en-USro-RO

Inregistrare | Login
14 decembrie 2017

Calendarul zilei

Joi, 14 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
alb,
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu 
Ps 36: Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Joi din săptămâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Ioan Eudes, pr. *; Sixt al III-lea, pp.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A XX-A DE PESTE AN


Ant. la intrare 
Dumnezeule, scutul nostru,
priveşte şi vezi faţa Unsului tău.
Căci mai bună este o zi în curţile tale,
decât o mie în altă parte.                                                                   Ps 83,10-11


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care le-ai pregătit
daruri nevăzute celor care te iubesc,
revarsă în inimile noastre căldura dragostei tale,
pentru ca, iubindu-te în toate şi mai presus de toate,
să dobândim făgăduinţele tale, care întrec orice dorinţă.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, darurile noastre,
prin care se săvârşeşte un schimb minunat,
pentru ca, oferindu-ţi ceea ce tu ne-ai dăruit,
să ne învrednicim a te primi pe tine însuţi.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.                                  Ps 129,7

sau:

Eu sunt pâinea vie, care s-a coborât din cer, spune Domnul.
Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci.                    In 6,51-52

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

P
rin aceste taine care ne-au făcut părtaşi de viaţa lui Cristos,
te rugăm cu umilinţă, Doamne, ca, în bunătatea ta,
să ne faci pe pământ tot mai asemănători cu chipul tău,
ca să ne învrednicim de unirea deplină cu el în ceruri.
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor.

 

Lectionar

 Fariseii îl întreabă pe Isus, nu fără răutate, care este porunca principală. El profită de ocazie pentru a răspunde conform legii noi a evangheliei sale, fără a discredita legea veche, dar ducând-o la desăvârşire. Iubirea faţă de Dumnezeu şi cea faţă de aproapele sunt inseparabile. Este noutatea răspunsului lui Isus. În afară de aceasta, în acest fel el relativizează totul şi face referinţă la singurul aspect esenţial: “Să iubeşti”.

LECTURA I
Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului:
vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre!
Citire din cartea profetului Ezechiel 37,1-14

1 În zilele acelea,
mâna Domnului a fost peste mine;
m-a făcut să ies în Duhul Domnului
şi m-a pus să stau în mijlocul unei văi: ea era plină de oase.
2 M-a făcut să trec pe lângă ele de jur împrejur
şi, iată, erau foarte multe pe suprafaţa văii;
şi, iată, erau foarte uscate.
3 Mi-a zis:
„Fiul omului, oare vor putea să trăiască oasele acestea?”
Eu i-am zis: „Doamne Dumnezeule, tu ştii”.
4 El mi-a zis: „Profeţeşte asupra acestor oase şi spune-le:
«Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!
5 Aşa spune Domnul Dumnezeu către aceste oase:
‘Iată, eu fac să vină în voi un duh şi veţi trăi!
6 Voi pune să fie peste voi nervi,
voi face să apară carne deasupra voastră,
voi întinde asupra voastră piele
şi voi pune în voi un duh şi veţi trăi.
Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul’»”.
7 Am profeţit după cum mi s-a poruncit.
Când profeţeam, a fost un zgomot
şi, iată, era un cutremur.
Şi oasele s-au apropiat unele de altele.
8 M-am uitat şi, iată, erau peste ele nervi
şi a apărut carne deasupra lor;
şi s-a întins pielea peste ele de deasupra,
dar nu era duh în ele.
9 Apoi mi-a zis:
„Profeţeşte duhului,
profeţeşte, fiul omului, şi spune duhului:
aşa zice Domnul Dumnezeu:
«De la cele patru vânturi vino, duhule,
şi suflă peste aceşti morţi, ca să trăiască!»”
10 Am profeţit cum mi s-a poruncit.
Şi a venit în ei un duh
şi au trăit, au stat pe picioarele lor:
era o armată foarte, foarte mare.
11 Apoi mi-a zis:
„Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel.
Iată, ei zic: «Ni s-au uscat oasele,
a pierit speranţa noastră, suntem terminaţi!»
12 De aceea, profeţeşte şi spune-le:
aşa zice Domnul Dumnezeu:
«Iată, eu voi deschide mormintele voastre,
vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu,
şi vă voi face să veniţi în pământul lui Israel.
13 Veţi cunoaşte că eu sunt Domnul
când voi deschide mormintele voastre
şi vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre, poporul meu!
14 Voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi;
vă voi face să vă odihniţi în pământul vostru
şi veţi cunoaşte că eu, Domnul,
am vorbit şi am făcut»” – oracolul Domnului.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 106(107),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 1)

R
.: Preamăriţi-l pe Domnul,
veşnică este îndurarea lui!
sau:
Aleluia.

2 Aşa să spună cei răscumpăraţi de Domnul,
cei pe care i-a răscumpărat din mâna asupritorului,
3 pe care i-a adunat din toate ţările:
de la răsărit şi de la apus
de la miazănoapte şi de la miazăzi. R.

4 Rătăceau prin pustiu, umblau prin pământ uscat
şi nu găseau nicio cetate în care să poată locui;
5 sufereau de foame şi de sete:
viaţa se stingea în ei. R.

6 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
şi i-a mântuit din necazurile lor;
7 i-a călăuzit pe drumul cel drept,
ca să ajungă într-o cetate în care să poată locui. R.

8 Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui,
pentru minunile pe care le-a făcut în folosul fiilor oamenilor!
9 Căci el a potolit setea sufletului însetat
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 24(25),4b.5a
(Aleluia) Învată-mă, Doamne, cărările tale,
călăuzeşte-mă în adevărul tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 22,34-40

34 În acel timp,
auzind fariseii că Isus le-a închis gura saduceilor,
s-au adunat la un loc,
35 iar unul dintre ei, învăţat al Legii,
ca să-l pună la încercare, l-a întrebat:
36 „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”
37 El i-a zis:
„Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
din toată inima ta,
din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău!
38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.
39 Iar a doua este asemenea acesteia:
«Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!»
40 În aceste două porunci
este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

 

Ez 37,1-14; Ps 106; Mt 22,34-40

Scena pe care profetul Ezechiel ne-o descrie astăzi este foarte impresionantă. Ea ne prezintă, înainte de toate, un cadru înspăimântător, care îngheaţă inima: o vastă câmpie plină cu oase umane uscate; apoi o iniţiativă paradoxală: acestor oase profetul trebuie să li se adreseze în numele lui Dumnezeu pentru a le anunţa o transformare de neînchipuit. Şi cuvântul profetic are efecte imediate. Oasele se mişcă, se unesc unele cu altele, formează schelete şi se acoperă progresiv de carne, de nervi, de piele, dar încă nu respiră. Atunci Ezechiel primeşte ordinul de a chema duhul din cele patru puncte cardinale, adică puterea suflului vântului, duhul lui Dumnezeu. El vine, pătrunde trupurile, le însufleţeşte. Şi iată, se ridică în picioare. În locul unei câmpii pustii acoperite de oase uscate, apare o mulţime plină de viaţă, „o armată mare, nesfârşită”.

Un detaliu semnificativ. Arătând această câmpie plină de oase, Dumnezeu îi spune profetului: „Fiul omului, vor putea aceste oase să reînvie?” Răspunsul spontan ar fi fost evident negativ. Profetul, însă, este prudent: „Doamne, Dumnezeule, tu o ştii!”, adică totul depinde de hotărârea ta. Şi, de fapt, după Biblie, „Dumnezeu este acela care poate face ca cineva să moară sau să trăiască”. De mai multe ori găsim această definiţie, tocmai în această ordine; nu: „Cel care face să trăiască şi să moară”, ci contrariul: „Cel care face să moară sau să trăiască”, adică „să revină la viaţă”. Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu care este în stare să învie morţii. Şi tocmai aceasta se arată în grandioasa viziune.

La drept vorbind, în contextul său istoric, viziunea are un sens simbolic care restrânge ideea deja avansată: nu este vorba despre redarea vieţii acelei mulţimi de morţi, ci numai de redarea vieţii unui popor descurajat, lipsit de speranţă; circumstanţele nu permit nici gândul la perspectiva întoarcerii din exil şi nici măcar gândul la perspectiva unei vieţi mai bune. Atunci Dumnezeu spune: „Voi deschide mormintele voastre, vă voi scoate din ele, poporul meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel”. Este vorba, deci, numai de o înviere în sens metaforic, care este deja un lucru minunat, dar nu ca cel al învierii adevărate din morţi. Aplicaţiile, însă, nu se restrâng la contextul istoric, deoarece un oracol profetic are întotdeauna o valoare care nu se epuizează cu interpretările imediat posibile. Textul Cărţii lui Ezechiel profeţeşte o adevărată înviere, operă divină. În Evanghelia după Ioan, Isus deschide această perspectivă într-o dublă manieră. El spune: „După cum Dumnezeu are viaţa în sine, la fel a dat Fiului să aibă viaţa în sine însuşiY Nu vă miraţi, deoarece va veni ceasul în care cei ce sunt în morminte vor auzi glasul său şi vor ieşi din ele, cei ce vor fi făcut binele, pentru o înviere la viaţă, cei ce vor fi făcut răul, pentru o înviere spre condamnare” (In 5,26.28-29). Aceasta este învierea finală, care a ajuns un articol de credinţă pentru poporul lui Israel înainte şi în timpul lui Isus. Acestei speranţe, Isus îi adaugă o alta: „Cine ascultă cuvântul meu şi crede în acela care m-a trimis are viaţă veşnică, el a trecut de la moarte la viaţăY A sosit ceasul, şi acesta este, în care morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi aceia care îl vor fi ascultat vor trăi”. Aici este vorba despre o înviere spirituală. Morţii sunt oamenii păcătoşi, care nu mai au viaţa lui Dumnezeu în ei, însă, dacă ascultă glasul Fiului, acesta le dăruieşte viaţa spirituală, viaţa veşnică.

Elementele decisive pentru această operă divină sunt cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu. Ezechiel primeşte cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l proclama şi a-l pune în acţiune. „Rosteşte o profeţie asupra acestor oase” B spune Domnul. Eu am profeţit aşa cum mi s-a poruncit şi în timp ce eu profeţeam am văzut o mişcare între oaseY„; s-a produs minunea. Dar cuvântul trebuia să fie completat de Duhul lui Dumnezeu: „Adresează un oracol Duhului, profeţeşte, fiul omului, şi spune-i Duhului: Vino, Duhule, din cele patru vânturi suflă asupra acestor morţi, ca să învie!”

Trebuie, deci, să primim cuvântul lui Dumnezeu şi să fim ascultători faţă de Duhul lui Dumnezeu dacă vrem să trăim din nou, dacă vrem să primim în noi viaţa veşnică, adică viaţa spirituală, care este participare la viaţa lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Primind cuvântul lui Dumnezeu, fiind ascultători faţă de Duhul lui Dumnezeu, primim această putere de înviere care transformă existenţa în noi şi în jurul nostru.