en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Eusebiu de Vercelli, ep. *; Petru Iulian Eymard, pr. * (Porţiuncula)

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XVIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Dumnezeule, vino în ajutorul meu;
Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi!
Tu eşti ajutorul şi eliberatorul meu; Doamne, nu întârzia!                  Ps 69,2.6

RUGĂCIUNEA ZILEI
Fii alături, Doamne, de slujitorii tăi şi arată-le
celor care te imploră bunătatea ta nemărginită;
ei sunt mândri să te recunoascădrept Creator şi Cârmuitor;
reînnoieşte şi păstrează în ei harul tău, ca să-ţi fie plăcuţi pururi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
În bunătatea ta, Doamne, sfinţeşte aceste daruri şi,
primind jertfa adusă în Duhul Sfânt,
fă din noi ofrandă veşnică închinată tie.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Tu ne-ai dat, Doamne, pâine din ceruri,
care are în sine orice desfătare, bineplăcută tuturor.          In16,20

sau:
Eu sunt pâinea vieţii, spune Domnul.
Celui care vine la mine, nu-i va mai fi foame,
şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete.                       In 6,35 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Însoteste-i necontenit, Doamne, cu ocrotirea ta
pe aceia pe care i-ai înnoit cu pâinea cerească;
hrănindu-i neîncetat în această viaţă,
învredniceşte-i, te rugăm, de mântuirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

De la mijlocul zilei precedente şi astăzi toată ziua credincioşii pot să obţină o singură dată indulgenţa, vizitând bazilicile minore, sanctuarele sau biserica parohială şi rugându-se “Tatăl nostru” şi “Crezul”. Se cere, pe lângă acestea, spovadă, împărtăşanie şi o rugăciune după intenţia Sfântului Părinte.
Imaginea bărcii, ameninţată de vânturi potrivnice şi zguduită de valuri, are o semnificaţie simbolică. Este Biserica. Graţie întâlnirii personale cu Isus, ucenicii au trecut de la frică la mărturisirea de credinţă. În faţa dificultăţilor, comunitatea creştină trebuie să caute şi să înfrunte cu mult curaj întâlnirea cu Isus, aşa cum a făcut Petru

 

LECTURA I
Pentru marile tale păcate ţi-am făcut aceasta.
Voi aduce înapoi din robie pe fiii lui Iacob.
Citire din cartea profetului Ieremia 30,1-2.12-15.18-22

1 Cuvântul
care a fost către Ieremia de la Domnul:
2 „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel:
«Scrie pentru tine într-o carte
toate cuvintele pe care ţi le-am spus!»
12 Aşa vorbeşte Domnul: «Rana ta este de nevindecat
şi lovitura ta, gravă.
13 Nu este nimeni care să apere cauza, ca să-ţi lege rana;
sunt medicamente care să vindece, dar nu pentru tine.
14 Toţi cei care te iubeau te-au uitat,
nimeni nu te mai caută,
pentru că te-am lovit cum se loveşte duşmanul,
cu o pedeapsă crudă,
pentru mulţimea nelegiuirilor tale
şi pentru că s-au înmulţit păcatele tale.
15 De ce strigi pentru rana ta?
Chinul tău este de nevindecat
din cauza mulţimii nelegiuirii tale
şi, pentru că s-au înmulţit păcatele tale,
ţi-am făcut acestea»”.
18 Aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, eu aduc înapoi din captivitate corturile lui Iacob
şi mă voi îndura de locuinţele lui!
Cetatea va fi reconstruită pe ruinele sale
şi palatul va fi locuit după regula lui.
19 Va ieşi de acolo mulţumire
şi glasul celor care se bucură:
îi voi înmulţi şi nu se vor împuţina,
îi voi face să fie onoraţi, nu neînsemnaţi.
20 Fiii lui vor fi ca altădată,
adunarea lui va fi stabilă înaintea mea;
îi voi pedepsi pe toţi cei care îi oprimă.
21 Conducătorul lor va fi din el
şi stăpânitorul lor va ieşi din mijlocul lui;
îl voi face să se apropie, iar el se va apropia de mine.
Cine este cel care îşi împrumută inima
ca să se apropie de mine? – oracolul Domnului.
22 Atunci, voi veţi fi poporul meu,
iar eu voi fi Dumnezeul vostru”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 101(102),16-18.19-21.29 şi 22-23 (R.: 17)

R
.: Domnul a reconstruit Sionul
şi s-a arătat în slava lui.

16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
şi toţi regii pământului, de gloria sa,
17 pentru că Domnul a reconstruit Sionul
şi s-a arătat în gloria lui.
18 El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi
şi nu dispreţuieşte rugăciunile lor. R.

19 Aceasta să se scrie pentru generaţiile viitoare
şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;
20 pentru că el a privit din înălţimi, din sanctuarul său;
Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,
21 ca să asculte suspinul celor închişi
şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte. R.

29 Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuinţă
şi descendenţa lor va rămâne în siguranţă în faţa ta,
22 pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sion
şi lauda lui, în Ierusalim,
23 când se vor aduna împreună popoarele şi domniile,
ca să-i slujească Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,49b
(Aleluia) Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu,
tu eşti regele lui Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA*
Porunceşte să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 14,22-36

22 În acel timp,
după ce Isus a săturat mulţimile,
îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă
şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt,
până ce el va da drumul mulţimilor.
23 După ce a dat drumul mulţimilor,
s-a urcat pe munte singur, ca să se roage.
Când s-a înserat, era acolo singur.
24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii,
zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă.
25 Pe la straja a patra din noapte,
Isus a venit la ei, umblând pe mare.
26 Văzându-l că merge pe mare,
discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă,
şi, de frică, au început să strige.
27 Dar Isus le-a vorbit îndată:
„Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!”
28 Atunci Petru, răspunzând, i-a zis:
„Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!”
29 El i-a zis: „Vino!”
Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă
şi a venit spre Isus.
30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat
şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat:
„Doamne, salvează-mă!”
31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis:
„Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”
32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat,
33 iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând:
„Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”
34 După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret.
35 Când l-au recunoscut,
oamenii din ţinutul acela
au trimis veste în toată împrejurimea aceea
şi i-au adus la el pe toţi bolnavii.
36 Îi cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei
şi toţi cei care o atingeau erau vindecaţi.
Cuvântul Domnului

 * sau la alegere, mai ales când în anul a s-a citit Mt 14,22-36 în ziua precedentă:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,49b
(Aleluia) Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu,
tu eşti regele lui Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA
Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc
va fi smulsă din rădăcini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 15,1-2.10-14

1 În acel timp,
au venit la Isus de la Ierusalim
unii farisei şi cărturari şi i-au spus:
2 „De ce discipolii tăi încalcă tradiţiile bătrânilor?
Pentru ce nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine?”
10 Şi, chemând mulţimea, Isus le-a spus:
„Ascultaţi şi înţelegeţi!
11 Nu ceea ce intră în gură îl face pe om impur,
dar ceea ce iese din gură,
aceea îl face pe om impur”.
12 Atunci s-au apropiat discipolii şi i-au spus:
„Ştii că fariseii, ascultând cuvântul acesta, s-au scandalizat?”
13 El, răspunzând, le-a zis:
„Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc
va fi smulsă din rădăcini.
14 Lăsaţi-i, ei sunt călăuze oarbe pentru orbi!
Iar dacă un orb călăuzeşte un alt orb,
amândoi cad în groapă”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Ier 30,1-2.12-15.18-22; Ps 101; Mt 14,22-36 (sau Mt 15,1-3.10-14)

Încă de la început, vocaţia lui Ieremia se prezintă cu dubla ei finalitate: „Iată, spune Domnul, astăzi eu te pun peste popoare şi peste regate ca să dezrădăcinezi şi să distrugi, să distrugi şi să sfărâmi, să construieşti şi să plantezi”. Prima finalitate era negativă: să dezrădăcineze şi să distrugă, să distrugă şi să sfărâme; însă a doua era pozitivă: să construiască şi să planteze. De fiecare dată găsim metafora vegetaţiei şi metafora construcţiei. În primii ani ai slujirii profetice, Ieremia trebuie să urmărească, înainte de toate, prima finalitate şi să proclame mesaje de distrugere. După căderea Ierusalimului, a devenit actual al doilea aspect, cum vedem şi în prima lectură de astăzi, unde avem mai întâi o constatare negativă: „Aşa vorbeşte Domnul: lovitura pe care ai primit-o este foarte gravă; rănile tale nu se pot vindeca”. Distrugerea Ierusalimului şi a templului îi pun pe evrei într-o situaţie iremediabilă. Însă în această situaţie Domnul reînsufleţeşte speranţa, reface încrederea, pentru că el permisese aceste pedepse nu cu intenţia unei definitive distrugeri, ci numai pentru o purificare. Ierusalimul era în păcat, trebuia să fie eliberat de rău şi nu era alt mijloc decât distrugerea. O dată petrecut lucrul acesta, lucrarea pozitivă devenea posibilă şi Domnul o şi promite: „Iată că voi aduce înapoi din robie corturile lui Iacob, îmi va fi milă de locuinţele sale; cetatea va fi reconstruită pe ruinele sale, ea se va înălţa din nou pe locul de altădată”. Dumnezeu vorbeşte despre sărbători: „Cântări de laudă vor răsuna acolo împreună cu strigătele de bucurie”.

În această nouă situaţie, oracolul face referinţă la conducătorul poporului ales într-un mod neaşteptat: „Conducător va fi unul dintre ai lor, peste ei va domni unul din mijlocul lor; eu îi voi îngădui să se apropie de mine, calea spre mine îi va fi deschisă. Căci altfel cine şi-ar pune viaţa în primejdie ca să se apropie de mine? B spune Domnul”.

Liturgia de astăzi sugerează o confruntare între acest oracol, care priveşte pe conducătorul poporului lui Dumnezeu, şi vocaţia lui Petru. Căci în evanghelia de astăzi îl vedem pe Petru care este inspirat atunci când se arată dispus să-şi rişte viaţa pentru a se apropia de Isus. Isus mergea pe mare şi Petru avu inspiraţia să spună: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte-mi să vin la tine pe apăY„. „Petru B spune textul B a coborât din luntre şi a început să meargă pe apă”: îşi risca cu adevărat viaţa pentru cuvântul lui Isus. Pericolul s-a demonstrat a fi real şi foarte grav atunci când apostolul a început să se scufunde.

E nevoie de curajul de a risca propria viaţă pentru a face posibilă apropierea de Domnul, însă cel care are vocaţia responsabilităţii în Biserică trebuie să aibă acest curaj: dacă cineva coboară din barcă la cuvântul Domnului, nu trebuie să se teamă, deoarece Domnul îl va ajuta. Petru s-a înspăimântat şi a strigat: „Doamne, salvează-mă!” „Şi îndată Isus i-a întins mâna, l-a prins”. Petru era salvat. Însă a primit o lecţie: „Om cu puţină credinţă, pentru ce te-ai îndoit?” A risca viaţa pentru a fi mai aproape de Domnul nu este un lucru care să aducă cu sine pericole majore, grave, tocmai pentru că raportul cu el înseamnă mântuire şi permite ca viaţa să-şi aibă fecunditatea ei apostolică. „Voi sunteţi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru”, este concluzia textului din Cartea lui Ieremia. Datorită unui conducător care îşi riscă viaţa în apropierea sa de Domnul, relaţia dintre popor şi Dumnezeu devine stabilă şi solidă.