en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Ciril din Alexandria, ep. înv. *

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Toate popoarele, bateţi din palme,
aclamaţi-l pe Dumnezeu cu strigăte de bucurie!                     Ps 46,2


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tu ne-ai înfiat prin harul tău şi ne-ai făcut fii ai luminii:
nu îngădui să fim învăluiţi de întunericul greşelii,
ci păstrează-ne pururi în strălucirea adevărului.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, care, prin tainele tale,
lucrezi cu putere mântuirea noastră,
dă-ne, te rugăm, harul, ca, prin slujirea noastră,
să răspundem la sfinţenia darurilor tale.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!                                Cf. Ps 102,1 

sau:
Tată, pentru ei mă rog, ca ei să fie una în noi,
pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis,                         In 17,20 2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

T
e rugăm, Doamne, ca trupul şi sângele lui Cristos,
pe care ţi le-am oferit ca jertfă şi le-am primit ca hrană,
să fie pentru noi izvor de viaţă nouă, pentru ca,
rămânând mereu uniţi cu tine în iubire,
să aducem roade care să dăinuie de-a pururi.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Aniversarul înfiinţării Diecezei de Iaşi (1884).
A-l urma pe Cristos înseamnă a adera la el, a-l asculta, a accepta nesiguranţa, a împărtăşi destinul său. A-l alege pe el presupune a accepta greutatea şi bucuria fiecărei zile, precum şi ca măsura iubirii să devină crucea
.

 

LECTURA I
Ei calcă în picioare pe cei sărmani.
Citire din cartea profetului Amos 2,6-10.13-16

6 Aşa vorbeşte Domnul:
,,Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel,
ba pentru patru, nu voi reveni,
pentru că l-au vândut pe argint pe cel drept
şi pe cel nevoiaş pe o pereche de sandale.
7 Ei calcă praful pământului pe capul celor săraci
şi înclină calea celor umili.
Omul şi tatăl lui merg la aceeaşi tânără
ca să profaneze numele meu cel sfânt.
8 Pe haine luate ca garanţie se întind lângă toate altarele
şi beau vinul celor comdamnaţi
în casa Dumnezeului lor.
9 şi eu i-am nimicit înaintea lor pe amorei,
a căror înălţime era ca înălţimea cedrilor
şi a căror forţă era ca a stejarilor;
le-am nimicit rodul lor de deasupra
şi rădăcinile lor, de dedesubt.
10 Eu v-am scos pe voi din ţara Egiptului
şi v-am condus prin pustiu timp de patruzeci de ani,
ca să luaţi în stăpânire ţara amoreilor.
13 Iată, vă voi apăsa
aşa cum apasă un car plin cu snopi.
14 Cel care aleargă repede va pierde,
cel puternic nu-şi va întări puterea,
iar cel viteaz nu-şi va scăpa viaţa.
15 Cel care întinde arcul nu va rezista,
cel iute de picior nu va scăpa,
iar cel care călăreşte pe cal nu-şi va salva viaţa.
16 Cel mai tare de inimă dintre viteji va fugi gol în ziua aceea” –
oracolul Domnului.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 49(50),16bc-17.18-19.20-21.22-23 (R.: cf. 22a)

R
.: Iartă, Doamne,
necredinţa poporului!

16bc Pentru ce vorbeşti despre poruncile mele
şi alianţa mea este pe buzele tale,
17 de vreme ce urăşti disciplina mea
şi cuvintele mele le arunci la spate? R.

18 Dacă vezi un hoţ, tu fugi cu el
şi te întovărăşeşti cu adulterii.
19 Tu dai drumul gurii tale la rele
şi limba ta ţese planuri viclene. R.

20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău,
îl cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată, ai făcut acestea, iar eu să tac?
Îţi închipui că eu sunt ca tine?
Te voi mustra şi voi pune totul sub ochii tăi. R.

22 Înţelegeţi aceasta, voi care-l uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva să mă mânii şi nu va fi nimeni care să vă scape!
23 Cine aduce jertfă de laudă, acela mă cinsteşte;
celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”. R.

ALELUIA cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile voastre,
ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Urmează-mă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 8,18-22

18 În acel timp,
văzând Isus mulţimea din jurul său,
a poruncit să treacă pe ţărmul celălalt.
19 Atunci, apropiindu-se de el unul dintre cărturari,
a spus: „Învăţătorule,
te voi urma oriunde te vei duce”.
20 Dar Isus i-a zis:
„Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi,
însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”.
21 Un altul dintre discipolii lui i-a spus:
„Doamne, lasă-mă să merg mai întâi
şi să-l îngrop pe tatăl meu!”
22 Dar Isus i-a zis:
„Urmează-mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Am 2,6-10.13-16; Ps 49; Mt 8,18-22

 


Între evanghelia acestei zile şi prima lectură, în aparenţă, nu există nici un raport, o mică reflecţie, însă, ne ajută să recunoaştem că Isus se situează pe aceeaşi linie cu profetul Amos, în modul său de a fi polemic, dar nu mai puţin radical. Amos luptă contra lăcomiei prin cuvinte dure. Isus învaţă aceeaşi detaşare prin exemplul său.

Lăcomia, setea de bogăţii, este izvorul a nenumărate rele. În prima scrisoare adresată lui Timotei sfântul Paul îi declară în termeni foarte hotărâţi: „Cei care vor să se îmbogăţească B scrie apostolul B cad în ispită, în multe dorinţe necurate şi dăunătoare, care cufundă oamenii în moarte şi pieire. Negreşit, dragostea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1Tim 6,9-10). În oracolul său, Amos denunţă perversiunea provocată de lăcomie, care face, înainte de toate, să se piardă sensul dreptăţii şi respectul datorat persoanelor, care nu sunt considerate decât mijloace pentru a câştiga bani. „Ei îl vând B exclamă Amos cu indignare B pe cel drept pe bani, pe cel sărman pe o pereche de sandale”. Ce dispreţ faţă de persoana umană, creată după chipul lui Dumnezeu! Ea a devenit un articol de schimb. A fost redusă la starea de sclavie pentru un câştig murdar, pentru un preţ mult inferior celui care este dat pentru un animal. Amos denunţă şi dispreţul femeii, în imoralitatea sexuală, în legătură, probabil, de asemenea, cu problema banului. Cine dispune de mulţi bani crede că-şi poate permite atâtea lucruri! A viola demnitatea unei tinere nu este o vină uşoară. Dumnezeu însuşi este ofensat, numele lui este profanat atunci când o persoană umană e obligată să suporte imoralitatea.

Şi profetul continuă. Cei care vor să se îmbogăţească prin orice mijloc, oprimând pe alţii, pierd respectul pentru Dumnezeu şi, fără ca măcar să-şi dea seama, participă la cult într-o manieră absolut inacceptabilă. „Se tolănesc lângă altare pe hainele luate ca zălog B observă Amos B şi în templul Dumnezeului lor beau vinul celor pe care ei i-au pedepsit”. Profetul se referă la ospeţele sacre care conţineau unele sacrificii rituale şi exprimă indignarea sa pentru cel care aducea la aceste celebrări religioase bunuri confiscate cu cruzime de la oamenii săraci. Cum ar putea să-i placă lui Dumnezeu acest mod de a-i aduce cult? Nu poate decât să-l respingă cu dezgust. În legea poporului său, Dumnezeu se arată preocupat de a-i apăra pe cei sărmani împotriva creditorilor nemiloşi. Singurul lucru pe care cel sărac putea să-l propună ca zălog era ţesătura de lână care-i servea ca mantie ziua şi ca acoperitoare noaptea. Legea prescria cu privire la aceasta: „Când vei împrumuta ceva aproapelui tău, nu vei intra în casa lui pentru a-i lua zălogul”. Creditorul avid nu respecta demnitatea celui sărac, el se comporta ca un stăpân în casa lui; Dumnezeu în lege porunceşte însă: „Tu vei rămâne afară şi omul căruia i-ai împrumutat îţi va aduce zălogul”. Şi continuă: „Dacă acel om este sărac, nu vei dormi cu zălogul său. Va trebui să-l restitui până la apusul soarelui, pentru ca el să poată dormi cu mantia sa şi să te binecuvânteze” (Dt 24,10-13). Profetul critică, deci, cu vehemenţă creditorii nemiloşi şi neruşinaţi care-i oprimau pe cei săraci, şi apoi, cu hainele luate ca zălog, mergeau să ia parte la cult.

De câte ori vinovăţii asemănătoare sunt comise între creştini! Personaje care s-au îmbogăţit pe seama oamenilor simpli şi modeşti şi apoi se afişează ca mari binefăcători ai Bisericii cu donaţii din ceea ce au de prisos.

Isus nu se lasă impresionat de ofertele de felul acesta. El apreciază mai mult oferta unei sărmane văduve (Mc 12,41-44) şi îi invită în mod presant pe toţi la detaşare faţă de ban. El însuşi nu avea „unde să-şi plece capul”. Merită, deci, să ascultăm şi să acceptăm invitaţia sa.