en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Clara, fc. **; Suzana, m.

 Liturghierul Roman

 

11 august
Sf. Clara, fc. **

Ant. la intrare
Aceasta este una dintre fecioarele înţelepte,
care a ieşit în întâmpinarea lui Cristos cu candela aprinsă
(T.P. aleluia).

sau:

O, cât de frumoasă eşti, fecioara lui Cristos,
care ai fost vrednică să primeşti coroana Domnului,
coroana fecioriei veşnice! (T.P. aleluia)

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care ai călăuzit-o cu îndurare pe sfânta Clara
să iubească sărăcia,
dăruieşte-ne şi nouă, prin mijlocirea ei, harul,
ca, urmându-l pe Cristos în duhul sărăciei,
să ne învrednicim a ajunge la contemplarea ta în împărăţia cerurilor.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR

Celebrând amintirea sfintei Clara,
te preamărim pe tine, Doamne,
cel ce eşti minunat întru sfinţi,
şi implorăm cu umilinţă maiestatea ta:
primeşte cu bunătate faptele slujirii noastre,
aşa cum ţi-a fost plăcută generozitatea iubirii sale.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Iată, vine Mirele:
ieşiţi în întâmpinarea lui Cristos Domnul (T.P. aleluia). Cf. Mt 25,6

sau:

Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului
în toate zilele vieţii mele (T.P. aleluia).              Cf. Ps 26,4

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi de împărtăşirea cu dumnezeieştile daruri,
te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, să ne dai harul,
ca, după exemplul sfintei Clara,
purtând în trupul nostru moartea lui Isus,
să ne străduim să te iubim cu inimă neîmpărţită.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 Pătrunsă de exemplul “Sărăcuţului”, o tânără din Assisi i-a oferit lui Cristos tinereţea la 18 ani şi s-a încredinţat conducerii sfântului Francisc în duminica Floriilor din anul 1212. Astfel a apărut al doilea ordin franciscan, cel al clariselor. Sora Clara (1193-1253) a condus 42 de ani Mănăstirea “Sfântul Damian” din Assisi, primul convent al ordinului. La capătul unei vieţi aspre petrecute în singurătate şi sărăcie, bogată în fapte de caritate şi de pietate, printre ultimele sale cuvinte au fost: “Doamne, fii binecuvântat că m-ai creat”.

 

LECTURA I
Urmăresc scopul,
răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul
către Filipeni 3,8-14

8 Fraţilor,
de acum consider că toate sunt o pierdere
în comparaţie cu superioritatea cunoaşterii
lui Cristos Isus Domnul meu.
De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi
ca să-l câştig pe Cristos
9 şi să mă aflu în el, fără a avea justificarea mea proprie,
care vine din Lege,
ci pe aceea care vine din credinţa în Cristos,
justificarea ce vine de la Dumnezeu,
bazată pe credinţă.
10 Pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui
şi comuniunea cu pătimirile sale,
fiind conformat cu el în moarte,
11 doar voi ajunge cumva la învierea din morţi.
12 Nu că aş fi dobândit deja aceasta
sau aş fi ajuns la desăvârşire,
dar mă străduiesc s-o cuceresc,
aşa cum am fost şi eu cucerit de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu consider că l-aş fi cucerit,
dar un singur lucru fac:
uit cele din urma mea şi mă avânt către cele dinainte.
14 Urmăresc scopul,
răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu,
în Cristos Isus.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 15(16),1-2a şi 5.7-8.11 (R.: cf. 5a)

R
.: Tu, Doamne,
eşti partea mea de moştenire.

1 Păzeşte-mă, Dumnezeule,
pentru că îmi caut refugiu în tine!
2a I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu”.
5 Domnul este partea mea de moştenire
şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7 Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

11 Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii depline
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,3
(Aleluia) Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi, care m-aţi urmat,
veţi primi însutit şi veţi moşteni viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 19,27-29

În acel timp,
Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus:
27 „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!
Deci care va fi partea noastră?”
28 Dar Isus le-a zis:
„Adevăr vă spun că voi, care m-aţi urmat,
la reînnoirea tuturor lucrurilor,
când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei sale,
veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri,
ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
29 Şi oricine va fi părăsit case sau fraţi sau surori,
sau tată sau mamă, sau soţie sau copii,
sau ogoare pentru numele meu,
va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Ez 12,1-12; Ps 77; Mt 18,21B19,1

În textul Cărţii lui Ezechiel vedem încă o dată o acţiune simbolică a profetului: intrarea în condiţia exilatului, un fel de parabolă în acţiune. Medităm astăzi mai degrabă evanghelia, care ne prezintă o parabolă relatată de Isus şi care arată preocuparea pentru o temă care ne stă la inimă. Este vorba despre doi servitori, amândoi datori; unul are o datorie de zece mii de talanţi B sumă imposibil de restituit B, iar celălalt are o datorie aproape ridicolă: numai o sută de dinari. Însă creditorul nu este acelaşi; primul servitor este dator faţă de un rege, care se arată mărinimos. Rugat de servitorul insolvabil: „Îngăduie-mă şi-ţi voi restitui totul”, i se face milă şi îi iartă toată datoria. Abia „ieşit”, spune Isus, servitorul tratat cu atâta mărinimie întâlneşte un alt servitor care îi este dator cu o sută de dinari. Noi ne gândim: „Acum, când el a primit iertarea de datorie, va fi şi el generos şi îl va ierta, la rândul său, pe debitorul său”. În schimb, acesta, aruncându-se asupra lui, „îl strângea de gât şi îi spunea acestuia: Plăteşte-mi datoria! Atunci tovarăşul său i s-a aruncat la picioare şi l-a rugatY„. Şi Isus, în parabolă, a pus cuvinte de rugă identice: „Îngăduie-mă şi-ţi voi restitui totul!” Dar acesta n-a voit să-l audă: „l-a aruncat în temniţă, până ce va plăti toată datoria”.

Ceilalţi servitori, miraţi şi îndureraţi, aduc la cunoştinţă stăpânului toate cele întâmplate. Şi stăpânul ia decizia următoare: îl pedepseşte cu mare severitate pe servitorul cel rău care avea inima de piatră. Isus adaugă: „Aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc, dacă nu va ierta fiecare din inimă fratelui său”.

Această parabolă are, înainte de toate, scopul de a ne deschide ochii, deoarece lucrul cel mai surprinzător este că primul servitor nu a ţinut cont de paralelismul situaţiei. Şi totuşi, este un fapt foarte frecvent. Suntem orbi, folosim două măsuri. Când este vorba despre noi înşine, indulgenţa ne pare naturală, normală; când este vorba despre alţii care ne-au ofensat, contrariat, nu mai vedem lucrurile în acelaşi mod, devenim duri, exigenţi, cerem să se facă dreptate absolută, nu putem concepe graţiere, nu ne putem gândi la iertare. Nu ţinem cont că suntem debitori insolvabili într-o manieră dramatică în raport cu Dumnezeu şi că ar trebui să manifestăm puţină indulgenţă faţă de semenii noştri, ale căror ofense înseamnă foarte puţin în comparaţie cu datoria noastră faţă de Dumnezeu.

Isus a insistat foarte mult asupra relaţiei între iertarea pe care o cerem lui Dumnezeu şi iertarea pe care nu vrem s-o dăm altora. Ba, mai mult, a pus în Tatăl nostru o cerere care ne constrânge să iertăm altora: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Asta înseamnă că cel care nu vrea iertarea datoriilor altuia, cine nu vrea să ierte ofensele primite nu poate spune Tatăl nostru, nu poate să obţină iertarea lui Dumnezeu şi nici alte haruri pe care în Tatăl nostru le cerem. Cine nu arată milă nu poate să primească milă, deoarece are inima blocată; şi situaţia sa devine tragică.

Să-i cerem Domnului să ne deschidă ochii şi să ne facă generoşi în a ierta şi în a împărţi milă cu bucurie.