en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 ianuarie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 ianuarie 2018

Sfintii zilei
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţã comunã
verde. II
Lectionar
1Sam 24,3-21: Nu-mi voi ridica mâna împotriva stãpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere.
Ps 56: Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine!
Mc 3,13-19: I-a chemat pe cei pe care i-a voit el, iar ei au venit la el.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 2-a de peste an

 

Sfintii zilei

† SS. PETRU ŞI PAUL, ap.; Emma

 Liturghierul Roman

 29 IUNIE

SFINŢII PETRU ŞI PAUL, apostoli


Ant. la intrare 
Aceştia sunt sfinţii care, trăind în trup,
au dat rodnicie Bisericii cu sângele lor;
ei au băut paharul Domnului şi au ajuns prietenii lui Dumnezeu.


 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care astăzi ai umplut de bucurie aleasă şi cerească Biserica ta,
în solemnitatea sfinţilor Petru şi Paul,
dă-i, te rugăm, harul de a urma în toate învăţătura apostolilor,â
prin care a primit începuturile credinţei.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


 

ASUPRA DARURILOR
Rugăciunea apostolilor să însoţească, Doamne,
darurile pe care le aducem spre sfinţire înaintea ta
şi să ne păstreze strâns uniţi cu tine în celebrarea acestei jertfe.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie 
Petru i-a zis lui Isus:
„Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu”.
Isus i-a răspuns:
„Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”.        
Cf. Mt 16,16.18


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dă-ne, te rugăm, Doamne, harul,
ca, întăriţi de această taină,
să trăim astfel în Biserică
încât, stăruind în frângerea pâinii şi în învăţătura apostolilor,
să fim o singură inimă şi un singur suflet,
întemeiaţi în iubirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Colectă pentru “Obolul Sf. Petru”.
“Piatră”, iată misiunea pe care Isus i-a încredinţat o lui Simon, fiul lui Iona. Petru, pentru a-şi îndeplini misiunea, având o vie credinţă, a trebuit să înveţe de la Domnul umilinţa şi iubirea. Paul din Tars, evreu zelos, mai întâi a refuzat să-l recunoască pe Mesia în Isus răstignit. Din persecutor, Isus îl face un martor al învierii sale, un apostol egal cu ceilalţi. Sfântul Petru, în inima Bisericii, îi asigură unitatea; Paul este la marginea ei, instrumentul Duhului Sfânt, care lucrează la universalitatea Bisericii. Petru şi Paul sunt uniţi în cultul Bisericii, după ce au suferit şi unul şi altul martiriul la Roma. Petru a fost răstignit către anul 64, Paul a fost decapitat către anul 67
.

 

LECTURA I
Acum ştiu, într-adevăr,
că Domnul m-a scăpat din mâinile lui Irod.
Citire din Faptele Apostolilor 12,1-11

1 În acel timp,
Irod a pus mâna pe unii din Biserică
pentru a le face rău.
2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan.
3 Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor,
a decis să-l prindă şi pe Petru;
erau atunci zilele Azimelor.
4 L-a prins şi l-a aruncat în închisoare,
încredinţându-l la patru grupe de câte patru soldaţi
ca să-l păzească,
voind să-l înfăţişeze poporului după Paşte.
5 Aşadar, Petru era păzit în închisoare;
dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică,
pentru el, la Dumnezeu.
6 Dar în noaptea dinaintea zilei
în care Irod avea să-l înfăţişeze,
Petru dormea între doi soldaţi,
legat cu două lanţuri,
iar în faţa uşii, nişte străjeri păzeau închisoarea.
7 Şi iată că un înger al Domnului a venit la el
şi o lumină a strălucit în încăpere!
Îngerul l-a lovit în coastă pe Petru,
l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te în grabă!”
Iar lanţurile i-au căzut de la mâini.
8 Atunci, îngerul i-a spus:
„Încinge-te şi leagă-ţi sandalele!”
El a făcut astfel.
Apoi i-a zis: „Pune-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!”
9 El a ieşit şi l-a urmat,
dar nu ştia că este adevărat ceea ce făcea îngerul.
Credea că are o vedenie.
10 Trecând de prima strajă şi de-a doua,
au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate.
Aceasta s-a deschis de la sine înaintea lor.
Ieşind, au mers pe o stradă
şi, deodată, îngerul a plecat de la el.
11 Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis:
„Acum ştiu, într-adevăr,
că Domnul l-a trimis pe îngerul său
şi m-a scăpat din mâinile lui Irod
şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 5)

R
.: Domnul m-a eliberat
de orice teamă.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor ruşina!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

LECTURA A II-A
De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Timotei 4,6-8.17-18

6 Preaiubitule,
eu deja sunt oferit ca jertfă
şi timpul plecării mele a sosit.
7 Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării,
mi-am păstrat credinţa.
8 De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii
pe care mi-o va da în ziua aceea
Domnul, Judecătorul cel drept;
şi nu numai mie,
ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui.
17 Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit,
pentru ca predicarea să se împlinească prin mine
şi s-o audă toate popoarele.
Şi am fost salvat din gura leului.
18 Domnul mă va salva din orice lucrare rea
şi mă va mântui pentru împărăţia lui, cea din ceruri.
Lui să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!
Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 16,18b
(Aleluia) Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi porţile iadului nu o vor birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru;
ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 16,13-19

13 În acel timp,
venind în părţile Cezareii lui Filip,
Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând:
„Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”
14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul»,
alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”.
15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?”
16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis:
„Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”
17 Isus, luând cuvântul, a spus:
„Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona,
căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta,
ci Tatăl meu care este în ceruri.
18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru
şi pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi porţile iadului nu o vor birui.
19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor:
dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri,
iar dacă vei dezlega ceva pe pământ,
va fi dezlegat în ceruri”.
Cuvântul Domnului

Pentru Liturghia votivă în cinstea sfântului Petru se folosesc lecturile din sărbătoarea Catedrei Sfântului Petru, 22 februarie, pag. 103.
Pentru Liturghia votivă în cinstea sfântului Paul se folosesc lecturile din sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul, 25 ianuarie, pag. 54.

 

 Meditatia zilei

Fap 3,1-10; Ps 18; Gal 1,11-20; In 21,15-19

În liturgia de astăzi există ceva care ar putea să ne surprindă. Celebrăm martiriul sfântului Petru; or, Biserica ne propune să citim un pasaj din Faptele Apostolilor unde este relatat nu martiriul lui Petru, ci cum Petru fuge de martiriu. El era în închisoare, Biserica se ruga pentru el, un înger îl eliberează în mod miraculos. Aceasta se petrecea la Ierusalim. La Roma, însă, câţiva ani mai târziu, Petru a fost din nou încarcerat; Biserica, desigur, se ruga, dar el nu a mai fost eliberat, ci ucis.

Această diferenţă ridică multe probleme: pentru ce Dumnezeu a intervenit prima dată şi nu a intervenit şi a doua oară? Cu ce scop l-a eliberat pe Petru de moarte, dacă la sfârşit trebuia să fie totuşi condamnat la moarte?

Ne este de folos să medităm asupra acestor probleme, deoarece pot să ne ofere lumină şi pentru viaţa, şi pentru moartea noastră.

Un prim răspuns constă în a admite că există un timp pentru toate. În iubirea sa pentru Biserică şi pentru Petru, Domnul îl chemase pe Petru la o admirabilă misiune. Petru trebuia să proclame credinţa şi să conducă primii paşi ai Bisericii; atunci nici o putere umană nu a fost capabilă să oprească această activitate. Dumnezeu intervine chiar şi cu mijloace miraculoase. Câtă bucurie pentru Petru şi pentru Biserică în a recunoaşte atunci intervenţia puternică şi milostivă a lui Dumnezeu! La sfârşit, însă, când misiunea a fost împlinită, nu mai era necesar să-l elibereze pe Petru din mâinile persecutorilor: Deci Petru putea primi moartea. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu sfântul Paul.

În Cartea Apocalipsului, acest lucru este explicat într-un mod şi mai clar. Domnul spune: „Eu voi da celor ce sunt ai mei doi martori pentru a profeţi, şi ei vor profeţi o mie două sute şaizeci de zile”. E o perioadă fixă, stabilită de Dumnezeu, şi nimeni nu va putea împiedica mărturia lor. Vine apoi un alt timp: „Când îşi vor fi terminat mărturia lor, fiara care urcă din Abis va declanşa război împotriva lor, îi va învinge şi îi va ucide” (Ap 11,3.7).

În acest moment, un al doilea răspuns îl completează pe primul. Contrastul între eliberarea de la Ierusalim şi martiriul de la Roma este mai mult aparent decât real. Martiriul nu a fost pentru Petru o înfrângere; la Roma, Domnul nu l-a abandonat pe Petru. Ba, mai mult, martiriul a fost el însuşi o eliberare, o victorie a Domnului şi a lui Petru. În iubirea sa faţă de Biserică şi faţă de Petru, Domnul l-a chemat pe Petru să confirme credinţa nu numai prin cuvinte, ci şi cu propria mărturie a sângelui, şi i-a dat tăria de spirit necesară pentru această dificilă şi magnifică misiune. Câtă bucurie izvorăşte acum din acest dar al lui Dumnezeu, şi câtă glorie pentru Petru şi pentru întreaga Biserică! Şi există şi un al treilea gând: eliberarea de la Ierusalim a pregătit martiriul lui Petru de la Roma.

Nu este uşor să primeşti harul martiriului, deoarece martiriul este o bătălie foarte dură, unde circumstanţele externe pun la grea încercare credinţa, speranţa şi caritatea. Duşmanii lui Dumnezeu triumfă, Dumnezeu pare absent, tăria lui Dumnezeu nu se mai manifestă, iubirea lui Dumnezeu nu mai iese în evidenţă. La Ierusalim, însă, Petru experimentase prezenţa lui Dumnezeu, intervenţia puternică a lui Dumnezeu, iubirea minunată a lui Dumnezeu; de acum înainte, era sigur de aceasta şi, astfel, a putut să depăşească în credinţă şi iubire cele mai mari dificultăţi şi să fie biruitor.

În viaţa noastră ne aşteaptă aceeaşi experienţă, în măsura în care Dumnezeu o dispune pentru fiecare dintre noi. La început, Dumnezeu ni se revelează ascultându-ne rugăciunile şi eliberându-ne de orice încercări. Astfel, dacă suntem fideli rugăciunii şi primirii harului, învăţăm că Dumnezeu ne iubeşte, şi atunci credinţa, încrederea, iubirea noastră se întăresc şi sunt capabile de a depăşi dificultăţi majore.

La sfârşit, suntem atât de siguri de iubirea lui Dumnezeu încât moartea însăşi nu ne mai înspăimântă, în orice formă s-ar manifesta, ci va deveni pentru noi ocazia supremului act de încredere în Dumnezeu şi în biruinţă.

„Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile prezente, nici cele viitoareY nici vreo altă creatură nu va putea să ne separe de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru”, le scrie Paul romanilor. Aşa să fie!