en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sfinţirea Bazilicii “Sf. Maria cea Mare” *

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XVIII-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Dumnezeule, vino în ajutorul meu;
Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi!
Tu eşti ajutorul şi eliberatorul meu; Doamne, nu întârzia!                  Ps 69,2.6

RUGĂCIUNEA ZILEI
Fii alături, Doamne, de slujitorii tăi şi arată-le
celor care te imploră bunătatea ta nemărginită;
ei sunt mândri să te recunoascădrept Creator şi Cârmuitor;
reînnoieşte şi păstrează în ei harul tău, ca să-ţi fie plăcuţi pururi.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
În bunătatea ta, Doamne, sfinţeşte aceste daruri şi,
primind jertfa adusă în Duhul Sfânt,
fă din noi ofrandă veşnică închinată tie.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Tu ne-ai dat, Doamne, pâine din ceruri,
care are în sine orice desfătare, bineplăcută tuturor.          In16,20

sau:
Eu sunt pâinea vieţii, spune Domnul.
Celui care vine la mine, nu-i va mai fi foame,
şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete.                       In 6,35 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Însoteste-i necontenit, Doamne, cu ocrotirea ta
pe aceia pe care i-ai înnoit cu pâinea cerească;
hrănindu-i neîncetat în această viaţă,
învredniceşte-i, te rugăm, de mântuirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Aici ne este arătat clar ce înseamnă “a spune” (Lc 16,13) că Isus este Mesia: înseamnă a împărtăşi viziunea sa despre realitate, care nu este cea a oamenilor, ci a lui Dumnezeu. Înseamnă a pune înaintea propriilor interese căutarea împărăţiei lui Dumnezeu.

 

LECTURA I
Vai de cetatea însângerată!
Citire din cartea profetului Nahum 2,1.3; 3,1-3.6-7

2,1 Iată pe munţi picioarele celui care vesteşte
şi face să se audă pacea!
Ţine-ţi sărbătorile, Iuda,
şi împlineşte-ţi voturile,
pentru că nu va mai trece prin tine Belial:
va fi nimicit în întregime!
3 Căci Domnul a dus din nou mândria lui Iacob
ca şi mândria lui Israel.
Pentru că jefuitorii i-au jefuit şi au prădat vlăstarele lor.
3,1 Vai de cetatea însângerată, plină de minciună şi jaf,
care nu încetează să sfâşie!
2 Pocnet de bici şi sunet de huruit de roţi,
calul galopează şi carul aleargă!
3 Călăreţul urcă, sabia luceşte şi suliţa sclipeşte.
Mulţime de străpunşi, grămadă de cadavre,
nu se termină hoiturile:
se împiedică de hoiturile lor.
6 Voi arunca asupra ta urâciunile tale,
te voi face să înnebuneşti şi te voi pune la vedere.
7 Toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice:
„Ninive este devastată!
Cine o va plânge?
Unde voi găsi consolatori pentru tine?”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dt 32,35cd-36ab.39abcd.41 (R.: cf. 36)

R
.: Domnul va judeca poporul său
cu dreptate.

35cd Ziua nenorocirii duşmanilor se apropie
şi ceea ce este pregătit pentru ei vine în grabă.
36ab Domnul va judeca poporul său
şi va avea milă de slujitorii săi. R.

39abcd Vedeţi acum că eu sunt
şi nu este dumnezeu în afară de mine.
Eu fac să moară şi eu fac să trăiască,
eu rănesc şi eu vindec. R.

41 Când îmi voi ascuţi fulgerul sabiei
şi mâna mea va lua judecata,
mă voi răzbuna pe duşmanii mei
şi-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,10
(Aleluia) Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 16,24-28

24 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Dacă cineva vrea să vină după mine,
să renunţe la sine,
să-şi ia crucea şi să mă urmeze!
25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde;
cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla.
26 Aşadar, ce i-ar folosi omului
de-ar câştiga lumea întreagă,
dacă şi-ar pierde sufletul?
Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi
şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut.
28 Adevăr vă spun
că sunt unii dintre cei care stau aici
care nu vor vedea moartea
până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului
venind în împărăţia lui”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Nah 2,2; 3,1-3.6-7; din Dt 32; Mt 16,24-28

Profetul Nahum ne prezintă astăzi două cadre contrastante, unul festiv, altul dezolant. Primul priveşte o naţiune mică şi oprimată, regatul lui Iuda, care, în sec. al VI-lea î.C., se găsea într-o situaţie mai precară ca niciodată; al doilea, în schimb priveşte un imperiu puternic, Asiria, şi splendida sa capitală, Ninive. În Magnificat, sfânta Fecioară l-a preamătir pe Dumnezeu, cel care, arătându-şi puterea braţului său, risipeşte pe cei mândri, dă jos de pe tronuri pe cei puternici şi înalţă pe cei smeriţi. Profetul Nahum corespunde pe deplin unei astfel de intervenţii divine. Aceasta începe prin înălţarea celor umili. Iuda, acest mic popor, aude o promisiune de bucurie: „Iată pe munţi crainicul care vesteşte pacea!” El este invitat apoi să celebreze sărbătorile sale, să-şi împlinească făgăduinţele, adică să-i aducă mulţumire lui Dumnezeu, pentru că, de acum înainte, spune Domnul, „păgânii nu vor mai năvăli în ţara ta, ei au fost nimiciţi”. În schimb, pentru Ninive, care este „cetatea pătată de atâta sânge, plină de minciună şi de silnicie”, profetul are un cuvânt şi de pedepsire. Într-o manieră poetică, el descrie ruina sa: „pocnete de bici, duruit de roţi, tropotul cailor în galop, scârţâitul carelor, călăreţi care atacă, săbii care fulgerăY„. De asemenea, el adresează şi cuvântul de ameninţare: „Ninive, voi arunca asupra ta sfărâmăturile idolilor tăi, te voi face de ocară, te voi ţintui la stâlpul infamiei”. „Toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine spunând: Ninive este pustiită!”

Profetul conchide: „Cine o va compătimi? Unde voi găsi oameni care să o mângâie?” Răspunsul vine într-un alt pasaj: „Cel care va auzi acestea despre tine va bate din palme B de bucurie B, căci peste cine nu s-a revărsat valul cruzimii tale?”

Ruina, distrugerea cetăţii Ninive este considerată un eveniment fericit, aducător de bucurie, deoarece înseamnă sfârşitul oprimării, sfârşitul oricărei cruzimi.

În Cartea Apocalipsului găsim profeţii similare asupra „Babilonului”, care simbolizează orice cetate puternică, opresivă; a fost o cetate care a vărsat sânge şi deci Ioan exprimă bucuria căderii sale: „(Un înger) strigă cu glas tare: *A căzut, a căzut marele Babilon şi a devenit locuinţă a demonilor, închisoare a oricărui spirit necurat+„ şi mai departe: „Ieşi din Babilon, poporul meu, ca să nu iei parte la păcatele lui şi să nu fii lovit de plăgile lui, căci păcatele lui s-au ridicat grămadă până la cerY„. şi găsim, de asemenea, toată seria de plângeri a celor care erau complici ai Babilonului şi care de acum înainte vor trebui să renunţe la câştigurile lor, la prăzile lor, la cruzimea lor.

În istorie, episoadele de acest gen se repetă. În timpurile noastre am văzut căderea regimului nazist, care a fost motiv de bucurie pentru atâtea ţări oprimate şi pentru germanii înşişi, la rândul lor, oprimaţi de nazism; am văzut căderea regimurilor comuniste, şi aceste regimuri fiind de opresiune.

Cu câţiva ani în urmă nu se putea imagina această cădere, însă ea a venit. Dumnezeu continuă să conducă lumea. El îşi are ritmul său, care nu corespunde cu lipsa noastră de răbdare, dar el este acela care o conduce. Trebuie, deci, să avem încredere. „În lume veţi avea de suferit B a spus Isus B dar aveţi încredere: eu am învins lumea!”