13 A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el
şi a stat din nou pe malul Iordanului.
14 A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el,
a lovit apele şi a zis:
„Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?”
A lovit apele
şi ele s-au despărţit într-o parte şi alta
şi Elizeu a trecut.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),20.21.24 (R.: cf. 25b)

R
.: Domnul îi ocroteşte
pe cei care se încred în el.

20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,
pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine
şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine
înaintea fiilor oamenilor! R.

21 Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale
de uneltirile oamenilor,
îi adăposteşti în cortul tău,
departe de limbile care îi clevetesc. R.

24 Iubiţi-l, aşadar, pe Domnul, voi, toţi credincioşii lui!
Domnul păzeşte pe cei fideli
şi pedepseşte cu vârf şi îndesat pe cei trufaşi! R.

ALELUIA In 14,23ab
(Aleluia) „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu”, spune Domnul;
„Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tatăl tău, care vede în ascuns,
te va răsplăti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 6,1-6.16-18

1 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune
înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei;
altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri!
2 Aşadar, când dai de pomană,
nu trâmbiţa înaintea ta,
aşa cum fac ipocriţii în sinagogi şi în pieţe,
ca să fie lăudaţi de oameni.
Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.
3 Tu, însă, când dai de pomană,
să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta
4 pentru ca pomana ta să fie în ascuns
şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!
5 Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii,
pentru că lor le place să se roage stând în picioare
în sinagogi şi la colţurile străzilor
ca să se arate oamenilor!
Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.
6 Tu, însă, când te rogi,
intră în camera ta şi, închizând uşa,
roagă-te Tatălui tău care este în ascuns
şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!
16 Când postiţi nu fiţi trişti ca ipocriţii,
căci ei îşi schimonosesc feţele,
ca să arate oamenilor că postesc!
Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.
17 Dar tu, când posteşti,
unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,
18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti,
ci Tatălui tău, care este în ascuns!
Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

2Rg 2,1.6-14; Ps 30; Mt 6,1-6.16-18

 

Aş vrea să comentez prima lectură, atât de sugestivă şi misterioasă, care are şi un raport cu Isus, deoarece răpirea lui Ilie smuls de la pământ şi ridicat la cer constituie o prefigurare a misterului său.

Relatarea subliniază importanţa de a fi martori ai acestui fapt. Ilie îi spune lui Elizeu: „Rămâi aici pentru că Domnul mă trimite la Iordan”. Dar Elizeu simte că trebuie să se întâmple ceva important şi răspunde: „Jur pe Dumnezeu care este viu şi pe viaţa ta că nu te voi părăsi!” În timp ce trec în mod miraculos dincolo de Iordan, Ilie îl întreabă: „Cere ce vrei să fac pentru tine, înainte de a fi răpit de la tine!”, şi Elizeu îi cere: „Vreau ca duhul pe care l-ai primit tu să fie în mine de două ori mai puternic!” „Ai cerut un lucru greu de îndeplinit”, observă Ilie, şi aici este momentul să fim atenţi: „Cu toate acestea, dacă mă vei vedea atunci când voi fi răpit departe de tine, ţi se va acorda”. Elizeu trebuie să-şi fixeze privirea asupra lui Ilie. Şi iată, carul cu foc şi caii de foc. „Elizeu l-a văzut şi a început să strige: *Părintele meu, părintele meu!+„ „Privea”. Şi privind a putut primi mantia căzută de pe Ilie şi să fie umplut de duhul său.
Să ne gândim din nou la sfântul Ioan care, după ce a relatat despre străpungerea coastei lui Isus, comenta: „Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura: *Îşi vor îndrepta privirea spre cel pe care l-au străpuns+„. Important este a-l privi pe Isus în momentul în care este luat de către Tatăl când era pe cruce. Şi evanghelistul Marcu supune atenţiei episodul centurionului care îl recunoaşte în Isus, după ce l-a contemplat pe cruce, pe Fiul lui Dumnezeu. Acesta este momentul care-l revelează pe Isus, unitatea sa cu Tatăl, în darul reciproc: Isus se oferă pe sine însuşi cu totul Tatălui şi Tatăl îl atrage la sine.
A fi martori ai acestui moment este condiţia pentru a intra în misterul lui Isus. Trebuie să-l contemplăm în momentul iubirii celei mai pure şi mai generoase în care duce la îndeplinire voinţa Tatălui („Totul s-a împlinit”), totodată momentul iubirii celei mai mari faţă de noi.
Să-i mulţumim Domnului că astăzi, prin această pagină a Bibliei, ne ajută să înţelegem mai bine importanţa covârşitoare a punctului central al credinţei noastre: moartea pe cruce a lui Isus.