en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Ponţian, pp. m. şi Hipolit, pr. m. *; Ioan Berchmans, student

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XIX-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Ia aminte, Doamne, la legământul tău,
iar viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată.
Scoală-te, Doamne, apără cauza ta
şi nu uita strigătul celor care te caută.                                         Cf. Ps 73,20. 19.22-23

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, luminaţi de Duhul Sfânt,
noi îndrăznim să te numim Tată; desăvârşeşte în inimile noastre
spiritul de fii adoptivi, ca să putem intra în moştenirea făgăduită.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte cu bunătate, Doamne, darurile pe care, în îndurarea ta,
le-ai pus tu însuţi în mâinile Bisericii, ca să ţi le aducă,
şi pe care le transformi, cu puterea ta, în taina mântuirii noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Laudă-l, Ierusalime, pe Domnul,
care te satură cu cel mai bun grâu!                                          Ps 147,12.14

sau:

Pâinea pe care o voi da eu
este trupul meu pentru viaţa lumii, spune Domnul.               In 6,51

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Î
mpărtăşirea cu tainele tale sfinte, Doamne,
să ne mântuiască şi să ne statornicească în lumina adevărului tău.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

 În faţa împărăţiei, toţi ne simţim mici şi neputincioşi. Este iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu. La ea se ajunge numai dacă suntem umili, ca un copil care simte constant necesitatea sprijinului şi a înţelegerii părinţilor. În felul acesta se înaintează pe calea evangheliei cu încredere filială.

 

LECTURA I
Vă voi judeca
pe fiecare după căile lui.
Citire din cartea profetului Ezechiel 18,1-10.13b.30-32

1 Cuvântul Domnului a fost către mine:
2 „Ce aveţi de spuneţi acest proverb
pe pământul lui Israel:
«Părinţii au mâncat aguridă
şi dinţii fiilor s-au strepezit»?
3 Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu –,
nu veţi mai pronunţa proverbul acesta în Israel!
4 Iată, toate sufletele sunt ale mele:
cum este sufletul tatălui,
aşa este şi sufletul fiului pentru mine!
Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.
5 Omul care este drept
şi face judecată şi dreptate,
6 care nu mănâncă pe munţi
şi nu-şi ridică ochii spre idolii casei lui Israel,
care nu o întinează pe soţia aproapelui său
şi nu se apropie de o femeie în timpul ciclului ei,
7 omul care nu oprimă pe nimeni,
care dă înapoi datornicului garanţia,
care nu comite jaf,
care dă pâinea lui celui flămând
şi îl acoperă cu haină pe cel gol,
8 care nu dă împrumut cu camătă şi nici nu ia dobândă,
care-şi trage mâna înapoi de la nedreptate,
care face judecată după adevăr între om şi om,
9 care umblă în hotărârile mele
şi păzeşte judecăţile mele, ca să le împlinească în adevăr,
el este drept şi va trăi
– oracolul Domnului Dumnezeu.
10 Dacă dă naştere unui fiu violent,
care varsă sânge
şi face împotriva fratelui una dintre acestea,
13b oare poate să trăiască?
Nu va trăi; şi cel care face toate aceste lucruri abominabile
va muri şi sângele lui va fi asupra lui.
30 De aceea,
vă voi judeca pe fiecare după calea lui
– oracolul Domnului Dumnezeu.
Întoarceţi-vă de la toate răutăţile voastre
şi nelegiuirea nu va fi pentru voi o capcană!
31 Aruncaţi de la voi toate răutăţile pe care le-aţi săvârşit,
faceţi-vă o inimă nouă şi un duh nou!
De ce să muriţi voi, casă a lui Israel?
32 Căci eu nu doresc moartea celui muritor
– oracolul Domnului Dumnezeu.
Întoarceţi-vă şi veţi trăi!”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),12-13.14-15.18-19 (R.: 12a)

R
.: Creează în mine, Dumnezeule,
o inimă curată!

12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

14 Dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!
15 Atunci voi învăţa pe cei fărădelege căile tale
şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce. R.

18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce, arderile de tot nu te-ar mulţumi.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului,
pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei! (Aleluia)

EVANGHELIA
Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine,
căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 19,13-15

13 În acel timp,
i-au adus lui Isus copii,
ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage,
dar discipolii îi mustrau.
14 Însă Isus le-a zis:
„Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine,
căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei!”
15 Şi, punându-şi mâinile peste ei,
a plecat de acolo.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Ez 18,1-10.13.30-32; Ps 50; Mt 19,13-15

Nu sunt simple problemele responsabilităţii şi ale solidarităţii. Filozoful Leibnitz spunea că fiecare dintre noi a fost o „monadă”, adică un fel de atom spiritual izolat. În Biblie, în schimb, se manifestă foarte puternic sensul solidarităţii în familie, în trib, în popor. Când Dumnezeu, în mod solemn, se autodefineşte înaintea lui Moise, declară că el păstrează favorurile sale pentru o mie de generaţii pentru cei care observă poruncile sale, dar că pedepseşte vina părinţilor în fii şi în fiii fiilor, până la a treia şi a patra generaţie (cf. Ex 20,5-6; 34,7). Această declaraţie divină confirmă principiul incidenţei acţiunilor noastre asupra vieţii aproapelui, subliniază însă că Dumnezeu face să prevaleze cu mult mai mult incidenţa binelui decât cea a răului. Totuşi, ceea ce impresionează foarte mult este tocmai acest lucru din urmă, pe care evreii îl exprimau cu proverbul citat din Cartea lui Ezechiel: „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”. Concluzia care se trăgea era că nu servea la nimic convertirea şi faptul de a trăi ca un drept, deoarece trebuiau să suporte pedepsele pentru vina altora.

În oracolul pe care îl citim astăzi, profetul luptă împotriva acestei mentalităţi, afirmând cu tărie principiul responsabilităţii individuale. Dumnezeu spune: „Vă voi judeca pe toţi, pe fiecare după purtarea lui, casa lui Israel!” Şi profetul spune că, dacă unul este drept şi observă toate poruncile, el va trăi; „Însă dacă acest om are un fiu violent, care varsă sânge sau se face vinovat de alte păcate, acest fiu nu va trăi, va muri, şi numai el va fi vinovat de propria-i moarte”, în ciuda tuturor meritelor tatălui său. Şi invers, dacă un tată a fost rău, el va suporta pedeapsa, dar fiul, dacă este bun, nu va fi nicicum pedepsit.

Ezechiel trage următoarea concluzie: „Îndepărtaţi-vă de păcate şi nelegiuirea nu va mai fi cauza căderii voastre”. Merită efortul convertirii, pentru că Dumnezeu este drept, el nu-l pedepseşte pe acela care nu a comis răul.

Această învăţătură este, desigur, plină de sens, prezintă însă pericolul de a favoriza izolarea individualistă a celor drepţi: „Fiecare pentru sine. Eu caut să fiu drept şi nu mă preocupă situaţia altora. Dacă sunt păcătoşi, cu atât mai rău pentru ei; eu sunt un drept”. Isus a luptat împotriva acestui pericol, a luptat împotriva acestei mentalităţi fariseice a celor drepţi care nu vor nici un raport cu cei păcătoşi. El a schimbat perspectiva, invitându-i pe toţi să se recunoască păcătoşi şi să primească harul divin al iertării şi, pe de altă parte, să fie solidari cu păcătoşii, nu în complicitatea păcatului, ci în generozitatea purtării împreună cu ei a poverii păcatelor. Isus însuşi a purtat povara tuturor păcatelor, s-a făcut Servitorul lui Dumnezeu tocmai pentru acest motiv. Pentru a ridica păcatele lumii, le-a luat asupra sa. Şi ne cere ca şi noi să-l imităm, în practicarea acestei solidarităţi generoase. Să primim, deci, invitaţia lui Ezechiel la convertire: „Convertiţi-vă!”, o invitaţie foarte utilă şi întotdeauna salutară; să-l primim pe Duhul lui Cristos, care ne îndeamnă la solidaritate cu toţi oamenii.