en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

† NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL

 Liturghierul Roman

 

24 iunie

NAŞTEREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Ant. la intrare 
A venit un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan.
Acesta a venit ca să dea mărturie despre lumină,
ca să-i pregătească Domnului un popor desăvârşit.         
In 1,6-7; Lc 1,17

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care l-ai ridicat pe sfântul Ioan Botezătorul
ca să-i pregătească Domnului Cristos un popor desăvârşit,
dă-i Bisericii tale harul bucuriei spirituale
şi călăuzeşte cugetele tuturor credincioşilor pe caleamântuirii şi a păcii.
Prin Domnul nostru Isus
Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Aducem, Doamne, daruri pe altarul tău,
celebrând după cuviinţă naşterea sfântului Ioan Botezătorul,
care a prevestit venirea Mântuitorului lumii
şi l-a arătat prezent între oameni.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
 
Ant. la Împărtăşanie 
Prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru,
ne-a vizitat Cel care Răsare din înălţime.         
Cf. Lc 1,78

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi la ospăţul Mielului ceresc, te rugăm, Doamne,
pentru Biserica ta, care celebrează astăzi cu bucurie
naşterea sfântului Ioan Botezătorul:
dă-i harul să-l recunoască drept izvor al renaşterii sale
pe acela pe care el l-a prevestit că va veni între oameni.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 Lui Ioan Botezătorul Biserica nu-i sărbătoreşte numai martiriul, ci şi ziua naşterii. A fost umplut de Duhul Sfânt încă din sânul mamei. Astfel şi-a împlinit menirea care n-a avut egal, menire care i-a fost descoperită lui Zaharia, tatăl lui, în templu, în ceasul în care întreg poporul era în rugăciune. La această rugăciune, Dumnezeu va răspunde trimiţând nu numai un profet, ci pe însuşi Fiul său, stăpânul profeţilor. Ioan va fi precursorul acestui Fiu. Îndemnându-i pe păcătoşi la convertire, el îi va pregăti să-l primească pe Mântuitorul lor, despre care va spune: “Iată mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii!”. Naşterea sa este aurora care anunţă lumina Crăciunului, acea lumină veşnică pentru care Ioan va da mărturie.

 

LECTURA I
Voi face din tine lumina popoarelor.
Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6

1 Ascultaţi-mă, insulelor!
Daţi atenţie, popoare îndepărtate!
Domnul m-a chemat din sânul matern,
din pântecele mamei mele
şi-a adus aminte de numele meu.
2 A făcut gura mea ca o sabie tăioasă,
la umbra mâinii sale m-a adăpostit;
m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a pus în tolba sa.
3 El mi-a zis: „Tu eşti slujitorul meu, Israel;
în tine mă voi glorifica”.
4 Dar eu spuneam: „Degeaba m-am trudit,
în zadar şi fără folos mi-am consumat puterea.
Şi totuşi, judecata mea este la Domnul
şi răsplata mea, la Dumnezeul meu”.
5 Acum, aşa vorbeşte Domnul,
cel care m-a plăsmuit în sânul mamei ca să fiu slujitorul lui,
ca să-l întorc pe Iacob şi să-l adun pe Israel.
De aceea am fost preţuit în ochii Domnului
şi Dumnezeul meu este puterea mea.
6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu,
ca să ridici triburile lui Iacob
şi să-i aduci înapoi pe cei rămaşi ai lui Israel.
Te-am pus lumină pentru popoare,
ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 138(139),1-3.13-14ab.14c-15ab (R.: 14a)

R
.: Te laud, Doamne,
pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată.

1 Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

13 Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
14ab Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată.
Lucrările tale sunt admirabile! R.

14c Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta.
15ab Oasele mele nu erau ascunse pentru tine
când am fost plămădit în taină. R.

LECTURA A II-A
Ioan a predicat un botez al pocăinţei
întregului popor al lui Israel.
Citire din Faptele Apostolilor 13,22b-26

22b
În zilele acelea,
în sinagoga din Antiohia Pisidiei,
Paul le spunea:
„Dumnezeu l-a ridicat pentru ei ca rege pe David,
despre care a dat mărturie spunând:
«L-am aflat pe David, fiul lui Iese,
un om după inima mea»,
care va împlini toată voinţa mea.
23 Din descendenţa acestuia,
Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa,
un mântuitor: pe Isus.
24 Înainte de venirea lui,
Ioan a predicat un botez al convertirii
pentru tot poporul lui Israel.
25 Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale,
spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt.
Dar iată că vine după mine unul
căruia nu sunt vrednic să-i dezleg
încălţămintea picioarelor».
26 Fraţilor, fii din neamul lui Abraham
şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu,
nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri”.
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 1,76
(Aleluia) Tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema:
căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Se va numi Ioan.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 1,57-66.80

57 Când s-a împlinit timpul pentru Elisabeta
ca să nască, a născut un fiu.
58 Când vecinii şi rudele ei au auzit
că Domnul şi-a arătat marea îndurare faţă de ea,
se bucurau împreună cu ea.
59 În ziua a opta au venit pentru circumcizia copilului
şi voiau să-i pună numele Zaharia, ca al tatălui său.
60 Însă, luând cuvântul, mama lui a spus:
„Nu, ci se va numi Ioan”.
61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale
care să poarte numele acesta”.
62 I-au făcut semne tatălui său
cum ar vrea să fie numit.
63 Cerând o tăbliţă, a scris: „Ioan este numele lui”.
Şi toţi s-au mirat.
64 Îndată i s-a deschis gura şi i s-a dezlegat limba,
iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu.
65 I-a cuprins frica pe toţi vecinii
şi în tot ţinutul muntos al Iudeii
se povesteau toate aceste lucruri.
66 Toţi cei care le auzeau le păstrau în inima lor, spunând:
„Ce va fi oare acest copil?”,
pentru că mâna Domnului era cu el.
80 Copilul creştea şi se întărea în duh;
el a rămas în pustiu
până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

 

Is 49,1-6; Ps 138; Fap 13,22-26; Lc 1,57-66.80

Sărbătoarea de astăzi ne face să ne gândim la iubirea prevenitoare a Domnului, la importanţa pregătirilor pe care el le face. Lui Zaharia, un înger al Domnului îi anunţă că soţia sa, sterilă, îi va da un fiu care-i va bucura pe mulţi prin naşterea sa: Dumnezeu pregăteşte naşterea precursorului. Şi neaşteptata schimbare a numelui: nu Zaharia, ci Ioan, confirmă opera lui Dumnezeu: Ioan înseamnă, de fapt, „Dumnezeu dă har”. Ioan este trimis înainte pentru a pregăti calea Domnului, „anul de har” al Domnului, venirea lui Isus.

Astfel, suntem avizaţi de importanţa pregătirii din partea lui Dumnezeu: aşa cum terenul trebuie lucrat pentru a-l pregăti să primească sămânţa, la fel, Dumnezeu pregăteşte timpurile şi inimile să primească bine darurile sale. Iată de ce un creştin trebuie să trăiască într-o atitudine de vigilenţă: pentru a fi atent, pentru sine şi pentru ceilalţi, la acţiunea lui Dumnezeu şi să ştie să o identifice între celelalte realităţi pământeşti.

Isus era mai important decât Ioan, dar fără opera lui Ioan, cine ar fi fost atent la venirea lui Isus? Ioan este ultimul dintre profeţi, cel care a crezut şi l-a arătat pe Isus: „După mine vine unul care este mai puternic decât mineY Iată Mielul lui Dumnezeu!”

Pentru acest motiv, celebrarea de astăzi este o mare bucurie pentru Biserică, şi în lecţionar se citeşte „Sărbătoare specială”. Şi totuşi, Ioan a fost un profet auster, care a predicat penitenţa cu accente deloc amabile: „Pui de vipere! Faceţi roade vrednice de convertire şi nu spuneţi între voi: Avem pe Abraham ca tată”. El îndemna la suferinţa pocăinţei care devine bucuria purificării, ca anticipare a bucuriei venirii Domnului.

Orice suferinţă pentru un creştin are acest aspect: e un mod de a pregăti bucuria care va veni. Atunci când este aşteptată o persoană dragă, munca grea ce se face în casă este plină de bucurie, şi bucuria o face uşoară. Să învăţăm să suportăm în această perspectivă, foarte realistă, orice suferinţă, ca o purificare ce anticipă venirea Domnului aducătoare de bucurie: el vrea să vină într-o casă „măturată şi împodobită”, cum citim într-un pasaj al evangheliei.

Să-i cerem harul de a şti întotdeauna să trăim în acest fel: atunci vom merge bucuroşi pe calea păcii, pe care venirea lui Cristos a deschis-o paşilor noştri.