en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

SF. LAURENŢIU, diacon m.

 Liturghierul Roman

 

10 august
SF. LAURENŢIU, diacon m. 

Ant. la intrare
Sfântul Laurenţiu s-a dăruit pe sine în slujirea Bisericii;
de aceea, s-a învrednicit să sufere martiriul
şi s-a înălţat cu bucurie la Domnul Isus Cristos.

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, înflăcărat de iubirea ta,
sfântul diacon Laurenţiu a slujit cu aleasă fidelitate
şi s-a învrednicit de gloria martiriului;
fă-ne şi pe noi să iubim ceea ce a iubit el
şi să înfăptuim ceea ce ne-a învăţat.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Primeşte cu bunăvoinţă, Doamne,
darurile pe care ţi le aducem cu bucurie
în sărbătoarea sfântului Laurenţiu
şi îngăduie ca ele să ne fie ajutor spre mântuire.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie

Cine îmi slujeşte, să mă urmeze,
şi unde sunt eu,
acolo va fi şi slujitorul meu, spune Domnul.                         Cf. In 12,26


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Î
ndestulaţi cu sfintele daruri,
te rugăm cu umilinţă, Doamne,
ca închinarea slujirii noastre,
pe care ţi-o aducem după cuviinţă
în sărbătoarea sfântului Laurenţiu,
să sporească în noi roadele mântuirii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Diaconul Laurenţiu a fost arestat în timpul persecuţiei lui Valerian (253-260) şi a fost ucis prin ardere, la puţine zile după papa Sixt al II-lea şi cei patru diaconi romani, colegii săi, în anul 258. Laurenţiu, care administra bunurile Bisericii, nu a găsit un mijloc mai bun de a le feri de lăcomia persecutorilor decât împărţindu-le săracilor. Se spune că a fost ars pe un grătar de fier. După Petru şi Paul, Laurenţiu este al treilea patron al Romei, care i-a dat un cult fervent şi i-a consacrat mai multe biserici. Mormântul său se află pe via Tiburtina. Împăratul Constantin cel Mare a ridicat acolo o bazilică. Cultul lui era răspândit în Biserică încă din secolul al IV-lea.

 

LECTURA I
Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Corinteni 9,6-10

6 Fraţilor,
eu vă spun aceasta:
cine seamănă cu zgârcenie
va şi secera cu zgârcenie,
dar cine seamănă cu generozitate
va şi secera cu generozitate.
7 Să dea fiecare aşa cum a hotărât în inima sa:
nu cu amărăciune sau cu silă,
căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie!
8 Iar Dumnezeu poatesă prisosească în voi orice fel de har,
aşa încât, având totdeauna şi pretutindeni
tot ce vă trebuie,
să prisosiţi în orice faptă bună,
9 după cum este scris: „A împărţit, a dat săracilor;
dreptatea lui rămâne în veci”.
10 Cel care dă sămânţă semănătorului şi pâine ca hrană
vă va dărui şi va prisosi sămânţa voastră
şi va face să crească roadele dreptăţii voastre.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.5-6.7-8.9 (R.: 5a)

R
.: Bun este omul
care are milă şi dă cu împrumut.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile sale.
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată.
6 El nu se clatină niciodată:
cel drept va fi amintit pe vecie. R.

7 El nu se teme de zvonurile rele,
inima lui e gata şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este neclintită, nu are nicio teamă,
până când îi va vedea împrăştiaţi pe asupritorii săi. R.

9 El este darnic faţă de cei sărmani,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna,
iar fruntea lui se înalţă cu cinste. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12b
(Aleluia) „Cine mă urmează nu umblă în întuneric,
ci va avea lumina vieţii”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă îmi slujeşte cineva,
Tatăl îl va cinsti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Ioan 12,24-26

24 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Adevăr, adevăr vă spun:
dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare,
rămâne singur;
însă dacă moare, aduce rod mult.
25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde;
cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta
o păstrează pentru viaţa veşnică.
26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze,
iar acolo unde sunt eu
va fi şi cel care mă slujeşte.
Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Ez 9,1-7; 10,18-22; Ps 112; Mt 18,15-20

Lectura de astăzi are un raport evident cu începutul Cărţii lui Ezechiel. Este vorba din nou despre viziunea unde apare gloria lui Dumnezeu, care se manifestă în mişcare. De această dată, gloria divină este contemplată în templul din Ierusalim B ca în cazul lui Isaia B însă în plină mişcare: „Slava Domnului lui Israel s-a ridicat de deasupra heruvimilor, unde se afla, şi s-a îndreptat către pragul templului”. Este un lucru de necrezut, de neimaginat, ca Dumnezeu să părăsească templul.

Înţelesul acestei viziuni este dat de profetul însuşi: „Nelegiuirile Israelului şi ale lui Iuda sunt multe şi mari, pământul este plin de sânge, cetăţile sunt pline de violenţăY„; Dumnezeu nu poate rămâne aici, el nu poate da, prin prezenţa sa, un semn de aprobare faţă de situaţia nedreaptă, deci se pregăteşte să părăsească templul. Spune Ezechiel: „Slava Domnului a părăsit pragul templului şi s-a aşezat deasupra heruvimilor”. Apoi heruvimii şi-au întins aripile şi au plecat înălţându-se de la pământ şi s-au oprit înaintea porţii de răsărit a templului: „Slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor” şi se îndrepta spre Orient, adică spre ţara exilului. În concluzie, exilaţii se găseau, chiar şi din punct de vedere religios, într-o situaţie mai bună decât populaţia de la Ierusalim.

Prezenţa lui Dumnezeu nu poate să fie cuprinsă într-un edificiu, ea este întotdeauna în relaţie cu persoanele, şi dacă persoanele în modul lor de a trăi o refuză, refuzând voinţa lui Dumnezeu, el, de nevoie, trebuie să le părăsească.

În evanghelia de astăzi, Isus ne spune în ce condiţii prezenţa sa poate să fie cu noi: „Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor”. Nu a spus: „Unde îmi veţi ridica o biserică frumoasă, împodobită într-un mod admirabil, acolo voi fi prezent”. „Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor”. În Noul Testament, locuinţa lui Dumnezeu este, înainte de toate, comunitatea credincioşilor reunită în dragostea lui Cristos; construcţia materială este secundară.

Este posibilă celebrarea Euharistiei fără edificiul material, în aer liber, numai să fie o comunitate care primeşte prezenţa şi acţiunea Domnului. Din acest motiv, Isus dă instrucţiuni pentru cazurile de conflict în comunitate. Când un frate comite o greşeală, ofensând pe altul, este necesar să se facă totul pentru a restabili comuniunea, deoarece diviziunea împiedică prezenţa Domnului.

El recomandă să se acţioneze cu mare discreţie: mai întâi să-i atragi atenţia celui vinovat, între patru ochi, şi dacă el te ascultă, spune Isus, „îl vei fi câştigat pe fratele tău”. Dacă fratele rezistă, atunci trebuie căutată o altă soluţie, cu câţiva martori care sunt de ajutor pentru a-l convinge; dacă nici aşa nu se ajunge la reconciliere, atunci să fie angajată întreaga comunitate, din nou cu acelaşi scop de a găsi un remediu împotriva diviziunilor.

Numai atunci când fratele respinge toată comunitatea să fie lăsat în soarta lui, dar după ce s-a încercat tot posibilul pentru a salva comuniunea şi a primi, astfel, prezenţa Domnului.