en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Wilhelm, abate

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Domnul este tăria poporului său,
cetate de scăpare pentru unsul său.
Mântuieşte, Doamne, poporul tău,
binecuvântează moştenirea ta, fii păstorul lui în veci!            Cf. Ps 27,8-9

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinşi
si de frică, si de iubire fată de numele tău sfânt,
căci tu nu încetezi niciodată să-i ocroteşti
pe aceia pe care îi statorniceşti în fidelitatea iubirii tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, jertfa de împăcare şi de laudă,
pentru ca, purificaţi prin lucrarea ei,
să-ţi oferim iubirea noastră, ca pe un dar bineplăcut ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre tine în aşteptare, Doamne,
tu le dai hrană la vreme potrivită.                                                       Ps 144,15 
 
sau:
Eu sunt păstorul cel bun
şi eu îmi pun viaţa pentru oile mele, spune Domnul.                      In 10,11.1


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
R
eînnoiţi prin împărtăşirea din preţiosul trup
şi sânge al Fiului tău, implorăm bunătatea ta,
Doamne, ca harul pe care-l primim ori de câte ori se celebrează
Euharistia să ne ducă la plinătatea răscumpărării.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Graţie puterii sale de vindecare, Cristos primeşte în comunitatea sa trei persoane care până în momentul acela au fost excluse din adunarea liturgică ebraică: un lepros (8,1+4), un păgân şi o femeie. Vindecarea slujitorului sutaşului corespunde, deci, acestui plan de a reuni pe toţi bărbaţii şi femeile, fără nici o deosebire şi de orice provenienţă.

LECTURA I
Strigă tare către Domnul, fiică a Sionului,
pentru sufletul pruncilor tăi!
Citire din cartea Lamentaţiunilor 2,2.10-14.18-19

2 Domnul a înghiţit
şi nu a cruţat toate locuinţele lui Iacob.
În furia lui a dărâmat fortăreţele fiicei lui Iuda,
a izbit la pământ şi a profanat domnia şi căpeteniile ei.
10 Zac la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului;
îşi presară ţărână pe capete şi se încing cu saci;
îşi pleacă la pământ capetele fecioarele Ierusalimului.
11 S-au sfârşit în lacrimi ochii mei,
măruntaiele fierb, mi se varsă la pământ ficatul
din cauza zdrobirii fiicei poporului meu,
când văd pruncii şi sugarii leşinând în pieţele cetăţii
12 şi zic mamelor lor:
„Unde este grâu şi vin?”,
atunci când leşină precum cei străpunşi în pieţele cetăţii,
dându-şi sufletul la pieptul mamelor lor.
13 Ce mărturie să dau,
cu cine să te asemăn, fiică a Ierusalimului?
Cu cine să te compar ca să te mângâi,
fecioară, fiică a Sionului?
Căci mare ca marea este zdrobirea ta: cine te va vindeca?
14 Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni şi iluzii,
nu ţi-au descoperit nelegiuirea,
ca să facă să se întoarcă de la tine captivitatea ta,
au văzut pentru tine profeţii deşarte şi ademenitoare.
18 Inima lor strigă către Domnul.
Zid al fiicei Sionului,
fă să coboare ca un râu lacrimi ziua şi noaptea!
Să nu-ţi dai răgaz şi să nu te linişteşti, fiică a ochilor tăi!
19 Ridică-te, strigă noaptea, la începutul străjilor,
revarsă-ţi inima ca apa înaintea feţei Domnului!
Ridică-ţi palmele spre el pentru sufletul pruncilor tăi,
care leşină de foame la capătul tuturor străzilor!
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 73(74),1-2.3-5a.5b-7.20-21 (R.: 19b)

R
.: Viaţa săracilor tăi, Doamne,
să n-o dai uitării niciodată!

1 De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna?
Pentru ce s-a aprins mânia ta împotriva turmei păşunii tale?
2 Adu-ţi aminte de adunarea ta,
pe care ai câştigat-o odinioară,
de tribul pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta,
de Muntele Sionului, pe care ţi-ai stabilit locuinţa! R.

3 Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit,
duşmanul a devastat totul în sanctuarul tău!
4 Asupritorii tăi au scos răgete în mijlocul templului tău.
În locul semnelor noastre, şi le-au pus pe ale lor. R.

5 Ca unii ce ridică securea într-un desiş de codru,
6 aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane porţile sale.
7 Au pus foc sanctuarului;
au pângărit şi au dărâmat
locuinţa numelui tău până la pământ. R.

20 Priveşte la alianţa ta,
căci toate colţurile ascunse ale ţării
sunt cuiburi ale violenţei.
21 Cel asuprit să nu plece umilit de la tine,
cel sărac şi cel sărman să laude al tău nume! R.

ALELUIA Mt 8,17bc
(Aleluia) Isus a luat asupra lui slăbiciunile noastre
şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus
şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor
împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 8,5-17

5 În acel timp,
intrând Isus în Cafarnaum,
a venit la el un centurion, rugându-l:
6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat,
suferind groaznic”.
7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”.
8 Dar centurionul, răspunzând, i-a zis:
„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu,
dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu.
9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii;
având soldaţi în subordine,
spun unuia: «Du-te!», iar el se duce,
şi altuia: «Vino!», iar el vine,
şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”.
10 Auzind, Isus a rămas uimit
şi a spus celor care îl urmau:
„Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit
o astfel de credinţă.
11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus
şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor
împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob,
12 iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul din afară.
Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”.
13 Apoi Isus i-a spus centurionului:
„Mergi, să ţi se facă după cum ai crezut!”
Şi în ceasul acela a fost vindecat servitorul lui.
14 Venind Isus în casa lui Petru,
a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră.
15 I-a atins mâna şi febra a lăsat-o.
Şi s-a ridicat şi a început să-i slujească.
16 La lăsatul serii, i-au adus mulţi posedaţi de diavol,
iar el a alungat diavolii cu un cuvânt
şi i-a vindecat pe toţi cei bolnavi,
17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus
prin profetul Isaia, care zice:
„El a luat asupra lui slăbiciunile noastre
şi a purtat bolile noastre”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Lam 2,2.10-14.18-19; Ps 73; Mt 8,5-17

 

Descriind cutremurătoarea situaţie a Ierusalimului, distrus şi devastat, Cartea Lamentaţiunilor revelează cauza profundă a acestei catastrofe fără precedent: „Profeţii tăi au avut viziuni înşelătoare şi mincinoase, nu ţi-au descoperit nelegiuirile, ceea ce ar fi putut îndepărta căderea ta. Ei au scos din viziunile lor oracole amăgitoare şi false”. Această frază merită să fie meditată deoarece noi toţi preferăm mai degrabă să auzim discursuri măgulitoare decât reproşuri şi ameninţări; preferăm să rămânem în iluziile noastre, în schimb, este necesar pentru binele nostru să ne fie descoperite lipsurile noastre. Profeţii nu au descoperit nelegiuirile Ierusalimului pentru a-i schimba soarta, s-au mulţumit doar să predice poporului ceea ce el dorea să asculte, pentru a rămâne în propria linişte şi pasivitate. Profeţii falşi promiteau pacea: „Pace, pace! Totul merge bine, nimic nu trebuie schimbat, nu este nevoie să facem nici un efort, putem să mergem înainte liniştiţiY„. Adevăraţii profeţi, în schimb, cum este Ieremia, îi acuzau pe falşii profeţi care spuneau: „Pace, pace”, când, în realitate, totul mergea spre nenorocire. Ieremia nu obosea să îndemne Ierusalimul, să-l recheme la observarea cea mai fidelă a legii lui Dumnezeu în dreptate, în solidaritate; dar nimeni nu-l asculta. Poporul prefera să asculte cuvintele celor ce le asigurau pacea în situaţia prezentă.

Noi, de asemenea, dacă suntem înţelepţi, ar trebui să dorim să ne fie descoperite lipsurile noastre, fiindcă aceasta este condiţia pentru a ne schimba soarta, adică pentru a progresa şi a evita daune mai mari. Când Sfântul Părinte reaminteşte învăţătura morală a Bisericii cu privire la respectul datorat vieţii încă de la începutul ei, cu privire la respectul pentru iubire şi fidelitate, sau în ce priveşte folosirea banului, sau pericolele capitalismului, predicile sale trezesc de obicei reacţii negative, critici, opoziţii. Lumea preferă cu hotărâre discursuri care nu deranjează, care încurajează mai degrabă să continue liniştită în direcţia pe care a apucat, care convine egoismului fiecăruia, dar care pregăteşte nenorociri pentru toţi.
Să cerem, deci, harul de a avea această dorinţă de a ne clarifica situaţia noastră spirituală, în modul de a putea corespunde la harul convertirii pe care Domnul ni-l oferă mereu. Viaţa creştină trebuie să fie o convertire continuă, o convertire care nu are în sine nimic trist, ci, dimpotrivă, deoarece ne pune într-un raport mai profund cu Domnul în pace, în bucurie, în generozitate. Să primim pacea lui Cristos întemeiată pe sinceritatea profundă cu care ne deschidem luminii sale, pentru a fi eliberaţi de rău.