en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Benone, ep.; Iudita, văduvă, m.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XI-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem;
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge,
nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele!            Cf. Ps 26,7.9

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tăria celor ce nădăjduiesc în tine,
ascultă cu bunătate rugăciunile noastre:
noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine:
dăruieşte-ne pururi ajutorul harului tău,
pentru ca, împlinindu-ţi poruncile,
să-ţi fim plăcuţi în gânduri şi în fapte.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, tu ai rânduit pâinea şi vinul să-i fie omului
şi hrană pentru viaţa aceasta şi sacrament de viaţă nouă.
Noi ţi le aducem acum pe altar şi te rugăm ca trupurile
şi sufletele noastre să nu fie niciodată lipsite de ajutorul lor.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele.       Ps 26,4 
 
sau:
Tată sfânt, păstrează-i în numele tău
pe cei pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi.               In 17,11

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu sfintele taine, care este semn
al unirii credincioşilor întru tine, să înfăptuiască unitatea în Biserica ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Isus refuză atât rugăciunea recitată pentru a atrage atenţia, cât şi pe cea care se lungeşte în cuvinte. Rugăciunea creştină se bazează puternic pe Cristos, în care Dumnezeu se revelează ca Tată. Şi Dumnezeu este un Tată care îi cunoaşte şi-i iubeşte pe fiii săi. Garanţia că rugăciunea noastră va fi primită stă în iubirea sa şi nu în bogăţia sau în puterea cuvintelor noastre.

 

LECTURA I
Când Ilie a dispărut în vârtej,
Elizeu a fost umplut de duhul lui Ilie.
Citire din cartea lui Ben Sirah 48,1-14

1 S-a ridicat Ilie, profetul, ca un foc
şi cuvântul său ardea ca o torţă.
2 A adus asupra lor foametea
şi, în zelul lui, i-a împuţinat.
3 Prin cuvântul Domnului a închis cerul
şi tot aşa a făcut să coboare de trei ori foc.
4 Cât de glorificat ai fost, Ilie, în minunile tale!
Cine se va lăuda că este asemenea ţie?
5 Tu l-ai făcut pe mort să se ridice din moarte
şi din locuinţa morţilor, prin cuvântul Celui Preaînalt.
6 Tu i-ai făcut pe regi să coboare spre pieire
şi pe cei glorificaţi, din patul lor.
7 Tu ai auzit pe Sinai mustrarea
şi pe Horeb, judecăţile răzbunării.
8 Tu ai uns regi spre răsplătire
şi profeţi, succesori după tine.
9 Ai fost ridicat într-un vârtej de foc,
în carul cu cai de flăcări.
10 Tu ai fost prescris cu mustrări pentru timpurile viitoare,
ca să domoleşti mânia înaintea furiei,
ca să întorci inima tatălui către fiu
şi să restabileşti triburile lui Iacob.
11 Fericiţi cei care te-au văzut şi au adormit în iubire.
Căci şi noi vom trăi.
12 Când Ilie a fost acoperit de vârtej,
Elizeu a fost umplut de duhul lui.
În zilele lui nu s-a clătinat în faţa vreunui principe
şi nimeni nu l-a dominat.
13 Niciun lucru nu a fost prea mare pentru el
şi, în mormânt, trupul său a profeţit.
14 În viaţa lui a făcut minuni
şi, la sfârşit, minunate au fost faptele sale.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.3-4.5-6.7 (R.: 12a)

R
.: Bucuraţi-vă,
voi, drepţilor, în Domnul!

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia stăpânirii sale. R.

3 Focul merge înaintea lui
şi-i mistuie pe potrivnicii lui de jur împrejur.
4 Fulgerele sale luminează lumea:
pământul le vede şi se cutremură. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd mărirea. R.

7 Să fie făcuţi de ruşine
toţi cei care slujesc la chipuri cioplite,
cei care se laudă cu idolii!
Să cadă în genunchi în faţa lui toţi zeii! R.

ALELUIA Rom 8,15
(Aleluia) Nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă,
ci aţi primit Duhul înfierii
prin care strigăm: „Abba, Tată!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi aşa să vă rugaţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 6,7-15

7 În acel timp,
Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând:
„Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii
care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor!
8 Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei,
căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi!
9 Voi deci aşa să vă rugaţi:
«Tatăl nostru, care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele tău!
10 Vie împărăţia ta!
Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!
11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
12 şi ne iartă nouă greşelile noastre
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!
13 Şi nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne mântuieşte de Cel Rău!»
14 Căci dacă voi iertaţi oamenilor, greşelile lor,
şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta,
15 însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni,
nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Sir 48,1-15; Ps 96; Mt 6,7-15

 

În timpul vieţii sale pământeşti, Isus a fost comparat cu Ilie, deoarece poporul îl considera plin de curaj şi de zel pentru slava lui Dumnezeu, aşa cum a fost Ilie.

Această pagină din Cartea lui Ben Sirah ne face să fim cuprinşi de entuziasm pentru un om care se face apărătorul lui Dumnezeu în timpuri dificile. Ilie a înfruntat fără teamă regii, a acceptat să fie complet izolat în mijlocul unui popor care se îndepărta de Dumnezeu, a acceptat să lupte toată viaţa pentru că el era sigur de Dumnezeul său şi nu avea decât o singură dorinţă, o singură preocupare: să asculte de voinţa lui Dumnezeu pentru a restabili domnia sa asupra Israelului.
Sunt dorinţe şi preocupări pe care le regăsim în rugăciunea învăţată nouă de Isus. Prima dorinţă care-i vine din inimă este ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit, să vină împărăţia sa, să se facă voinţa sa. Toate acestea sunt realităţi vii în cer şi la fel trebuie să fie şi pe pământ.
Dacă vrem să cunoaştem inima lui Isus, trebuie să reflectăm asupra acestei rugăciuni, asupra dorinţelor pe care Domnul le exprimă şi pe care vrea să ni le comunice. El vrea într-adevăr să facă inima noastră asemenea cu inima sa: curajoasă, gata de a lupta pentru gloria lui Dumnezeu, gata de a suferi, de a trăi în solitudine şi în persecuţie, ascultătoare faţă de voinţa divină.
„Tată, sfinţească-se numele tău!” „Tată!” este primul strigăt care iese de pe buzele lui Isus în toate circumstanţele. În dificultăţi, îndată se gândeşte la Tatăl: „Tată, preamăreşte numele tău!” Când succesul îi surâde, nu se gândeşte decât să-l preamărească pe Tatăl: „Te binecuvântez, Părinte, Domn al cerului şi al pământului!” Dispoziţia fundamentală a inimii lui Isus este iubirea pentru Tatăl, o iubire profundă, o iubire înainte de toate, care nu caută altceva decât preamărirea lui.
Isus vrea ca această rugăciune să devină tot mai mult rugăciunea inimii noastre, şi nu numai a buzelor noastre: tocmai de aceea ne-a învăţat-o, pentru ca, repetând-o, noi să putem puţin câte puţin să ne modelăm inima pentru a o face tot mai asemenea cu inima sa, să putem adică să ne facem proprii gândurile sale, dorinţele sale, sentimentele sale. Noi facem această rugăciune şi el lucrează în noi. Ca să ne putem asemăna cu Isus este necesar ca rugăciunea să angajeze toată viaţa noastră şi viaţa noastră să se modeleze pe rugăciune: aceasta-i acţiunea neîncetată a vieţii spirituale.
Când ne rugăm: „Sfinţească-se numele tău”, trebuie să ne întrebăm cum vrea Domnul să fie sfinţit numele său în viaţa noastră. Rugăciunea noastră de discernământ B adică examenul de conştiinţă B nu trebuie să aibă ca scop principal căutarea lipsurilor, ci căutarea voinţei lui Dumnezeu cu privire la viaţa noastră, a modului cum numele său poate să fie sfinţit prin viaţa noastră. Noi privim toate acţiunile în această lumină, întrebându-ne: „Care este dorinţa inimii lui Isus în această acţiune? În cealaltă acţiunea a mea? Cum pot s-o ofer anticipat, sau după ce am împlinit-o? Cum pot pune în legătură gloria lui Dumnezeu cu această acţiune a mea?” Nu există acţiune banală, dificilă, care ne dă bucurie, care ne oboseşte, care nu poate fi unită în rugăciune cu dorinţele pe care Isus le exprimă în Tatăl nostru. „Sfinţească-se numele tău!” Astăzi voi face asta, voi face cealaltăY în rugăciunea mea trebuie să depăşesc lucrurile acestea, pentru ca acea muncă, acea distracţie, acel raport să fie impregnat de dorinţa lui Isus, ca numele Tatălui să fie sfinţit, voinţa sa să fie împlinită, împărăţia sa să vină între noi.
Şi invers: când muncim, inima noastră trebuie să continue să fie unită cu inima lui Isus. Şi trebuie să folosim toate mijloacele pe care le avem la îndemână pentru ca rugăciunea să rămână prezentă în acţiunile noastre. Este o muncă de durată, o întrepătrundere reciprocă ce nu se realizează de azi pe mâine şi care nici măcar nu este opera noastră. Este lucrarea lui Dumnezeu aceea care ne transformă viaţa.
Trebuie să fim deschişi acţiunii divine şi în mod constant să unim rugăciunea şi viaţa noastră. Astfel, încetul cu încetul, rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Isus se înrădăcinează în viaţa noastră, în inima noastră, devine factor de unitate pentru întreaga noastră fiinţă aşa cum era pentru Isus.