en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, călug.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XX-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Dumnezeule, scutul nostru,
priveşte şi vezi faţa Unsului tău.
Căci mai bună este o zi în curţile tale,
decât o mie în altă parte.                                                                   Ps 83,10-11


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care le-ai pregătit
daruri nevăzute celor care te iubesc,
revarsă în inimile noastre căldura dragostei tale,
pentru ca, iubindu-te în toate şi mai presus de toate,
să dobândim făgăduinţele tale, care întrec orice dorinţă.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, darurile noastre,
prin care se săvârşeşte un schimb minunat,
pentru ca, oferindu-ţi ceea ce tu ne-ai dăruit,
să ne învrednicim a te primi pe tine însuţi.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.                                  Ps 129,7

sau:

Eu sunt pâinea vie, care s-a coborât din cer, spune Domnul.
Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci.                    In 6,51-52

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

P
rin aceste taine care ne-au făcut părtaşi de viaţa lui Cristos,
te rugăm cu umilinţă, Doamne, ca, în bunătatea ta,
să ne faci pe pământ tot mai asemănători cu chipul tău,
ca să ne învrednicim de unirea deplină cu el în ceruri.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 Legea lui Moise (Lev 18,5) reducea mântuirea la respectarea poruncilor. Răsplata depindea direct de respectarea legii (Gal 3,12; Rom 10,5). Totuşi, în economia harului în care Isus îl introduce pe om, răsplata nu depinde atât de respectarea legii cât mai ales de milostivirea lui.

 

LECTURA I
Voi căuta oile mele din mâna păstorilor
şi nu vor mai deveni pentru ei hrană.
Citire din cartea profetului Ezechiel 34,1-11

1 În zilele acelea,
cuvântul Domnului a fost către mine:
2 „Fiul omului,
profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel!
Profeţeşte şi spune-le păstorilor:
aşa spune Domnul Dumnezeu:
«Vai de păstorii lui Israel care se păstoresc pe ei înşişi!
Oare păstorii nu ar trebui să păstorească turma?
3 Voi mâncaţi grăsimea,
vă îmbrăcaţi cu lâna şi o înjunghiaţi pe cea grasă,
dar nu păstoriţi turma.
4 Pe cele slabe nu le întăriţi,
pe cea bolnavă nu o vindecaţi,
pe cea rănită nu o bandajaţi,
pe cea rătăcită nu o aduceţi înapoi,
pe cea pierdută nu o căutaţi,
ci le stăpâniţi cu forţă şi cu brutalitate.
5 S-au împrăştiat pentru că nu era păstor.
Au devenit hrană pentru toate animalele câmpului
şi s-au împrăştiat.
6 Turma mea s-a rătăcit pe toţi munţii
şi pe toate colinele înalte;
s-a împrăştiat turma mea pe toată faţa pământului
şi nu este cine să o caute şi nici cine să o observe».
7 De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului!
8 «Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu –
într-adevăr, pentru că turma mea a devenit pradă,
a devenit turma mea hrană
pentru toate animalele câmpului
din cauză că nu mai sunt păstori;
deoarece păstorii mei nu caută turma mea,
ci păstorii se păstoresc pe ei înşişi
şi nu păstoresc turma mea».
9 De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului!
10 Aşa spune Domnul Dumnezeu:
«Iată, eu sunt împotriva păstorilor!
Voi căuta turma mea din mâna lor
şi-i voi face să înceteze de a mai păstori turma.
Păstorii nu se vor mai păstori pe ei înşişi.
Voi salva turma mea din gura lor
şi nu va mai deveni pentru ei hrană».
11 Căci aşa spune Domnul Dumnezeu:
«Iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea
şi o voi observa!»”
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)

R
.: Domnul este păstorul meu,
nu voi duce lipsă de nimic.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă.R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele.R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere;
el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ochiul tău este rău
pentru că eu sunt bun?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 20,1-16a

1 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă:
„Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului
care a ieşit dis-de-dimineaţă
ca să tocmească lucrători în via sa.
2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi,
i-a trimis în via lui.
3 Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă
4 şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie
şi ceea ce este drept vă voi da!»
5 Iar ei au plecat.
Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea
şi a făcut la fel.
6 Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea
şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus:
«De ce staţi aici toată ziua degeaba?»
7 I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit».
El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!»
8 Când s-a lăsat seara
stăpânul viei a spus administratorului său:
«Cheamă lucrătorii şi dă-le plata,
începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi».
9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea,
au primit câte un dinar.
10 Venind apoi primii,
se gândeau că vor primi mai mult,
dar au primit şi ei câte un dinar.
11 Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei,
12 zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră,
iar tu i-ai tratat ca pe noi,
care am suportat greutatea zilei şi arşiţa».
13 Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis:
«Prietene, nu te nedreptăţesc.
Oare nu ne-am înţeles cu un dinar?
14 Ia ceea ce este al tău şi du-te!
Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie.
15 Nu-mi este permis oare
să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu?
Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?»
16a Astfel, ultimii vor fi primii”.
Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Ez 34,1-11; Ps 22; Mt 20,1-16

Pentru a-i desemna pe capii poporului, imaginea păstorului şi a turmei era foarte la îndemână, deoarece păstoritul era o realitate de fiecare zi. Deşi creşterea oilor nu se făcea în avantajul lor, ci în avantajul oamenilor, totuşi se crea între păstor şi turmă o relaţie în care nu lipsea afectul şi dăruirea. Tocmai de această imagine se foloseşte Biblia pentru a îndemna conducătorii poporului să slujească bine „turma” lor umană. În prima lectură de astăzi vedem cum Ezechiel adresează ameninţările Domnului împotriva păstorilor lui Israel. Aceşti păstori, spune Domnul, „Se păstoresc pe ei înşişi! Păstorii n-ar trebui oare să pască turma?” Situaţia este, deci, anormală. Dumnezeu condamnă păcatele de egoism ale păstorilor care, în loc să aibă grijă de turmă, caută avantaje pentru ei înşişi, avantaje materiale şi onoruri. Sfântul Augustin, comentând acest text, spune: „Vă hrăniţi cu lapte (avantaje materiale), vă îmbrăcaţi cu lână (căutarea onorurilor)”. Nu acest lucru trebuie să caute conducătorii; ei trebuie, dimpotrivă, să se dedice cu generozitate îngrijirii turmei.

Chiar şi păcatele de omisiune sunt condamnate de Dumnezeu, păcatele de neglijenţă, de lene: „Nu le pansaţi pe cele rănite, nu le căutaţi pe cele rătăcite”. Păstorii Israelului au arătat lipsa simţului responsabilităţii. Şi Dumnezeu, pentru acest motiv, anunţă judecata sa: „Voi lua măsuri împotriva păstorilor: le voi lua înapoi turma şi nu-i voi mai lăsa să-mi pască oile şi, astfel, nu vor mai fi păstorii mei”. Dumnezeu însuşi va fi păstorul turmei sale.

Isus s-a prezentat pe sine ca păstorul cel bun, venit nu pentru a fi slujit, ci ca să slujească, cu o generozitate dusă până la extrem: oferindu-şi propria viaţă pentru turmă. Ce păstor uman ar face aceasta? Numai generozitatea divină poate inspira o atare atitudine.

Sfântul Petru îi invită pe cei care conduc Biserica, presbiterii, să fie buni păstori, asemenea lui Cristos: „Paşteţi turma lui Dumnezeu care v-a fost încredinţată, supraveghind-o nu din constrângere, ci de bunăvoie, în Domnul, nu dintr-un interes murdar, ci cu dragă inimă, nu devenind stăpâni ai persoanelor care v-au fost încredinţate, ci făcându-vă modele pentru turmă”: generozitate, dezinteres, umilinţă B sunt caracteristici pe care apostolul le pune în evidenţă.

Chiar dacă nu toţi avem responsabilităţi propriu-zis pastorale, suntem toţi chemaţi să evităm atitudinile denunţate de Ezechiel şi să urmăm exemplul lui Cristos şi al lui Petru. Când facem ceva, ce urmărim? Succesul, îmbogăţirea într-un fel sau altul, sau căutăm să-i slujim pe ceilalţi? Când vorbim în public, când citim în biserică o lectură liturgică sau cântăm, care este preocuparea noastră? Să fim admiraţi, să fim stimaţi, sau să fim utili, făcând bine acest serviciu? Sunt atâtea moduri în care ne putem păstori pe noi înşineY Să-i cerem Domnului să ne înveţe cum trebuie să avem grijă de turma sa cu toată caritatea şi dăruirea inimii sale.